“Biserica in communism
Clerul depinde atat de mult de statul ateu, incat toti sunt obligati sa-I slujeasca. Intre vladici si popor este o rupture totala. Ei traiesc in afara sufletului crestin. Ei se incadreaza elitei statale. Desi credem in harul pe care-l poarta, nu credem in ei ca oameni. Cuvantul lor nu mai merge la sufletele noastre, caci poarta iz politic. Chiar prigonita, credinta a trait, si dovada o fac sfintii si martirii inchisorilor. Ei insa nu percep credinta prin jertfa, ci prin servilism. (….) Biserica trebuie sa fie independenta fata de stat, dar in comuniune cu poporul. Ea (Biserica) trebuie sa fie puternica pentru a struni puterea de stat, puterea economica sau orice alta putere care nu slujeste poporul. Biserica nu mai este a lui Hristos daca nu slujeste poporul. Iar poporul trebuie sa traiasca in sanul Bisericii atat prin viata religioasa, cat si prin cea morala, educativa, culturala, sociala si economica.”

De pericolul dependentei Bisericii fata de stat a avertizat si Bulgakov, Soloviov si Meteina in “Antihristul”; Ioan Ianolide – alaturi de multi altii – nu se contrazic ci, intaresc lucrul acesta evidentiind prapastia si haosul de-atunci si de-acum: Biserica in situatia de azi (clerici si popor) a creeat un hibrid monstrous (spoiala de bine –la suprafata-, de credinciosie… dar tagaduindu-se puterea ei) – prea putini reprezentand Biserica al carei Cap este Hristos – referitor atat la unii cat si la ceilalti; bineinteles ca sarcina este grea si raspunderea mare in primul rand pentru capii Bisericii prin reprezentantii sai, apoi elita intelectuala, politicieni, parinti…ne mai miram ca fata lumii de azi a devenit insuportabila?! Ceea ce s-a semanat, aia si culegem: spini, balarii, palamida!

Graul curat este inabusit sau marginalizat ramanand singular, ‘mic’, nereprezentativ pentru lumea moderna al carei scop este consumismul, satisfacerea placerilor, creearea unui rai pamantesc sub stapanirea unui conducator neobosit care va dicta ce sa facem, ce sa gandim, ce/cat sa muncim, monitorizandu-ne nu numai aerul pe care-l respiram, cat si intentiile, gandurile, sentimentele din care, nu va trebui sa mai existe Hristos.

Procesul de indobitocire, de inrobire a fost minutios pus la punct si, si-a urmat traiectoria in sensul dorit trezindu-ne prinsi in capcana propriilor dependente riscand – de nu vrem sa apostaziem – impinsi la marginea societatii care ne va scuipa ca pe un lucru de nimic, nefolositor! ‘Vina’ o poarta si inaintasii nostri si noi – cei din present – de nu ne vom trezi in cel de-al 12-lea ceas blestemandu-ne urmasii nostri prin pricina de sminteala, prin acceptare, prin lasitate, prin indiferenta, rea-vointa!

“In aceste conditii Biserica este marginala societatii, abia tolerate si destinata disparitiei. Clerul se indulceste si el de bunatatile materiale si-si limiteaza orizontul in lumea aceasta.” – ati vazut cat de bine a vazut ‘in viitor’?! ‘toti! Impreuna, netrebnici ne-am facut’ – zalele uniformei ostasesti au ruginit, sabia cuvantului s-a incovoiat, numai poate desparti apele: bine de rau, frumosul de urat…fiindca discernamantul si smerenia nu-si mai pot face salas intr-un suflet robit material, lumesc…

“Socialul are o insemnatate considerabila asupra constiintei oamenilor, si intrucat Biserica nu a dat solutii, au invins ideile materialismului stiintific. Minciuna, ura, invidia, delatiunea, egoismul, lacomia, nihilismul existential sunt principiile lumii moderne. Razbunarea este nelimitata. Crima justificata. Alcoolismul, depravarea, perversitatea sexuala, drogurile au dus la nebunie si decadenta. Explozia tehnicii a contribuit la starea de criza a lumii. Totul este fara noima, fara masura, fara Dumnezeu.”