INCEPUTUL TRIODULUI. DUMINICA VAMESULUI SI A FARISEULUI – Talcuiri si meditatii duhovnicesti
Ascultati:
Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata!
“Urmatoarea Duminica este numita “Duminica Vamesului si a Fariseului“. In ajunul acestei zile, Sambata, la Vecernie, cartea liturgica folosita de-a lungul Postului Pastelui – Triodul – isi face prima sa aparitie, iar texte din el sunt adaugate la imnurile si rugaciunile de rand ale slujbelor saptamanale de Inviere. Acestea dezvolta urmatorul aspect major al pocaintei: smerenia.
Pericopa evanghelica (Luca XVIII, 10-14) ne infatiseaza un om satisfacut intotdeauna de sine, care considera ca se supune tuturor cerintelor religiei. El este sigur pe sine si mandru de el. In realitate, totusi, el a falsificat sensul religiei. El o reduce, astfel, la observatii [la respectarea unor prescriptii, n.n.] exterioare si isi masoara cucernicia prin prisma zeciuielii pe care o da la templu. Insa vamesul se smereste pe sine si smerenia sa il indreptateste pe el in fata lui Dumnezeu. Daca exista o calitate morala aproape desconsiderata si chiar negata astazi, aceea este smerenia. Cultura in care traim ne insufla permanent sensul mandriei, al maririi de sine, al indreptatirii de sine…
***
Vamesul-Fariseu – sau cum ne pre-facem in farisei crezand ca suntem vamesi
Cand ascultam sau citim pilda vamesului si a fariseului, putem avea tendinta sa ne identificam foarte usor cu vamesul. Sau, oricum, se naste reflex si aparent justificat tendinta de a ne delimita drastic de fariseu. Atunci un gand ascuns risca sa se strecoare si sa se cuibareasca pe nevazute in inimile noastre:ce bine ca nu sunt eu ca fariseul!
Ce bine ca eu sunt pacatos si nu judec pe altii, la fel de pacatosi ca mine! Ce bine ca nu sunt eu ca fariseii si carturarii, ca aceia care stiu multe si fac fapte bune si care se lauda cu cunostintele si cu faptele lor! Eu nu sunt si nu vreau sa fiu ca fariseii care ii judeca pe ceilalti, vai, dar eu nu pot sa fiu asa, Doamne fereste, dar eu ii iubesc pe toti! Multumescu-Ti, Tie, Doamne, ca eu sunt un vames umil, care nu judec pe nimeni, eu iubesc pe toata lumea, eu nu gandesc de rau pe nimeni, eu fac ascultare si ii vad pe toti buni, pe toti ingeri, sufletul meu se incalzeste si se inaripeaza de cele mai calde simtaminte… Si uite-asa se face ca vamesul devine…. fariseu.
Cum e posibil sa cadem asa de rau? In primul rand trebuie sa nu ne panicam, ci sa ne privim cu mai mult realism si chiar cu autoironie. Astia suntem.
***
Sa ne temem de fatarnicie!
Fatarnicia este atributul care acopera cel mai bine notiunea de “fariseism“, dincolo de toate celelalte conotatii ale acesteia(mandria, suficienta, indaratnicia, cautarea slavei de la oameni, rautatea, dispretul si judecarea celorlalti, meschinaria, fanatica robie fata de litera legii, etc.). Mai presus de orice, viclenia, duplicitatea, nesinceritatea nici fata de sine, nici fata de ceilalti, afundarea si persistenta in minciuna (fata de sine in primul rand) sunt patimile cele mai grave si de capatai, care duc la orbirea si impietrirea totala a sufletului si care fac cu neputinta primirea lui Hristos cel Viu. Se stie ca Mantuitorul a avut cele mai aspre cuvinte impotriva acestei patimi, lansandu-Se in diatribe biciuitoare la adresa relei-credinte ucigase, deghizate in slujirea Legii.
Cuvintele Sale sunt ca un foc care este, parca, aruncat – cu durerea ultima, cu “disperarea” parinteasca a Celui care nu mai gaseste niciun alt mijloc sa-l salveze de la moarte pe cel iubit al sau – peste o rana atat de infectata, incat niciun alt leac nu mai este cu putinta, in afara cauterizarii pe viu. Rostirea adevarului dureros si ascuns este, parca, ultimul asalt prin care Dumnezeul Iubirii cauta sa dea o sansa si sa intoarca in al unsprezecelea ceas pe cel care, altminteri, si-a astupat de tot urechile si si-a acoperit ochii pentru Adevar si pentru Lumina, semnand pactul sinucigas cu Minciuna.
Dintre toate patimile pe care le-a analizat si descris cu o mare patrundere, si Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov (a se vedea mai jos) atragea atentia in mod deosebit tot asupra fatarniciei, vazand in ea cea mai mare primejdie pentru mantuire, care ii poate paste pe crestini si pe monahi. De ce? Pentru ca ea si nu alta este patima care L-a vandut si L-a rastignit pe Hristos (Iuda, fariseii) si tot ea este patima care il va caracteriza pe Antihrist, prin excelenta, ca si pe cei care-i sunt inainte-mergatori. Si inca de ce? Pentru ca nimeni nu este imun la ea, iar virusul ei se gaseste azi peste tot in aer, spune Sfantul: “este în spiritul timpului, fiind în stare să molipsească pe oricine, la cea mai mică înclinare spre purtare uşuratică”. De aceea, Sfantul ne indemna sa ne curatim de orice urma a acestei patimi, de la cele mai mici si mai fine forme prin care ea se strecoara in noi, sa ne cercetam pe noi insine cu necrutatoare sinceritate si sa izgonim fara mila din noi orice falsitate, orice pui de sarpe tainuit in vreun cotlon al inimii, bine deghizat de aparente si bine aparat de o multime de indreptatiri.
Fatarnicia este asadar, inainte de toate si dincolo de orice alta descriere, un duh strain, un duh viclean, pe care, primindu-l si lasandu-l sa-si faca mendrele in noi, nu facem decat sa intram, prin el, mai mult sau mai putin,”in rezonanta” cu insusi duhul lui Antihrist si, astfel, sa-l primim cu bratele deschise (cel putin duhul lui si pe slugile sale, daca nu inca si pe Antihrist insusi, atunci cand va veni):
Alte predici si talcuiri:
- Parintele Gheorghe Calciu (feb. 2000)
- Duminica Vamesului si a Fariseului – Sfantul Nicolae Velimirovici
- Vamesul si fariseul in Triod – Makarios Simonopetritul
- Meditatie la Duminica Vamesului si a Fariseului – parintele Petroniu Tanase
- Calin Dragan: Dez-amăgirea pildei vamesului si fariseului
- Pr. Eugen: Farivameşul
- Dan Camen: Mintea, in lanturi si aripe
- Koinonia:
Mitropolitul Antonie de Suroj – Despre smerenie (I)
Mitropolitul Antonie de Suroj – Despre smerenie (II)
“Este minunat ca Hristos nu ne-a spus: <<Faceti performante>>, dar ne-a dat pilda vamesului si a fariseului…”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Este bine sa fii smerit cu inima caci te vei inalta asemenea vamesului din Scriptura.
Este greu sa lupti cu pacatul si cu ispita.
Citeam un pic mai devreme despre dobandirea darului Sfatului Duh din invatatura Sfantului Serafim de Sarov.Spune Sfantul:”nu este cu putinta pentru un diavol sa distruga un om, atata vreme cat omul insusi a cerut ajutorul Maicii Domnului” si “oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac.” (Ioan 11:26).
“Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum este purpura, ca zapada le voi albi.” (Isaia 1:18)
De aceea eu ma rog Maicii Domnului,Pururea Fecioara Maria, care zdrobeste capul sarpelui in ea si in toata omenirea, o pururea mijlocitoare catre Fiul ei si Dumnezeul nostru, precum si o rugatoare nebiruita si neincetata chiar si pentru cei mai deznajduiti pacatosi.
Diavolul vrea sa ne inrajbeasca cu Maica Domnului caci stie ca Maica Domnului este Rana diavolilor.Vrajitorul de care va tot vorbesc stia asta.Si m-a facut sa pacatuiesc intr-o zi sfanta. Ca sa nu mai am curaj sa ma rog Maicii Sfinte. Eu tot vorbesc de asta dar nimeni in tara asta nu ia atitudine impotriva ticalosului. Mi-am spovedit pacatul si ma simt eliberata.
Nu-l ascultati niciodata. Prin Eva am coborat desi Eva din coasta lui Adam facuta, inainte de cadere avea darul Duhului Sfant.Prin Maica Sfanta ne-am ridicat , prin ascultarea lui Dumnezeu.
Daca am ramene ca la Botez spune Sfantul Serafim de Sarov, dar noi nu crestem duhovniceste ci ne umplem de pacate. Durerea de neimaginat te face sa incalci a doua porunca aceea de a-ti iubi aproapele. Dar spune Sfantul Parinte Arsenie Boca In Cararea imparatiei ca si oamenii pot sa respecte aceasta porunca nu numai Dumnezeu, Iisus care o fost in om intrupat.
Si vreau sa fac o completare. Primul lucru care m-a intrebat vrajitorul de la distanta ( ca stie sa manipuleze dela distanta daca esti slab) a fost acela ca daca stiu cele 10 porunci. Stie diavolul ca le incalcam si mai ales ca nu prea ne spovedim. Daca am face acest lucru si preotul ne-ar da voie sa ne impartasim cu Sfintele Taine lumea asta ar fi mai curata.
Eu am sa scriu acum cele 10 porunci date de Dumnezeu:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau , sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit
3. Sa nu iei numele Domnului in desert
4. Adu-ti aminte de ziua de odihna si sfinteste-o.
5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
6. Sa nu ucizi
7. Sa nu preacurvesti
8. Sa nu furi
9. Sa numarturisesti stramb
10. Sa nu poftesti
Exod 20
Scriu pe acest site si mai prezint si exemple din viata mea ca sa nu mai cada nici o fiinta nevinovata inghearele vrajitorului. Prin gestul dvs. , prin faptul ca nu ati publicat ceea ce am scris eu consider ca ati trecut de partea raului ca nu vreti ca sa se faca cunoscut faptele unui netrebnic, modul lui de actiune.
Imi doresc foarte mult ca sa nu mai treaca nimeni prin ce am trecut eu.
Dvs. in calitate de administrator purtati raspunderea morala in fata lui Dumnezeu. In afara de faptul ca poate mai dati socoteala si in fata unor oamnei.
In fine puteti sa imi stergeti si mesajul acesta. Am instiintat si manastirile de gestul dvs. Ca sa se stie.
Va multumesc pentru tot.
@ Bogdana:
Este greu sa aveti putina rabdare, nu-i asa? Cand nu vi se publica un mesaj, uitati-va, cel putin, daca sunt publicate altele trimise dupa ora la care ati scris Dvs. Chiar nu puteti intelege ca toate mesajele asteapta sa fie moderate si ca nu avem cum sa fim nonstop la calculator (oricum suntem destul de mult si atunci mai si lucram), ca mai mergem si la biserica, mai avem si viata personala, familiala, poate ne mai si odihnim, mai facem o vizita, etc.?! Pe de alta parte, trebuie sa acceptati (nu a fost cazul acum, dar poate fi) ca pot fi mesaje pe care chiar nu le consideram de folos si nu ni se pare normal, atata vreme cat va gazduim opiniile in fiecare zi aici, sa incepeti cu amenintari daca trece o ora si nu v-ati vazut mesajul publicat. Nu stim ce inseamna sa instiintezi manastirile, dar banuiesc ca e o vorba nefericita. Poate ca e mai bine sa suspendam din nou toate comentariile, ca sa aveti ce sa mai reclamati 🙂
Astazi , macar astazi, inima mea vreau sa ramana smerita. am cazut astazi de mai multe ori , am cerut iertare Domnului si m-mridicat.
Faceti ce credeti de cuviinta.
Ascultati sau cititi Acatistul de multumire ” Slava lui Dumnezeu pentru toate”. Este minunat. In viata mea de pana acum n-am mai vazut atatea cuvinte frumoase la un loc.
Slava Tie Doamne , sarut Urmele Pasilor Tai Nevazuti!
Multumesc din suflet pentru predica parintelui Gh. Calciu. V-as ruga sa-mi spuneti unde as putea gasi si altele. Cautarile pe net nu mi-au intors foarte multe rezultate.
Doamne ajuta!