Război întru Cuvânt

SFINTII TREI MARI DASCALI AI LUMII SI IERARHI SAU ZIDUL NECLINTIT AL UNITATII TREIMICE

Publicat pe 29 Jan 2009 | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Sfantul Grigorie Teologul (de Nazianz), Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Trei Ierarhi | Print

NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar (partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea la Razboi intru Cuvant: SFINTII TREI MARI DASCALI AI LUMII SI IERARHI SAU ZIDUL NECLINTIT AL UNITATII TREIMICE), fie integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.

11 Comentarii »

11 Raspunsuri to “SFINTII TREI MARI DASCALI AI LUMII SI IERARHI SAU ZIDUL NECLINTIT AL UNITATII TREIMICE”

1. pe 30 Jan 2009 la 09:13 # Cei Trei Mari Dascali: Vasile, Grigorie si Ioan » Alex Rădescu
   
   

   [...] praznuim astazi pe cei Trei Mari Dascali si Ierarhi ai Bisericii, Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, care prin descoperire cereasca au aratat crestinilor, ce se galceveau pentru a [...]

2. pe 30 Jan 2009 la 10:52 # Jianu Liviu
   
   

   Povestea Celui Mai Mare dintre Sfinti

   Vasile, si Grigorie, si Ioan –

   Cum va cantau cei mici, pe fiecare!

   Si se certau, cum te-ai certa pe-un ban:

   Care-i mai Sfant? Mai Drept? Mai Bun? Mai Mare?

   Si toata pacea lor – din sfant alean -

   Era acum zavera si turbare –

   Caci se certau, cum te-ai certa pe-un ban:

   Din Sfintii, trei, au care e mai Mare?

   Si se priveau cu ura de dusman –

   Si se loveau cu patima ce doare –

   Vasile, sau Grigorie, sau Ioan –

   Care din ei e Sfantul cel mai Mare?

   Si din mioare blande, cu cioban –

   Ajuns-au lupi ce se rupeau in ghiare –

   Doar pentru un raspuns, la o-ntrebare:

   Din toti cei mici, si Sfinti, cine-i mai Mare?

   Si li s-au aratat la fiecare,

   Cei trei, printr-un Episcop credincios:

   Si-asa le-au spus: “Doar Unul este Mare,

   Si-acela-i Bunul Dumnezeu Hristos!

   Iar noi, toti trei, doar prafu-i pe carare,

   Si cei din urma frati mai mici, ce-i poarta

   Iubirea pentru oameni, rabdatoare,

   Si sufletu-I cel Bun, din poarta-n poarta -

   Noi trei, doar Una suntem, si-ntrebare

   Daca ne faceti, care-i mai frumos,

   Mai Bun, mai Drept, mai Sfant, mai Domn, mai Mare -

   Acela-i Bunul Dumnezeu: Hristos!

   Iar noi, in juru-i, turma de mioare –

   Copii batrani, ce ni se zice Sfinti –

   Doar pentru ca Ii facem ascultare,

   Si El ne da Iubire de parinti –“

   Si-au ascultat, atunci, cu-nfiorare –

   Cei ce atat de-amarnic s-au certat –

   Si-au zis: “In veci de veci, doar Unu-i Mare:

   Hristosul nostru – Domn Adevarat!

   Iar noi, in juru-i, turma de mioare –

   Copii batrani, si frati de rugaminti –

   Doar pentru ca Ii facem ascultare,

   Si El ne da Iubire de parinti –“

   30 ianuarie 2009

3. pe 30 Jan 2009 la 13:08 # Mihaela Pana
   
   

   Multumim mult pentru aceasta poezioara, Liviu Jianu!!!
   Doamne, ajuta!

4. pe 30 Jan 2009 la 13:57 # Jianu Liviu
   
   

   Eu multumesc, de citire, Pana Mihaela!

   Doamne, ajuta!

5. pe 30 Jan 2009 la 15:19 # Jianu Liviu
   
   

   Locul

   V-as lua cu mine, prieteni, dar acolo

   Unde ma duc, e frig, si saracie –

   Nici lira nu adie in tremolo,

   Bucatele, de sunt, se-mpart la mie –

   Si vinu-i rar, si apa-i masurata,

   Si haina este roasa de-nteles,

   Si cel ce vrea, de va primi vreodata,

   E ca sa nu primeasca, mai ales –

   Acolo, prieteni, lumea-i rasturnata,

   Cel bun – e cel din urma dintre toti,

   E osandit si rupt de lumea toata,

   Si sluga prea netrebnica, la hoti -

   Cu cat mai bine face, rau primeste –

   Cu cat mai mult imparte inteles,

   Nu il asculta nimeni – doar trudeste

   Stiind ca n-are parte de cules –

   Si lumea trece prin acele locuri,

   In care triumfale, cautand

   Avere, sanatate, si norocuri –

   Grabiti, cerand mereu, cat mai curand –

   Estimp, cei de pe loc, mereu, se roaga –

   Cat sa se roage inca, pentru toti –

   Sa li se dea vederea cea intreaga,

   Sa se intrebe: Doamne, cum mai poti?

   V-as lua cu mine, prieteni, dar acolo

   Unde ma duc, e frig, si saracie –

   Nici lira nu adie in tremolo,

   Bucatele, de sunt, se-mpart la mie –

   Acolo e-o Biserica ce stie

   Ca-n ea e Dumnezeu, chiar de-i pustie…

   30 ianuarie 2009

6. pe 30 Jan 2009 la 16:05 # manu
   
   

   frumoase poezii, sunt scrise de dvoastra?

7. pe 30 Jan 2009 la 16:37 # Emil
   
   

   Multumim pentru poeziile frumoase.
   Dumnezeu sa ne aiba in paza si sa ne odihneasca cu pace Lui cea cereasca!

8. pe 30 Jan 2009 la 18:20 # gideon
   
   

   @Jianu Liviu
   Nu putem sa nu-ti multumim pentru poezii.
   Dumnezeu sa te binecuvinteze!

9. pe 30 Jan 2009 la 22:51 # Doamne, ajută!
   
   

   Mulţumim pentru poezii celui care le-a scris.

10. pe 31 Jan 2009 la 00:05 # Hrisanti
    
    

    Felicitari pentru poezii, daca ati cautat, prin ele, mantuirea.
    Daca ati cautat cumva lauda si indreptatirea, tot felicitari va spun, dar nu stiu daca sunt spre mantuire….:)
    Orice ar fi, Domnul sa ne miluiasca pe toti !

11. pe 31 Jan 2009 la 14:46 # Raluca
    
    

    frumoase versuri-le-am citit cu mare interes…si le-am dat dreptate…

Nume (necesar)

Adresa de mail (nu va fi facuta publica) (necesara)

Site

Trimite

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!