p_justin_aiud.jpg

“După pornirea campaniei „NU CĂTUŞELOR ELECTRONICE”, pe 21 ianuarie 2009, am primit de mai multe ori, chiar de zeci de ori, mesaje similare privitoare la posibilitatea caterisirii părintelui Justin Pârvu la prima adunare a Sfântului Sinod, ca urmare a poziţiei sale în problema microcipurilor.

Înainte să ia cuvântul la întâlnirea AZEC (din 22 ianuarie 2008), reprezentantul Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Eugen Tănăsescu, mi-a spus că el consideră că textul iniţial, apărut sub semnătura părintelui Justin, nu poate fi autentic, întrucât conţine multe erezii. I-am cerut să îmi dea exemple. A răspuns: „Cum ar fi putut părintele Justin să vorbească în locul Sinodului? Cum ar fi putut să se pună deasupra Sfântului Sinod?” I-am răspuns: „Părinte, dar nu s-a pus deasupra Sinodului, doar a avut curajul unei poziţii personale, deoarece Sinodul nu a analizat problema la timp.” (La timp ar fi fost înaintea emiterii primelor carnete de conducere biometrice, în decembrie 2008). Răspunsul a fost neconvingător: „Nu, apelul nu este autentic, părintele nu putea spune mari erezii.” (De altfel, părintele Tănăsescu şi-a exprimat şi public, în dezbaterea AZEC, părerea potrivit căreia textul nu este autentic, spunând că ar aparţine unor ucenici ai părintelui stareţ.)

Citind şi recitind cuvântul părintelui nu am găsit aceste mari erezii. De altfel, în apelul său părintele Justin spune clar că vorbeşte în calitate de „biet monah”, nici măcar de arhimandrit: „Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.“

Nu există în această poziţie nicio tentativă de substituire a autorităţii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Mai mult chiar, apelul părintelui Justin a fost analizat în raportul „România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice?“, realizat cu binecuvântarea Mitropolitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de către pr. prof. dr. Mihai Valica.

 

„Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009:

a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666 şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport ca o vreme «premergătoare acestei profeţii», deci nu derularea însăşi a profeţiei.

b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi «o capcană a vrăjmaşului». E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar o dată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-aperceptiv şi mental, acţiunea finală: pecetluirea.

c. În acest context, Părintele Justin îi îndeamnă pe credincioşi să fie vigilenţi şi, dacă e nevoie, chiar jertfelnici: să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească «inofensiva» acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte.

d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria «arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici», însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi, din dragoste pentru neam şi Biserică, trage un semnal de alarmă, considerând ca acest «proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea» şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire.

e. Cuvintele: «Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!» vor să marcheze acest lucru şi vor să spună că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu.

f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură, şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă.”

(Din păcate, acest raport a fost trecut cu vederea de către vorbitorii de la dezbaterea AZEC, deşi organizatorii îl deţineau. Raportul, care circulase iniţial pe e-mail-uri, a fost postat, cu aprobarea autorului – pr. Mihai Valica, pe http://www.rostonline.org/blog/razvan/) .

Iată o părere autorizată: „demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic“. Pentru un astfel de demers, părintele Justin nu poate fi caterisit. De altfel, dacă s-ar fi pus problema caterisirii, părintele Justin ar fi fost judecat mai întâi de comisia mitropolitană, nu direct de Sfântul Sinod.

Şi chiar dacă apelul părintelui Justin ar fi fost dezbătut de Sfântul Sinod, şi chiar în eventualitatea în care ierarhii l-ar fi considerat greşit, tot nu s-ar fi ajuns la caterisirea părintelui. De altfel, în cazul Corneanu, deşi împărtăşirea mitropolitului Banatului la heterodocşi contravine canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu s-a pus oficial problema caterisirii. Ba chiar, după decizia Sinodului de a-l ierta, invocată fiind pocăinţa mitropolitului, acesta a făcut declaraţii şocante: „M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia după aceea vor deveni normale.” Şi fiind întrebat de jurnalista Francesca Strazzari: „Preasfinţia voastră, vă simţiţi nevinovat?” a dat următorul răspuns: „Da, în mod absolut. Acum furtuna a trecut. Cred că, pe moment, totul s-a terminat. Cel puţin aşa sper. (…) Gestul rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă“.

(www.revistalumeacredintei.ro/sct_3/st_255/o_ultima_declaratie_socanta_a_mitropolitului_corneanu_gestul_ramane_nu_ma_pocaiesc.htm)

Dacă nu a fost caterisit Mitropolitul Corneanu, pentru o rătăcire evidentă, cum ar fi putut fi caterisit părintele stareţ Justin? O astfel de caterisire ar fi provocat o mare răzmeriţă în rândul credincioşilor, care ştiu că inima Moldovei nu bate doar la Iaşi, ci şi la Petru Vodă…

Cred că astfel de mesaje, panicarde, privitoare la o eventuală caterisire a părintelui Justin nu fac altceva decât să stârnească o adversitate faţă de Sfântul Sinod. Ele trebuie privite cu reticenţă, fiind stârnitoare – neintenţionat sau nu, nu discutăm aici – de zâzanie şi tulburare.

Totuşi, în astfel de mesaje există un singur element cu care sunt de acord: îndemnul la rugăciune pentru părintele Justin. Părintele şi-a asumat un demers mucenicesc. (De altfel, pe părinţii veniţi de la diferite mănăstiri sau parohii, care l-au întrebat: „Ce să facem dacă ierarhii ne vor mustra că vorbim împotriva microcipurilor“”, el a răspuns: „Daţi vina pe mine, spuneţi-le că eu v-am sfătuit să vorbiţi aşa…“)

Curajul părintelui Justin se aseamănă curajul marilor mărturisitori din istoria Bisericii. Crucea lui este foarte grea, şi e foarte important să ne rugăm pentru el. Ispitele sunt mari, niciun om nu e infailibil, şi pentru aceasta e nevoie să ne rugăm pentru părintele să poată duce până la capăt lupta pe care a pornit-o.

Duşmanii lui au fost, sunt şi vor fi mulţi, şi nu se bucură deloc de roadele lucrării sale. Dar ucenicii, apropiaţii şi prietenii săi sunt mult mai mulţi. Şi au datoria să se roage, cu zdrobire de inimă, pentru părintele Justin. Să se roage şi pentru cei care îl defaimă şi îl dispreţuiesc. Să se roage şi pentru părinţii care îi sunt aproape, să se roage pentru toată obştea Mănăstirii Petru Vodă. Şi să se roage pentru preoţii, ca să atragă poporului atenţia asupra pericolelor care bat la uşă. Şi să se roage, mai ales, pentru ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca să fie luminaţi de Dumnezeu pentru a face faţă acestor pericole… “

 danion_vasile.jpg

UPDATE (Razboi intru Cuvant): Facem apel sa nu mai reluati si nu mai transmiteti pe messenger, mail, sms sau pe alte cai cum ca parintele Ioan Sismanian ar fi cerut o anume rugaciune pentru parintele Justin sau ca ar fi fost convocat la Bucuresti pentru ca NU ESTE ADEVARAT. Parintele Ioan Sismanian dezminte categoric afirmatiile de acest fel care i se pun in seama.

69 Comentarii »