Război întru Cuvânt

Vezi si: A venit si-aici Craciunul, sa ne mangaie surghiunul…

Ca in fiecare an in apropierea sarbatorii Nasterii Domnului, colindatorii vin sa ne aduca vestea cea buna a ivirii Zorilor mantuirii noastre peste lumea intunecata si cazuta de la Dumnezeu. Omul modern, rupt de Traditie, pe care o intelege simplist, doar in ramasitele grosiere pe care i le poate percepe, asaltat de atatea stiri stringente anuntate la televizor, mai simte oare macar o particica din toata bogatia de sensuri si de intelepciune pe care i-o aduc in case colindele? In special tanarul crescut la oras, fortat sa locuiasca aglomerat de strainii de palier, nepricepand pe de-a-ntregul taina legaturilor personale care plineau universul traditional al satului romanesc de odinioara, ramane prizonier al unei intelegeri seci si putine, in ciuda informatiilor si a evenualei priceperi atestate de institutiile de invatamant laic. Pentru a putea regasi macar in parte cunoasterea  provenita din corelarea vietii simple la pulsul de viata datator al slujbelor Bisericii, va propunem in rastimpul in care colindatorii nu va cheama la usa, o incursiune in trairea Nasterii Domnului de catre taranul roman, la care am adaugat pe alocuri si cateva colindele  scrise de marturisitorii intemnitati in timpul prigoanei comuniste. Ne vom folosi de citate mai ample din cartea “Elemente de teologie taraneasca” a lui Costion Nicolescu, pe care v-o recomandam cu acest prilej. Continuare »

2 Comentarii »

• Ascultati colinde ale martirilor din inchisorile comuniste cantate de maicile de la Manastirea Diaconesti:

COLIND

de Vasile Voiculescu

In coliba intunecoasa

Din carne si os lucrata

A intrat Hristos deodata

Nu faclie ce se stinge,

Nu icoana ce se frange,

Ci El Insusi, trup si sange

Preschimbat pentru faptura

Intr-o scumpa picatura,

Dulcea Cuminecatura.

Coliba cum L-a primit

S-a facut cer stralucit

Cu bolta de margarit

Si pe ea soare si stele

Cu luceferi printre ele.

In mijloc tron luminos

Si pe el Domnul Hristos

Care mult Se bucura

Duhul Sfant Se alatura

Si acolo ramanea

Si acum si pururea. Continuare »

22 Comentarii »

Se implinesc 19 ani de la castigarea prin jertfa a libertatii si putintei de a trai viata in Hristos si Praznicul Nasterii Sale cu bucurie intreaga. Sa ne amintim de cei care au murit pentru a ne darui firescul unei vieti crestinesti libere, pe care acum o pretuim prea putin si care se poate lua oricand de la noi. Daca nu pretuim libertatea si n-o folosim pentru Dumnezeu, vom cadea intr-o robie inca si mai grea…

Continuare »

6 Comentarii »

“Pentru a ne bucura de praznic, trebuie să ştim cum să ne pregătim sufletul pentru a primi harul lui Dumnezeu, care se împarte celor vrednici de praznice şi care este mangâierea adevărată a sufletului. Cum să ne pregătim sufletele de aceasta? Trebuie să ne lepădăm de mângâierile pământeşti, să lucrăm asupra inimii, să ne tăiem dorinţa de aceste mângâieri, să tindem către Dumnezeu, în El singur să căutăm mângîieri, pe El singur să Îl dorim”.

Fragmente extrase din cartea: Maica Arsenia, Calea spre vindecarea inimii. Viata, scrisori, apoftegme isihaste, Ed. Cartea Ortodoxa, Bucuresti 2004:

“De sărbătorile Naşterii Domnului şi de Florii, după obiceiul întocmit de demult în mănăstire, după Utrenie, surorile o conduceau pe egumenă cu cântări şi lumânări aprinse în chilia sa. Aici, după cântarea troparului în cinstea săbătorii, întotdeauna le spunea un scurt cuvânt de învăţătură.

„Îmi place întotdeauna, de sărbători, să împart cu voi cuvântul pe care Dumnezeu mi-l pune pe suflet, le spunea într-o zi. Ieri, în timpul citirii Evangheliei, am reţinut cu precădere că Maica Domnului, ascultând povestirile păstorilor despre ivirea îngerului care le-a vestit Naşterea Mântuitorului lumii, a adunat cuvintele lor în inima sa. Aceste cuvinte evanghelice mi-au atins sufletul într-un mod deosebit. Şi, mai tarziu, în timpul vieţii pământeşti a Domnului Hristos, gândeam eu, ea toate cuvintele care dădeau mărturie de Dumnezeirea Lui le-a adunat în inimă. Ce înseamnă acesta? Înseamnă că ele s-au întipărit în inima sa, au rămas în ea pentru totdeauna, şi de aceea, când Fiul ei a suferit, când a murit pe cruce, când toţi L-au părăsit, chiar şi Apostolii, ea stătea lângă cruce cu unul dintre ucenici, dar nu ca o mamă sfâşiată, ce nu putea să-L părăsească numai din milă. Nu. Ea stătea cu credinţă, cu o credinţă mare, că El este Dumnezeu, că El va învia şi va învia prin Sine neamul omenesc răscumpărat. Cuvintele adunate în inimă i-au întărit credinţa, au ferit-o de deznădejde. Aşa trebuie şi noi, să primim în inimile noastre cuvintele Domnului Iisus. Dar noi ce facem? Adunăm în inimi cuvinte neplăcute, spuse la mânie, jigniri – toate acestea cu grijă le păstrăm în inimă şi de aceea inima plină de ele este slabă, neînstare de nimic bun. La cea mai mică neplăcere reînvie tot ce a trecut mai mult, fiindcă acolo s-a păstrat. Iar dacă în inima noastră s-ar afla cuvintele lui Dumnezeu, ele ar da sufletului îmbărbătare, tărie şi putere, pentru a putea suporta ispitele, bolile şi tot ce este neplăcut. Să ne străduim a urma Împărătesei Cerurilor şi să nu fim slabe”. Continuare »

15 Comentarii »

Sf. Ioan de Kronstadt: Oamenii au cazut in necredinta fiindca s-au lipsit de duhul rugaciunii

 VIATA SFANTULUI IOAN DE KRONSTADT – Preluata de pe blogul Taina casatoriei

“Sfântul Ioan s-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia, la 18 octombrie 1829, într-o foarte săracă familie preoţească. Cei mai mulţi dintre strămoşii săi, vreme de cel puţin 350 de ani, au fost preoţi sau cantori [dascali, cantareti] sau au slujit într-un fel sau altul Bisericii, astfel că Ioan a fost blagoslovit cu o creştere foarte evlavioasă. Tatăl său îl lua foarte des  la slujbele bisericii, iar acasă vorbea adeseori cu el despre Hristos şi sfinţi. El însuşi spune: „Pe cât îmi pot aduce aminte, din cea mai fragedă pruncie, pe când aveam patru sau şase ani, părinţii mei mi-au  sădit obişnuinţa rugăciunii, şi prin pilda lor m-au făcut să fiu un copil în armonie cu religia“. Continuare »

5 Comentarii »

• Sfantul Ioan de Kronstadt ne invata sa traim si sa ne rugam in Duh

“Cand diavolul ni se afla in inima, simtim ceva ca o greutate ucigatoare, sufletul simte ca ceva il strange si ca se intuneca; totul ne irita; simtim repulsie fata de orice fapta buna; interpretam anapoda orice cuvant si orice gest ale altora fata de noi, neobisnuita, o para de foc in piept si in inima; vedem in ele porniri impotriva noastra, facute cu rea intentie, o lezare a onoarei si de aceea nutrim fata de ei ura adanca, ucigasa, gand de manie si razbunare. “Dupa roadele lor ii veti cunoaste” (Matei 7, 20). Sunt zile cand duhul rau ma tulbura si pe mine. Continuare »

13 Comentarii »

Din arhiva site-ului nostru cu postarile din luna decembrie de anul trecut, va recomandam sa cititi articolele dedicate catorva dintre sfintii mai importanti ai acestor zile: Continuare »

2 Comentarii »

*Naşterea Domnului – Icoană grecească, sec. XV, Muzeul Bizantin, Atena

NAŞTEREA DOMNULUI

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera, Celui neapropiat, aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

(Troparul și Condacul Nașterii Domnului)

Introducere

Dumnezeu Cel bun și iubitor lucrează neîncetat în lumea creată de El și în istorie voind ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Tim. 2, 4). Această purtare de grijă a lui Dumnezeu față de noi o vedem prin multitudinea de gesturi și de cuvinte pe care Dumnezeu ni le adresează cu mare dor, chemându-ne la mântuire, la dobândirea vieții și bucuriei Lui veșnice. Iar viața veșnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. (Ioan 17, 3) Continuare »

13 Comentarii »

Rugaciunea Sfantului Prooroc Daniil:

“O, Doamne, Dumnezeule cel mare si minunat, Care pazesti legamantul si indrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine si iau aminte la poruncile Tale!

Pacatuit-am, faradelege am facut, ca si cei nelegiuiti ne-am purtat, rasculatu-ne-am si ne-am departat de la poruncile si de la legile Tale.

Si nu am ascultat de slujitorii Tai prooroci, care ne-au grait in numele Tau: catre regii nostri, catre mai-marii nostri, parintilor nostri si la tot poporul tarii.

A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastra rusinarea fetelor noastre, precum se arata astazi oamenilor din Iuda si locuitorilor din Ierusalim si la tot Israelul, cei de aproape si cei de departe, in toate tarile in care Tu i-ai izgonit din pricina faradelegilor ce le-au savarsit impotriva Ta. Doamne Dumnezeule, a noastra este rusinarea fetelor, a regilor nostri, a mai-marilor nostri si a parintilor nostri, caci noi am pacatuit tie;

A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea si indurarea. Razvratitu-ne-am impotriva Lui. Si nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca sa umblam in legea Lui, pe care ne-a dat-o noua prin mana slujitorilor Sai profeti.

Si tot Israelul a calcat legea Ta si s-a departat, ca sa nu mai auda glasul Tau. Varsatu-s-a peste noi blestemul si juramantul scris in legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, caci am pacatuit impotriva Ta.

Si a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grait catre noi si catre judecatorii nostri, care au carmuit peste noi, ca a voit sa abata peste noi strasnic prapad, ce nu s-a mai intamplat niciodata sub cer, asemenea celui din Ierusalim.

Precum este scris in legea lui Moise, toata aceasta nenorocire s-a napustit asupra noastra, dar n-am imbunat fata Domnului Dumnezeului nostru, intorcandu-ne de la nelegiuirile noastre si luand aminte la adevarul Sau.
Gandit-a indelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abatut-o peste noi, ca drept este Domnul Dumnezeul nostru in toate faptele pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.

Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului cu mana tare si Te-ai facut vestit pana in ziua de astazi, pacatuit-am, faradelege am facut.

O, Doamne! Intoarca-se, dupa milostivirile Tale, toata mania si toata vapaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfant al Tau! Ca, pentru pacatele noastre si pentru faradelegile parintilor nostri, Ierusalimul si poporul Tau au ajuns de ocara pentru toti vecinii nostri.

Acum asculta, Dumnezeul nostru, rugaciunea slujitorului Tau si ruga fierbinte si lumineaza fata Ta spre templul Tau pustiit, pentru numele Tau, Doamne!

Pleaca, Dumnezeul meu, urechea Ta si auzi, deschide ochii Tai si vezi mahnirea noastra adanca si cetatea asupra careia se cheama numele Tau. Ca nu pentru faptele noastre drepte aducem inaintea Ta rugaciunile noastre cele fierbinti, ci pentru milele Tale cele mari.

O, Doamne, asculta! O, Doamne, iarta! O, Doamne, ia aminte si lucreaza! Nu intarzia pentru numele Tau, Dumnezeul meu; ca numele Tau il poarta cetatea si poporul Tau!”

***

24 Comentarii »

“Ar trebui sa harazim lucrurilor duhovnicesti, rugaciunii, întreaga noastra viata – iar noi o risipim în fapte nedemne, în talazuiri, în vorbiri rusinoase, în convorbiri si placeri ticaloase, în vinovate aratari mândre, fara folos si spre pierzania noastra.

Si dupa toate, ne mai si întrebam ce rau este întru acestea – fara sa întelegem ca nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea. De vei cheltui bani, e cu putinta sa-i întorci; vremea risipita se rascumpara cu anevoie si cu truda. Putina ni s-a dat pentru aceasta viata – iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice când vom trece în cealalta viata?

Dumnezeu ne va zice: “Ti-am dat un rastimp ca sa înveti îndeletnicirea milei, de ce l-ai prapadit cu treburi zadarnice si usuratice?” Dar veti zice: De ce Dumnezeu ne-a dat un rastimp atât de scurt? O, prostie, o nerecunostinta…

Tocmai pentru aceasta ar trebui sa-i fim recunoscatori, de a ne fi scurtat truda, de a fi pus liman necazurilor – si de a ne fi facut, dimpotriva, lunga si fara sfârsit vremea linistirii noastre în viata cealalta… Pentru aceasta îl tineti de rau – si de aceasta va plângeti?!…“.

(Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvinte alese, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2002, preluat de pe site-ul dedicat Sfantului Ioan Gura de Aur)

• Vezi si:  “Desertaciuni sunt toate cele omenesti cate nu raman dupa moarte!”
  

19 Comentarii »