In pragul trecerii in noul an civil, va propunem sa parcurgeti un pasaj dintr-un articol al Pr. Dan Badulescu, in care putem regasi temeliile cronologiei traditionale a Bisericii, pentru a nu ne dezorienta mintile prin redatarile argumentate “stiintific” ale “evenimentelor” mentionate in Scriptura si prin reprezentarea noilor sisteme de socotire a anilor :

voronet_cununa_anului.jpg

“Timpul a apărut la un moment dat precis, şi curge într-o singură direcţie: Dumnezeu „a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul“. (Fericitul Augustin) Această problemă este deosebit de actuală, când percepţia curentă a cronologiei şi calendarului a suferit, cu ajutorul matematicii şi evoluţionismului sec. al XIX-lea, o mutaţie radicală. Cronologia profană (civilă) din zilele noastre a introdus un sistem schizofrenic de datare în două direcţii ce a tulburat încă şi mai mult minţile şi aşa răvăşite ale oamenilor de azi. Noi suntem crescuţi din pruncie cu acest hibrid iraţional, fără a gândi să-i contestăm valabilitatea. Dacă ne vom opri însă un moment de reflecţie asupra curgerii simetrice a timpului în 2 direcţii diametral opuse, având ca axă (centru) Naşterea Domnului, şi datări „înainte” şi „de la”, sau „după”… vom observa că timpul are un punct de origine 0 şi curge în două direcţii fără vreun sfârşit determinat!
(- ∞) ?           î.(de Naşterea lui) Hristos          0           d. (Naşterea lui) Hristos          ?  (+ ∞)

sageata.jpg

Cronologia tradiţională grăieşte: „anul cutare de la Facerea lumii”, iar timpul curge, aşa cum şi se întâmplă în realitate, într-o singură direcţie, spre sfârşit, care rămâne ce-i drept ascuns, dar va veni la momentul hotărât de Domnul (O = omega).

A (0)                                                  Nasterea lui Hristos                                               (O)?

sageata_timpului3.jpg

Nu vrem prin aceasta să tăgăduim în vreun fel că centrul este Hristos, sau chiar axa timpului, ci doar să repunem în drepturi cronologia tradiţională a Bisericii ce, bineînţeles că-L cinstea pe Hristos aşa cum se cuvine şi nu Îl determina ca 0, Doamne iartă-ne şi fereşte!

inger_strangand_cerul.jpg

Încercând să aflăm cum s-a putut ajunge aici, se invocă în primul rând faptul că această datare ar aparţine Sfântului Dionisie Exiguul care a stabilit anul Naşterii Domnului şi prin aceasta era creştină. După informaţiile general admise, Sfântul Dionisie a elaborat un tabel pascal pentru anii 228-247, ani număraţi de la începutul domniei împăratului Diocleţian. Din evlavia sa, Sfântul a simţit că acest ticălos persecutor al creştinilor nu merită să mai fie amintit, ci mai cu seamă e de menţionat anul Naşterii Domnului (Anno Domnini), şi a modificat datarea ca fiind perioada 532-550 de la Naşterea Domnului, deci anul diocleţian 228 este echivalent cu Anul Domnului 532, astfel domnia crudului tiran începând în 284 d.Hr. Întrucât aceste evnimente se petreceau la Roma, s-a anulat astfel şi tradiţionala lor datare „Ab urbe condita” (de la întemeierea cetăţii Romei de către Romulus şi Remus) care ar fi fost în anul 753 înainte de Naşterea Domnului. Nu avem nimic de obiectat la aceste informaţii decât aceea că de aici nu rezultă câtuşi de puţin că Sfântul a introdus acea numărătoare a anilor în cele două direcţii.

S-a furnizat atunci o altă ipoteză potrivit căreia cel care ar fi adus această curioasă datare ar fi urmaşul Sfântului Dionisie, anume Beda Venerabilul (Anglia, sec. VIII), care ar fi introdus practica numărării anilor şi în urmă, astfel încât anul 1 al Naşterii Domnului era logic precedat de către anul 1 înainte de Naşterea Domnului. Această informaţie trebuie luată cu mare atenţie, deoarece aici se poate strecura o falsă pistă. Desigur cunoaştem şi din sinaxarele noastre ortodoxe legate de drepţii şi proorocii Vechiului Testament vobe ca acestea: „Sfântul prooroc (N) a trăit acum (n) veacuri (sau sute de ani) înainte de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos…”, lucru pe care îl făcea cu siguranţă şi Beda Venerabilul.  Dar putem fi absolut siguri că acesta nu uitase de datarea de la Facerea lumii, chiar dacă nu o folosea în mod curent. De aici însă şi până la a stabili un sistem de datare în axe diferite aşa îl cum cunoaştem este o cale lungă, care, iată, a durat până în sec. XVIII, cel al „luminilor celui întunecat”, când actualul sistem „astronomic” de datare a fost propus, şi din nenorocire şi adoptat până în zilele noastre, de către astronomul Jacques Cassini în anul 1740. De ce luminile întunericului? În afară de cele ştiute să aflăm şi această mare hulă: în acest sistem ateu anul 1 al Naşterii Domnului este precedat matematic de anul 0 (!) apoi anul – 1, ceea ce pe lângă hulă a introdus şi neorânduială în datare şi cronologie.[1]

voronet_cununa_anului.jpg

Trebuie subliniat că pe parcursul istoriei de peste un mileniu al Bisericii  a existat o cronologie foarte bine pusă la punct, ce era cunoscută şi predată, în acelaşi mod în care se învaţă în şcolile noastre istoria. Numai că această cronologie era cu totul alta decât cea de la şcoală, şi pentru edificare o redăm în continuare:

Creştinii, adică totalitatea Bisericii Domnului no­stru Iisus Hristos, au admis în dogmele lor Biblia ca fiind prima Lege dată de Dumnezeu poporului lui Israel şi reînnoită – a doua oară – prin venirea pe pământ, a Neînvinsului Ră­scumpărător al neamului omenesc Domnul nostru Iisus Hristos.

Prima Lege se cunoaşte sub numele de «Vechiu1 Testament», iar reînnoirea sub acela de: «Noul Testament», – «N-am venit să stric (Legea), ci să plinesc» zice Domnul (Matei V, 17).

Epoca cea dela zidirea lumii, şi din iudei şi din alţi scrii­tori de ani, mulţi în multe feluri o scriu; însă Biserica Creştină Ortodoxă de Răsărit legiuieşte[2] că Domnul nostru Iisus Hris­tos S-a născut, după Trup, din Prea Sfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, în anul 5508 dela facerea lumii. Pe care şir de ani oarecarii obişnuiesc a-i împărţi – adică vremea cea dela întemeierea lumii şi până la întâia venire a Domnului nostru Iisus Hristos – în cinci vârste:

Întâia vârstă a lumii numesc, pe cea dela facerea lui Adam până la potop, (după cei 72 de tâlcuitori, numiţi – Septuagintă[3] -),

ani………………………………………………………………..2262

A doua vârstă,  pe cea de la  potop până ieşirea fiilor lui Israel,

ani………………………………………………………………..1632

A treia  vârstă,  pe cea de la ieşire până la zidirea  Bisericii, în anul al 4-lea – Solomon,

ani…………………………………………………………………..601

A patra, pe cea de la zidirea Bisericii, până la risipirea ei, robia Ierusalimului,

ani…………………………………………………………………..424

A cincea, pe cea de la risipire până la întâia venire a Domnului nostru IS. HS.

ani…………………………………………………………………..589

Total………..5508

(Schimonahii Teofil şi Arsenie Cotea din Muntele Athos)

voronet_cununa_anului.jpg

O primă consecinţă a celor de mai sus a fost deturnarea percepţiei bisericeşti tradiţionale asupra timpului, şi înlocuirea ei treptată cu o cronologie seculară, ştiinţifică şi politică, ce se deosebeşte radical şi subminează periculos bazele credinţei ortodoxe.

Pe această zonă – primele zile ale creaţiei până la căderea lui Adam – se pot broda oricâte presupuneri fanteziste şi oricâte sume de ani, ceea ce convine de minune unei gândiri evoluţioniste. Astfel s-a mers de la infinitatea vechimii universului (materialism ateu) până la recenta teorie a „big bang-ului” ce indică o vechime de aprox. 16 miliarde de ani[4]. Pentru ca aceste rătăciri pierzătoare să nu aibă loc, să reluăm fără nici o urmă de îndoială în suflete cronologia tradiţională constantinopolitană a Bisericii Răsăritului care ne spune să numărăm de la facerea lumii 5508 ani până la Naşterea Domnului.

Învăţătura eretică a evoluţionismului are nevoie de o durată uriaşă de timp, dacă s-ar putea chiar una infinită, aşa cum învăţau marxiştii atei. Acum aceasta a căzut şi s-a înlocuit cu o altă născocire: aşa numitul „big-bang”. În încheire mărturisim că, potrivit Învăţăturii Sfintei nostre Biserici Ortodoxe Soborniceşti şi Apostoleşti, cuprinsă în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie, ne aflăm cu adevărat în anul 2009 de la Naşterea Domnului şi 7517 de la facerea lumii. Amin!”

heruvim_stele.jpg

________________________________________________________________________________________________________

[1] Ne amintim şi de bulversarea creată în ajunul anului 2000, privitoare la dereglarea unor sisteme de calcul, etc.

[2] „Introducerea Ist. Biser. Meletie”, pag. 81

[3] Pentru aceşti 72 de tălmăcitori – Septuagintă – (latineşti) ce au tradus Biblia din limba evreiască în cea elinească, pe vremea lui Ptolemeu Filadelful împăratul Egiptului (285-247 î.Hr.) se află la Epitomi: cap. 6 din mainainte spuneri, pag. 20, un cuvânt vrednic de laudă scriind pentru aceşti 72 de bărbaţi.

[4] O parodie cabalistă a creaţiei din nimic, ce născoceşte o particolă primordială ce ar fi conţinut întregul univers şi a explodat la un moment dat etc, etc. Punând-o pe aceasta lângă adevărata revelaţie, ea cade ca un putregai vrednic de dispreţ, şi va fi în curând, aşa cum s-a întâmplat cu toate celelalte „teorii” ştiinţifice atee lepădată şi de către lumea seculară, ca pe un avorton născut gata mort. Aşa că nu ne mai ostenim să o combatem punct cu punct.

12 Comentarii »