1. Dar nu ne spuneti ce se intampla intr-o casa daca parintii isi infometeaza, isi otravesc sau isi abuzeaza copiii? Parintii aceia mai trebuie sa si fie pastori buni si adevarati, nu naimiti si nici lupi rapitori in haine de pastori. Nu revenim mai mult asupra subiectului. Batranul Iulian stie bine ce spune… Va recomandam si: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/12/cred-ca-nu-este-deloc-bine-sa-ne-despartim-de-biserica-de-fiecare-data-cand-patriarhul-greseste-ci-fiecare-are-datoria-si-obligatia-de-a-protesta-si-de-a-lupta-dupa-puterile-sale-in-sanul-bisericii/

2. E optiunea Dumneavoastra, doar va sugeram cu respect sa bagati de seama, totusi, in ce fel de credinta va intariti si cat de curat si nefalsificat, neamestecat cu otrava pierzatoare a ecumenismului este cuvantul respectiv pe care-l absorbiti. Cercetati Sfintii Parinti, iar in rest… tineti ce este bun si feriti-va de orice infatisare a raului!

Revelaţiile avute de Fritjof Capra nu au nevoie de multe argumente pentru a fi devalorizate deoarece ele au ca punct de plecare consumul de “ierburi” şi din acest motiv pot fi asemănate cu cele pe care le are orice beţiv.

Desigur, există riscul ca sub motivul unei aşa zise înţelegeri a legilor fizicii, care guvernează lumea materială, unele persoane care sunt mai slabe în credinţă să li se pară că au devenit dintr-o dată înţelepte şi înţeleg totul. Aceste persoane uită un lucru simplu: toate teoriile au la bază axiome, care nu necesită demonstraţii. Plecând de la o axiomă falsă poţi construi o teorie foarte frumoasă, perfectă chiar, dar care nu foloseşte nimănui (vezi geometria ne-euclidiană care plecă de la concepţia că 2 drepte paralele se întâlnesc).

Credinţa noastră are axiome adevărate pentru care mii de martiri s-au jertfit. Aceste axiome sunt Taine care nu trebuie înţelese ci cunoscute. Dan Puric spunea într-o conferinţă că mulţi intelectuali nu se pot apropia de Dumnezeu, deşi au multe cunoştinţe, cauza fiind lipsa cunoaşterii. Părinţii noştri, bunii şi străbunii noştri, oamenii simpli de la ţară au crezut şi cred cu smerenie. Ei îşi doresc decât să-l cunoască pe Dumnezeu, nu să-L înţeleagă şi nici să-l judece dacă ceea ce face e bine sau nu.

Îmi cer iertare pentru că, nevrednic fiind, îmi permit să iau atitudine faţă de anumite lucruri care se pot înţelege din textul tău de mai sus.

Oricine poate judeca pe oricine, dar atunci când acest lucru este făcut în gura mare, în mijlocul străzii, atunci cuvintele capătă o greutate pentru că pătrund în sufletul celor din jur, transformându-se în potenţială sămânţă. Din acest motiv îmi permit să fac două aprecieri :

1. Nu este în spiritul bisericii noastre să emitem presupuneri despre modul în care Sfântul Sinod ia o decizie. Ce s-ar întâmpla într-o casă dacă copii ar începe să îşi judece părinţii referitor la hotărârile luate?
( Această afirmaţie o fac în calitate de tată şi bunic care are şi a avut responsabilitatea unei familii.)
2. Afirmaţia ta, precum că radio TRINNITAS se adresează doar creştinilor care în loc să meargă la biserică se îndeletnicesc cu telecomanda jigneşte pe toţi cei care se bucură de faptul că la muncă sau pe patul bolii pot să primească Cuvântul, precum şi pe cei care nu am avut posibilitatea să primim o educaţie religioasă şi absorbim fiecare secundă învăţăturile care ne întăresc în credinţă.

Taofizica – o paralelă între fizica modernă şi mistica orientală
de Fritjof Capra

Descriere
Lucrarea de faţă reprezintă o inedită explorare a paralelismului dintre fizica modernă şi filosofiile orientale, avansând ideea conform căreia tradiţiile misticii orientale pot constitui un cadru filosofic coerent celor mai avansate teorii din fizică.
“Cu cinci ani în urmă am trăit o experienţă care m-a determinat să o apuc pe un anumit drum şi care a condus la redactarea acestei lucrări. Mă aflam pe malul oceanului într-o după-amiază de vară târzie, priveam valurile rostogolindu-se şi-mi ascultam propria respiraţie când, deodată, am avut revelaţia întregului meu univers angajat într-un dans cosmic gigantic. Fiind fizician, ştiam că nisipul, pietrele, apa şi aerul din jurul meu sunt formate din molecule şi atomi în vibraţie, iar acestea la rândul lor, din particule care interacţionează producând sau distrugând alte particule. Ştiam, de asemenea, că atmosfera terestră este permanent bombardată de fascicule de “raze cosmice”, particule de mare energie care suferă multiple ciocniri. Toate acestea îmi erau familiare din cercetările mele în fizica energiilor înalte, dar până în acel moment le receptasem numai la nivelul graficelor, diagramelor şi teoriilor fundamentate matematic. Acolo, pe acea plajă, experienţa mea trecută se însufleţi; am “văzut” cascade de energie revărsându-se din spaţiul în care particulele erau create şi distruse ritmic; am “văzut” atomii elementelor şi pe aceia ai propriului meu corp prinşi în dansul cosmic al energiei; i-am simţit ritmul şi i-am “auzit” muzica şi în acel moment am ştiut că acesta era Dansul lui Shiva, zeul dansatorilor, cel divinizat de hinduşi.
Am petrecut mulţi ani desăvârşindu-mi studiile de fizică şi am fost implicat alţi câţiva ani în munca de cercetare. în acelaşi timp am ajuns să mă interesez de mistica orientală şi să constat asemănările acesteia cu fizica modernă. Mă fascinau mai ales enunţurile paradoxale din Zen care-mi aminteau de paradoxurile teoriei cuantice. La început, a face legătura între ele era un exerciţiu pur intelectual. Depăşirea prăpastiei care exista între gândirea raţională, analitică şi experienţa meditaţiei asupra adevărului mistic a fost şi este, încă, foarte dificilă pentru mine.
La început am fost ajutat de “ierburile care dau putere”, cele care dau libertate gândului să zboare; ele mi-au arătat cum starea de clarviziune se instalează de la sine, fără efort, izvorând din adâncurile conştiinţei, îmi amintesc prima experienţă de acest fel. Venind după ani de exerciţiu al gândirii raţionale, a fost atât de copleşitoare încât m-a făcut să izbucnesc în lacrimi şi să încerc apoi, ca şi Castaneda, să prind în cuvinte revărsarea de impresii.
Mai târziu a venit experienţa Dansului lui Shiva. A fost urmată de experienţe similare care m-au ajutat treptat să înţeleg că viziunea asupra lumii pe care o conturează fizica modernă este în acord cu aceea care străbate din străvechea înţelepciune orientală. De-a lungul anilor am păstrat pe hârtie multe observaţii şi am scris câteva articole despre conexiunile pe care le descopeream până când mi-am rezumat experienţa în această carte.” (Fritjof Capra)

http://www.eusunt.ro/index.php?act=prod&p_cod=esb42da8e7a35e47&desc_on=1

Dupa parerea mea, parintele sau altcineva, va trebui sa preia munca inceputa de Sefrafim Rose in Sufletul dupa moarte sau Oertodoxia si religia viitorului, si sa combata acest tip de discurs.

CU ATAT MAI MULT CU CAT EXISTA PROFESIRI DE FIZICA, CARE AU PRELUAT “CERTITUDINILE STIINTIFICE ALE LUI CAPRA SI S-AU APUCAT DE YOGA, IAR LA CLASA AR PTEA SMINTI MULTI ALTI COPII.”

ESTE ABSOLUT NECESAR CA CINEVA SA PREIA CARTEA LUI CAPRA, SI SA O “DESFINTEZE” CU AJUTORUL SCRIERILOR SFINTILOR PARINTI, ASA CUM SERAFIM ROSE A DESFINTAT CARTEA NEW-AGE-ISTA “LIFE AFTER LIFE / LA VIE APRES LA VIE” IN CARTEA SUFLETUL DUPA MOARTE.