Chemarea la Cina si refuzurile noastre cele de toate zilele
Publicat pe 13 Dec 2008 | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Meditatii duhovnicesti, Pilda celor chemati la cina | Print
![]() |
Prin Evanghelia Duminicii de astazi ni se aminteste ca la fiecare Liturghie ni se face o noua invitatie la Cina, iar praznicul la care suntem chemati de catre Dumnezeu este unul al dragostei, al Duhului ceresc, dar si, totodata, al libertatii, deoarece ni se ingaduie, cu neinteleasa durere, pana si… sa nu primim iubirea Sa. Nu trebuie neaparat sa fii un ahtiat dupa placeri grosiere ca sa refuzi Cina sau sa ai straiul nepotrivit, caci alegerea celor ale lumii si ale sinelui poate imbraca forme care ni se pot parea chiar legitime, scuzabile. Pana la urma ajunge chiar si numai sa fii un “bun cetatean” al acestei lumi ca sa refuzi chemarea la Viata… |
Continuarea la:
NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar (partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea la Razboi intru Cuvant: Chemarea la Cina si refuzurile noastre cele de toate zilele), fie integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.




AJUTOR PENTRU GEORGIANA. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare…
Cum sa ne ferim de exegetii improvizati ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST





















“Pana la urma ajunge chiar si numai sa fii un “bun cetatean” al acestei lumi ca sa refuzi chemarea la Viata…”
In aceasta fraza se gaseste ‘cheia’ dezlegarii starii de fapt a societatii din zilele noastre; asa cum Sf.Parinti – uniti in acelasi Duh – prin diferite cai si modalitati nu se contraziceau unii pe altii unii venind cu completari relevand cea ce li se revela datorita sfinteniei vietii lor, apartenentei lor ca cetateni ai cerului inca de pe pamant, asa si acum – in duhul lumii de azi – majoritatea vorbesc la fel parca ‘intelesi’ stapaniti fiind de acelasi duh (lumesc) necontrazicandu-se unii pe altii, unii aducand tot felul de argumente: suficienta trairii din punct de vedere moral, a credintei in sine cum ca exista Dumnezeu cred ca-I absolva de raspuns, de o eventuala Judecata in amanunt a trairii ‘dupa Dumnezeu’ crezand ca, atata timp cat nu fura, nu mint, nu judeca pe altii, nu au omorat pe nimeni…sunt ‘aranjati’ si buni de pus in Rai.
Ce daca le aduci argumentul ‘si dracii cred si se cutremura…dar tot draci raman’ ei raman cantonati in aprecierea slaba, superficiala ca sunt ‘bine’, n-au nici-o problema.
Cand le spui ‘si-o zi daca ar trai omul pe pamant tot greseste’ in sensul ca, chiar daca n-ar omori pe nimeni, n-ar insela pe nimeni, n-ar injura/dracui, n-ar fuma, n-ar bea, gandurile care te stapanesc pana la intentii si reactii ….nu sunt curate iar, in cazul in care s-ar osteni in rugaciune multa si citire s-ar putea sa-l/o stapaneasca parerea de sine ca este ‘cineva’ prin ceea ce face si, in loc de cununa sa se umple de slava desarta ca este deasupra altora.
Se aude tot mai des:
“Care Evanghelii, draga? Sunt scrise de oameni. Alea apocrife le-ai citit? Acolo sa vezi intelepciune”
“Care viata dupa moarte? S-a intors cineva de-acolo sa spuna cum e?”
“De ce nu crezi in reincarnare? Cum iti explici sentimentul de deja-vu? Cutare sub hipnoza I s-a aratat ce-a fost intr-o viata anterioara…vorbea limbi straine si filozofa de zor el/ea fiind un om simplu, neinstruit…”
“Ce nevoie e de spovedanie? Sa-I spun eu aluia ce si cum?! Ai innebunit? Cu ce-am gresit? Toata lumea face, drege…”
“Pomana la morti? Da’ce? Mortul mananca? Sa fim seriosi…”
Si uite-asa, oricate argumente le-ai aduce, ei o tin pe-a lor! Degeaba le spui de Inviere, de Lumina care se coboara de Pasti in Ierusalim numai la ortodocsi, degeaba le spui despre Proloage, Vietile Sfintilor….unii citesc de curiozitate si, la sfarsit spun ca parca au citit Povesti nemuritoare pentru copii – adica frumos dar neadevarat! Dar se mira de unde atatea boli pe capul lor, necazuri…nerealizand ca, este glasul tainic si un pic mai dur care vrea sa-I scoata din amorteala, din necunostinta.