st_icon.jpg

„Steaua sus răsare ca o taină mare“

Ce copil român nu a cântat la vremea sa acest colind în luna decembrie? Şi ce adult român nu le cunoaşte şi în somn? Deci, steaua din Bethleemul Iudeii a fost, este şi va fi cu adevărat „o taină mare”, descoperită de Dumnezeu oamenilor, propovăduită de Biserică şi primită cu credinţă de către toţi dreptcredincioşii cler şi mireni deopotrivă.

Dar, iată, pe această lume din ce în ce mai căzută ce se îndreaptă cu paşi tot mai grăbiţi în braţele lui Antihrist, se găsesc şi alt fel de „credincioşi”, închinători ai „sfintei ştiinţe”, care nu se pot opri de a huli în aceste perioade binecuvântate ale marilor posturi, cum ar fi cel de acum al Naşterii Domnului. Astfel, ei toarnă pe gâtul celor dispuşi să-i creadă, fel de fel de ipoteze „ştiinţifice”, pe care omul de azi, (ce parcă ar trebui să poarte permanent acea bulină roşie de avertizare „şubred (în credinţă), în permanent pericol de prăbuşire”), cum ar fi cea a „desoperirii” adevăratei date a Naşterii Domnului, care după ei nu ar fi câtuşi de puţin cea bisericească, 25 decembrie, dată mărturisită de întreaga creştinătate cel puţin din veacul al V-lea încoace. Chiar şi astăzi, cei de pe aşa numitul „stil vechi” („iulian”, tradiţional) tot pe 25 decembrie sărbătoresc, data de 6 ianuarie este cea de pe noul calendar („gregorian”, modernist, civil)! Iată spre exemplificare o ultimă „găselniţă” relatată de telegraph.co.uk. ce se poate citi pe net pe site-ul Mediafax:

“Astronomii susţin că Iisus s-a născut în luna iunie[1]

LONDRA / 15:06, 9.12.2008 Astronomii australieni susţin că Iisus s-a născut în luna iunie, după ce au cartografiat apariţia “stelei de Crăciun”, despre care Biblia spune că i-a condus pe cei trei magi până în Betleem, la locul naşterii lui Cristos, informează telegraph.co.uk. Astronomii au descoperit că steaua care i-a condus pe cei trei magi până la locul naşterii lui Iisus a apărut deasupra Betleemului în urmă cu două milenii, pe data de 17 iunie, nu pe 25 decembrie. Cercetătorii susţin că “steaua de Crăciun” a fost, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter, care s-au apropiat atât de mult, încât au început să strălucească împreună, dintr-o dată, “ca un singur far luminos”. Astronomul australian Dave Reneke a folosit un software complex pentru a cartografia poziţia exactă a tuturor corpurilor cereşti şi pentru a alcătui harta nocturnă a cerului, aşa cum a apărut ea în realitate, deasupra Pământului Sfânt, în urmă cu peste 2.000 de ani. Această analiză a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, în jurul datei la care s-a născut Iisus. Reneke a spus că cei trei magi au interpretat, probabil, acest eveniment luminos de pe cer ca fiind semnalul pe care îl aşteptau. Astfel, ei au urmat calea indicată de această “stea”, către locul naşterii lui Iisus, la o iesle din Betleem, după cum a fost descrisă scena în Biblie. Studiile în general acceptate au plasat această naştere în intervalul cuprins între anii 3 î.Cr. şi 1 d.Cr. Folosind “Evanghelia după Matei” ca punct de referinţă, Reneke a determinat că acest eveniment planetar luminos s-a produs pe data de 17 iunie, în anul 2 î.Cr. Acelaşi astronom, care este, totodată, şi editorul revistei Sky and Space, a declarat: “Avem un software care poate să recreeze cu exactitate cerul nocturn, aşa cum era el în oricare noapte din secolele trecute”. “Venus şi Jupiter s-au apropiat foarte mult în anul 2 î.Cr. şi de pe Pământ păreau să fie o singură stea strălucitoare”, a explicat Reneke. “Noi nu susţinem că era chiar «steaua de Crăciun», dar mi se pare că este totuşi cea mai puternică explicaţie găsită până în prezent”, a adăugat astronomul australian. “Decembrie este o dată arbitrară, iar oamenii au acceptat-o ca atare, dar asta nu înseamnă că aşa s-a întâmplat în realitate”, a continuat Reneke. Astronomul australian a declarat că teoria lui nu reprezintă în niciun caz o încercare de defăimare a religiei, ci dimpotrivă, rezultatele sale vin în sprijinul religiei, din moment ce un corp strălucitor a luminat cerul deasupra Orientului exact în perioada descrisă de textele religioase. Teoriile anterioare au speculat ideea exploziei unei supernove sau trecerea unei comete. Reneke consideră că, prin micşorarea ariei de cercetare, tehnologia actuală a oferit cea mai convingătoare explicaţie de până acum.“

Acestei şoapte a vrăjmaşului îi vom opune spre mărturisire şi zidire învăţătura adevărată a Bisericii, aducând cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur. Ele au fost rostite în Răsărit unde încă se prăznuia în veacul al IV-lea Naşterea odată cu Botezul pe 6 ianuarie. Dar, prin lucrare dumneziască, acolo a ajuns vestea prăznuirii adevărate de la Roma, a datei de 25 decembrie. Pentru a risipi nedumeririle legate de această „inovaţie”, Sfântul a ţinut o Cuvântare din care am preluat fragmentele necesare. În ea a atras atenţia asupra legăturilor: Naşterea Domnului pe 25 decembrie înseamnă zămislirea (Bunavestire) pe 25 martie, şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul pe 24 iunie, toate acestea legându-se una de alta în cel mai armonios chip. Acest lucru este foarte important de menţionat, deoarece, din păcate circulă în mediile noastre bisericeşti ideea că aceste date sunt pur şi simplu conveţionale fictive şi simbolice, şi au fost fixate mai târziu de către Biserică prin „creştinarea” unor sărbători păgâne care celebrau solstiţiile. Astfel Crăciunul ar fi fost aşezat lângă solstiţiul de iarnă pentru a simboliza creşterea Soarelui (Hristos) şi a zilelor, şi descreşterea Sfântului Ioan Botezătorul.[2]

 

1jc10.jpg

SF. IOAN GURĂ DE AUR: CUVÂNT LA NAŞTEREA DOMNULUI “… Eu doream ca în această sărbătoare să văd biserica plină de fraţi, precum este, şi dorinţa mea s-a îndeplinit. Nu sunt nici 10 ani împliniţi de când această zi s-a făcut cunoscută şi iată că ea străluceşte prin râvna noastră ca şi când ni s-ar fi predat din veac şi de mulţi ani, aşa că poate să o numească cineva cu dreptate, sărbătoare nouă şi veche. Nouă pentru că ea de curând ni s-a făcut cunoscută, veche pentru că ea îndată s-a făcut asemenea cu sărbătorile cele mai vechi şi aşa zicând a ajuns aceiaşi măsură a vechimei cu dânsele. Precum plantele cele nobile, când se pun în pământ îndată şi repede cresc la înălţime, aşa această sărbătoare, care la apuseni era demult cunoscută, iar la noi abia acum de câţiva ani s-a adus, aşa de repede a crescut şi aşa de multe roade a adus, precum şi voi vedeţi, biserica fiind plină până la refuz de mulţimea credincioşilor… Deci ca un părinte al vostru întru slujire, voi încerca a vorbi spre folosul vostru, pe cât îmi stă în puterile mele şi cât darul lui Dumnezeu îmi va da. Deci ce doriţi voi să auziţi întru aceasta zi? Ce altceva decât să vorbim despre această zi. Eu ştiu că mulţi încă şi acum nu sunt lămuriţi întru sine despre această sărbătoare. Unii sunt pentru dânsa, alţii împotrivă, şi în toate locurile se vorbeşte despre dânsa. Unii aduc împotriva ei că este nouă şi abia de curând introdusă, alţii întăresc că încă şi proorocii au prevestit Naşterea lui Hristos, şi că ea este cunoscută şi stimată din timpurile cele vechi de către toţi apusenii: de la Tracia până la Cadix. Ei bine despre aceasta zi vom vorbi noi! Căci aceasta zi măcar că nu se ştie prea multe despre dânsa, se află la noi în aşa de mare cinste, este lucru dovedit că ea când va fi mai mult cunoscută, se va bucura de o râvnă mult mai mare. O cât mai mare pătrundere ce veţi dobândi despre ea prin vorba mea, va mări şi mai mult plecarea noastră către dânsa”.

Din articolul citat: „Astronomii au descoperit că steaua care i-a condus pe cei trei magi până la locul naşterii lui Iisus a apărut deasupra Betleemului în urmă cu două milenii, pe data de 17 iunie, nu pe 25 decembrie.”

Sf. Ioan Gură de Aur: „Eu am trei dovezi, din care noi cunoaştem ca acesta este timpul în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Steaua a adus pe magi de la răsărit, porunca Cezarului a dus pe Maria în cetatea ei părintească, care s-a numit de prooroci ca loc de naştere a lui Hristos…. Dar pentru ca se pot face încă mai lămurită, dovada că ziua e astăzi este cu adevărat ziua naşterii lui Hristos, vă rog să luaţi minte, căci lucruri ce s-au petrecut de demult voiesc a le readuce în memoria noastră şi a aduce legi vechi, pentru a face dovada a tot ce spun… Deci dacă o dată pe an la sărbătoarea corturilor intra Arhiereul în Sfânta Sfintelor să arătăm acum că atunci s-a arătat îngerul lui Zaharia tocmai când el era în Sfânta Sfintelor, căci s-a arătat numai lui pe când el tămâia…. Acesta era în timpul sărbătorii corturilor şi a postului, căci aceasta din urma se înţelege prin cuvintele: ,,Să smeriţi sufletele voastre“. Iar această sărbătoare se făcea la iudei către sfârşitul lunii septembrie. Aşadar atunci a zămislit Elisabeta. Acum este timpul să arătăm ca în a şasea lună de când Elisabeta purta în pântece pe Ioan, Maria a primit vestirea cea de bucurie şi a zămislit şi ea. Adică acum a venit la ea Gavriil şi i-a zis: „Nu te teme, Maria, că aflaşi har la Dumnezeu. Şi iată, vei zămisli în pântece, şi vei naşte fiu şi vei chema numele  lui Iisus.” (Luca I, 30). Când ea s-a spăimântat şi a întrebat: cum este aceasta cu putinţă? Îngerul i-a răspuns şi a zis: ,,Duh Sfânt va pogorî spre tine şi puterea Celuia de Sus te va umbri; drept aceea şi ce se va naşte din tine Sfânt, chema-se-va Fiul lui Dumnezeu. Şi iată Elisafta, rudenia ta, şi ea zămislită fiind fiu în bătrâneţele ei, şi aceasta a şasea lună este ei, ce se chema stearpă. Că la Dumnezeu nu va neputinţă tot cuvântul.” Deci dacă Elisabeta a zămislit în luna septembrie, Maria a zămislit mai târziu în luna a şasea, în martie şi dacă mai departe vom adăuga cele nouă luni până la naşterea lui Hristos ajungem în luna de faţă decembrie, în care şi prăznuim această zi. Noi am arătat mai înainte tot ce era de zis despre această zi…” Iar mai târziu Sfântul Ioan Damaschin (Dogmatica) „În vremea naşterii trupeşti, iubitoare de oameni şi mântuitoare a Domnului, care pentru noi s-a făcut, s-a arătat magilor o stea (Matei II, 2)[3], care nu era dintre stelele făcute la început. Şi lucrul acesta este vădit din aceea că steaua mergea când dela răsărit la apus, când dela miazănoapte la miazăzi, când se ascundea, când apărea, iar aceasta nu este rânduiala şi firea stelelor.” În legătură cu steaua din Betleem, Sfântul Ioan Gură de Aur a dezvoltat amplu problema ei în mai multe omilii: „Iară Iisus născându-Se în Vithleemul jidovesc, în zilele lui Irod împărat, iată,   vrăjitorii de la răsărituri au venit la Ierusalim, zicând: «Unde este Cel ce S-a născut, împăratul jidovilor? Că am văzut steaua Lui spre răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.»” (Matei II, 1-2). Avem nevoie de multe privegheri, de multe rugăciuni, ca să putem interpreta textul acesta, să aflăm cine erau aceşti magi, de unde au venit, din ce pricină, ce i-a făcut să vină şi în sfârşit ce e cu steaua aceasta. Dar mai bine spus, dacă vreţi, să vorbim mai întâi de cele ce spun duşmanii adevărului. Că atât de mult i-a pornit pe ei diavolul împotriva noastră, încât încearcă şi din textul acesta să facă arme împotriva adevărului. Dar ca să nu îngrămădesc nedumeriri peste nedumeriri şi să vă ameţesc, haide să dezlegăm problemele puse de steaua de la naştere. Dacă vom afla ce stea a fost, de unde a fost, dacă a fost o stea din multele stele sau alta decât celelalte, dacă a fost o stea adevărată sau numai una aparentă, atunci vom înţelege cu uşurinţă şi pe toate celelalte. – De unde vom căpăta răspuns la aceste întrebări? - Chiar din cele scrise în Evanghelie. Că n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus, după părerea mea, n-a fost nici stea, ci o putere nevăzută, care a luat chip de stea, se vede în primul loc din mersul ei. Nu este, nu este vreo stea care să meargă pe cer cum a mers steaua aceasta; noi vedem că şi soarele şi luna şi toate celelalte stele merg de la răsărit la apus; steaua aceasta, însă, mergea de la miazănoapte la miazăzi, ca aşa se afla Palestina fata de Persia. În al doilea loc, şi din timpul în care s-a arătat putem vedea ca steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua namiaza mare pe când strălucea soarele; putere pe care n-o au nici stelele, nici luna; că luna depăşeşte în strălucire pe toate celelalte stele, dar când se ivesc razele soarelui, se ascunde îndată şi dispare. Steaua aceasta, însă, prin mărimea strălucirii sale, a biruit şi razele soarelui; strălucea mai tare decât ele; lumina mai puternic, deşi era altă lumină. În al treilea rând, se vede că nu era una din celelalte stele, pentru ca apărea şi apoi iarăşi dispărea. Pe drumul până în Palestina steaua se arăta conducând pe magi; când au ajuns în Ierusalim s-a ascuns; apoi iarăşi, când magii au părăsit pe Irod, după ce-i spuseseră pricina pentru care veniseră şi au plecat, steaua iar s-a arătat; şi acest lucru nu poate fi mişcarea firească a unei stele, ci a unei puteri înzestrate cu o raţiune deosebită. Nici nu avea un drum propriu; mergea când magii trebuiau să meargă; când stăteau ei, stătea şi ea; slujea tuturor celor de trebuinţă. Era ca stâlpul cel de nor din pustie: oprea şi scula tabăra iudeilor atunci când trebuia (Ieşire XIII, 21-22[4]). În al patrulea rând, se vede bine că nu era o stea precum celelalte stele din chipul în care a arătat locul unde S-a născut Pruncul. Că n-a arătat locul rămânând sus pe cer – de altfel nici nu putea să le arate locul de rămânea sus -, ci l-a arătat pogorându-se jos. Ştiţi doar că locul era atât de mic cât putea încăpea o colibă, dar mai bine spus, cât putea încăpea trupul unui prunc; iar o stea obişnuită nu putea să arate un astfel de loc pentru că o stea stă la o înălţime foarte mare şi nu poate să arate un loc atât de mic, nici să-l facă cunoscut celor care vor să-l găsească. De lucrul acesta poţi să te încredinţezi uitându-te la lună; deşi este cu mult mai mare decât stelele, totuşi pare că este aproape de toţi locuitorii lumii răspândiţi pe o întindere atât de mare de pământ. Spune-mi, te rog, cum ar fi putut steaua să arate locul aşa de îngust al ieslei şi al colibei de n-ar fi părăsit înălţimea aceea, de nu s-ar fi pogorât jos şi n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului? Acest lucru îl lasă evanghelistul să se înţeleagă când spune: «Şi iată, steaua carea au văzut la răsărit înainte aducea pre ei, până viind a stătut deasupra unde era Coconul.» (Matei II, 9)… Iată, dar, câte pricini ne arată că steaua aceasta nu era una din multele stele ale cerului şi că ea nu s-a arătat potrivit legilor care guvernează creaţia văzută…. «Şi iată, steaua carea au văzut la răsărit, înainte aducea pre ei» (Matei II, 9). Că pentru asta s-a şi ascuns steaua, ca magii, pierzându-şi călăuza, să fie siliţi să întrebe pe iudei şi să se facă tuturora cunoscută naşterea lui Hristos. După ce au întrebat şi după ce au avut dascăli pe duşmanii lui Hristos, steaua iar s-a arătat…. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii. Amândouă erau pline de minune: şi închinarea magilor şi mergerea stelei înaintea lor; erau îndestulătoare să atragă chiar pe cei cu totul împietriţi la suflet… Mai mult: când steaua a ajuns deasupra Pruncului, steaua s-a oprit. Iar ca o stea, când să se ascundă, când să se arate şi în sfârşit să se oprească după ce iar s-a arătat, înseamnă că era o stea cu o putere mai mare decât a unei stele obişnuite… Şi venind steaua s-a oprit chiar deasupra capului Pruncului, arătând că dumnezeiesc este Pruncul. Oprindu-se, steaua i-a făcut să se închine Pruncului, nu ca nişte simpli barbari, ci ca unii din cei mai înţelepţi dintre barbari. Vezi ce rost mare a avut steaua? În afară de profeţie şi de interpretarea arhiereilor şi cărturarilor, magii au dat atenţie şi stelei… (Discuţii despre Steaua de la Betleem în care se aduc dovezi contra susţinătorilor astrologiei)

Articolul: „Cercetătorii susţin că “steaua de Crăciun” a fost, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter, care s-au apropiat atât de mult, încât au început să strălucească împreună, dintr-o dată, “ca un singur far luminos”. Astronomul australian Dave Reneke a folosit un software complex pentru a cartografia poziţia exactă a tuturor corpurilor cereşti şi pentru a alcătui harta nocturnă a cerului, aşa cum a apărut ea în realitate, deasupra Pământului Sfânt, în urmă cu peste 2.000 de ani. Această analiză a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, în jurul datei la care s-a născut Iisus. Reneke a spus că cei trei magi au interpretat, probabil, acest eveniment luminos de pe cer ca fiind semnalul pe care îl aşteptau. Astfel, ei au urmat calea indicată de această “stea”, către locul naşterii lui Iisus, la o iesle din Betleem, după cum a fost descrisă scena în Biblie.”

Ştiinţa astrologică/astronomică a acelor magi din Persia era renumită în toată lumea, iar a presupune că ei au confundat şi nu au prevăzut „alinierea spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter” este de-a dreptul hilar. „Întru aceea au sosit şi nişte filosofi de la răsărit. Aceşti filosofi erau crai dela Persida, căci atuncea craii şi împăraţii erau filosofi şi ştiau întoarcerea cerului şi umblarea stelelor. Acest meşteşug îl învă­ţaseră aceştia dela Valaam strămoşul lor, carele pro­rocise de Hristos şi zisese aşa: «Străluci-va o stea dintru Iacov şi se va ridica un om dintru israiliteni şi va pierde pre toţi boierii moavitenilor» (Numerii XXIV, 17).” (Cazanie la 25 decembrie) Iată unde poate duce, a nu ştiu câta oară, duhul ştiinţei cu nume mincinos! Dar pentru noi dreptslăvitorii creştini rămâne să ţinem ca adevărată Naşterea Domnului pe 25 decembrie, şi într-un cor să cântăm :

Steaua sus rasare

Ca o taina mare,

Steaua straluceste

Si lumii vesteste.

Ca astazi Curata,

Prea Nevinovata

Fecioara Maria

Naste pe Mesia.

Magii cum zarira

Steaua si pornira

Mergand dupa raza

Pe Hristos sa-L vaza.

Si daca pornira

Indata-L gasira

La Dansul intrara

Si se inchinara.

Cu daruri gatite

Lui Hristos menite

Luand fiecare

Bucurie mare.

Care bucurie

Si aici sa fie

De la tinerete

Pan’ la batranete. ________________________________________________________________________________________________________ [1] http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/astronomii-sustin-ca-iisus-s-a-nascut-in-luna-iunie.html?7627;3639985

[2] Ioan 3, 30: Acela trebuie a să adaoge, eu a mă scădea.

[3] „Că am văzut steaua Lui spre răsărit şi am venit să ne închinăm Lui“.

[4] Iară Dumnezeu povăţuia pre dânşii, ziua în stâlp de nor, să le arate lor calea, iară noaptea în stâlp de foc. A le lumina lor nu lipsi stâlpul norului ziua şi stâlpul focului noaptea, înaintea a tot norodul.

03-nativity-rizdvo.jpg

30 Comentarii »