Război întru Cuvânt

“Stăpâne Doamne, Dumezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot îndurare, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta.“

Reluam acest cuvant deosebit al Sfantului Ioan Gura de Aur despre cum se cuvine sa intampinam noul an, cules de pe site-ul dedicat sfantului, www.ioanguradeaur.ro:

“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul. Continuare »

29 Comentarii »

In pragul trecerii in noul an civil, va propunem sa parcurgeti un pasaj dintr-un articol al Pr. Dan Badulescu, in care putem regasi temeliile cronologiei traditionale a Bisericii, pentru a nu ne dezorienta mintile prin redatarile argumentate “stiintific” ale “evenimentelor” mentionate in Scriptura si prin reprezentarea noilor sisteme de socotire a anilor :

“Timpul a apărut la un moment dat precis, şi curge într-o singură direcţie: Dumnezeu „a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul“. (Fericitul Augustin) Această problemă este deosebit de actuală, când percepţia curentă a cronologiei şi calendarului a suferit, cu ajutorul matematicii şi evoluţionismului sec. al XIX-lea, o mutaţie radicală. Cronologia profană (civilă) din zilele noastre a introdus un sistem schizofrenic de datare în două direcţii ce a tulburat încă şi mai mult minţile şi aşa răvăşite ale oamenilor de azi. Noi suntem crescuţi din pruncie cu acest hibrid iraţional, fără a gândi să-i contestăm valabilitatea. Dacă ne vom opri însă un moment de reflecţie asupra curgerii simetrice a timpului în 2 direcţii diametral opuse, având ca axă (centru) Naşterea Domnului, şi datări „înainte” şi „de la”, sau „după”… vom observa că timpul are un punct de origine 0 şi curge în două direcţii fără vreun sfârşit determinat! Continuare »

12 Comentarii »

“-  Parinte, ati comentat pe larg decizia Sf. Sinod legata de cazul Corneanu…

-  Ei, ce am spus, am spus. Fiecare are o parere a lui. Si eu o am pe a mea. Si tu o ai pe a ta. Si multi dintre ierarhii romani aveau parerile lor, cum ca mitropolitul trebuia caterisit, sau macar sa i se asigure o retragere onorabila. Dar nu stiu ce s-a intamplat dintr-o data cu convingerile lor, ca si le-au schimbat in totalitate la Sinod! Continuare »

15 Comentarii »

FUGA IN EGIPT

de Maica Teodosia (Zorica Latcu)

E drumul prin pustiu. In lungul zarii,

Abia mijeste ziua. De departe,

Nisipu-n unde moi, ca apa marii,

Imbraca sihastriile desarte.

Un magarus cu ochii blanzi te poarta.

Te-ai increzut in pasul lui cuminte.

Cum creste-n zari mereu campia moarta,

Tu-ti pleci spre san privirea ta fierbinte.

Caci ai la san copilul si te doare,

Sa pleci cu el in aspra pribegie:

Peste capsorul Lui, mangaietoare,

Rasfrant-ai valul tau, cu gingasie.

De ce ti-s, Maica, genele muiate?

Petreci in minte alte prigoniri?

Il vezi pe El cu palme sfasiate,

Cu trupul jertfa sfintei Lui iubiri?

In mijlocul nisipurilor, poate,

Singuratatea Lui e mult mai blanda.

Odata fi-va parasit de toate,

Si-un vanzator ascuns va sta la panda.

Mai este timp? Un inger se pogoara

Deasupra-ti, ca un sol de mangaiere.

Franturi de raze te-nvalesc, Fecioara,

Si-alaturi merge Iosif in tacere.

Hristos a fost întâmpinat cu răutate şi ispite chiar de la început

de Sfantul Ioan Gura de Aur

(prima parte a transcrierii, preluata de la “Ortodoxia tinerilor”)

“Hristos chiar de la început a fost întâmpinat de vrăjmăşie şi ispite. Iată că s-a întîmplat aceasta chiar de pe când era în faşă! Abia Se născuse şi tiranul se înfurie; vine apoi fuga şi strămutarea în Egipt; iar Mama, fără să fi făcut vreun rău, fuge în ţară barbară.

Toate, ca şi tu auzindu-le, să nu te tulburi, cînd, învrednicit cu o slujire duhovnicească, vezi că suferi necazuri cumplite şi înduri multe primej­dii, atunci să nu zici: „Ce înseamnă asta? Ar fi trebuit să fiu încununat şi lăudat, să fiu slăvit şi strălucit, pentru că am împlinit porunca Stăpânu­lui!” Nu, ci ai curaj, ştiind bine că urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întîlni la tot pasul numai încercări.

Iată, încercări au venit nu numai peste Mamă şi peste Prunc, ci şi peste barbarii aceia. Ei au plecat pe ascuns ca nişte fugari, iar Mama, care nu trecuse niciodată pragul casei, primeşte poruncă să îndure greutăţile unei călătorii atît de lungi, pentru această naştere minunată şi pentru duhovniceştile ei dureri de naştere.

Dar iată încă un lucru minunat! Palestina prigoneşte pe Prunc, iar Egiptul îl primeşte şi scapă pe Cel prigonit. Amîndouă ţările au fost tipuri nu numai pentru fiii patriarhului Iacov, ci şi pentru însuşi Stăpânul. Că multe din cele ce aveau să se întâmple mai târziu cu Domnul au fost vestite mai dinainte de Scriptură, cum a fost cu asina şi cu mînzul ei. Îngerul, dar, s-a arătat, dar n-a vorbit cu Maria, ci cu Iosif.

- Şi ce-i spune?

- „Sculîndu-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui”.

Acum nu mai spune: „Pe femeia ta”, ci „pe Mama Lui”.

După ce naşterea s-a săvîrşit, după ce bănuiala a dispărut, iar bărbatul s-a încredinţat, îngerul îi vorbeşte deschis; nu-L mai numeşte pe Prunc copilul lui, nici pe Fecioară femeia lui, ci: „Ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt”. Îi spune şi pricina fugii: „Că Irod vrea să caute sufletul Pruncului” .

Iosif auzind nu s-a revoltat, nici n-a spus ingerului: “Nu mai inteleg nimic! Nu spuneai mai inainte ca va mantui pe poporul Sau, iar acum ca nu Se poate mantui nici pe El, ci trebuie sa fugim, sa plecam in strainatati, sa ne mutam departe de tara noastra? Una ai fagaduit si alta se intampla!” Dar Iosif n-a grait asa. Era barbat credincios; nu l-a intrebat nici de timpul intoarcerii. Ingerul ii spusese atat doar, ca are sa se intoarca: “Stai acolo pana ce-ti voi spune!” Nici asta nu-l supara, ci asculta, se supune, rabdand cu bucurie toate incercarile. Si iubitorul de oameni Dumnezeu a presarat si bucurii printre aceste necazuri. Asa face si cu toti sfintii. Nu le da numai primejdii, nici numai liniste necurmata, ci urzeste viata dreptilor si cu unele si cu altele.

Asa a facut si cu Iosif. Si iata cum! Iosif a vazut pe Fecioara insarcinata; asta l-a tulburat, l-a nelinistit cumplit; o banuie pe Fecioara de desfrau; dar indata apare ingerul, ii risipeste banuiala, ii curma teama; iar cand vede pe Prunc nascut se bucura nespus de mult; acestei bucurii ii urmeaza din nou o mica primejdie: tulburarea Ierusalimului, furia imparatului, care cauta pe Cel nascut; dar acestui necaz ii urmeaza iarasi o alta bucurie: steaua si inchinarea magilor. Dupa aceasta bucurie, insa, frica si primejdie: “Irod cauta sufletul Pruncului“. Pruncul trebuie sa fuga si sa se duca in alta tara ca orice om; deocamdata nu trebuie sa faca minuni; daca ar fi facut minuni din pruncie, n-ar mai fi fost socotit om. Pentru acelasi motiv nici templul trupului Sau n-a fost plasmuit neconditionat de nimic, ci au loc zamislirea, purtarea in pantece noua luni, durerile nasterii, nasterea, hranirea cu lapte, tacere in tot timpul copilariei, asteptarea varstei cuvenite barbatilor, pentru ca prin toate sa fie primita taina intruparii.

(…) Cand ingerul le-a spus: “Fugi in Egipt“, nu le-a fagaduit ca-i va intovarasi, nici la ducere, nici la intoarcere. A lasat sa se inteleaga ca au un mare tovaras de drum, Pruncul nascut. Pruncul, la aratarea Sa, a schimbat deodata toate lucrurile: vrajmasii slujesc tainei intruparii; magii si barbarii isi parasesc falsa lor credinta stramoseasca si vin sa I se inchine; imparatul August slujeste nasterii din Betleem, prin porunca inscrierii; Egiptul scapa de moarte pe Pruncul fugar si vrajmasit si are prilejul sa si-L faca prieten, pentru ca atunci cand va auzi pe apostoli predicandu-L pe Hristos, sa se laude ca a fost cea dintai tara care L-a primit pe cand era Prunc. Prerogativa aceasta o avea numai Palestina; dar Egiptul a ajuns mai inflacarat decat Palestina”.

(in: Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilii la Matei, Editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994)

Cititi si:

• Lectie despre prudenta si libertate
• Crestinortodox.ro: Fuga in Egipt

Nu exista comentarii »

Va propunem sa ascultati doua predici rostite la

Praznicul Sfantului Apostol, si Arhidiacon Stefan, Intaiul Mucenic al Bisericii

de Pr. Gheorghe Anitulesei si de Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa:

• Descarcati predica Pr. Gheorghe Anitulesei, din care este extras fragmentul de mai jos, in format audio: partea 1 si partea a 2-a .

„In cea de-a treia zi de Craciun praznuim pe Sf. Arhidiacon Stefan si putem spune ca n-a fost randuita de Biserica noastra intamplator aceasta sarbatoare in a treia zi de Craciun, pentru ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos, prin nasterea Sa, ne-a invatat pe noi smerenia, ne-a aratat care este calea cea adevarata catre mantuire si ca toti cei care vor vrea sa traiasca cucernic in Iisus Hristos vor fi prigoniti si necajiti in viata aceasta pamanteasca, asa cum am vazut si in ziua a doua, cand El a fost prigonit de Irod care voia sa-I ia viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, viata aceasta pamanteasca. Si poate ca invatandu-ne Mantuitorul nostru Iisus Hristos smerenia, invatandu-ne lepadarea de sine, aratandu-ne cat este de spinoasa calea cea duhovniceasca noua ne-ar fi facut impresia ca este imposibila aceasta cale de urmat.

Continuare »

8 Comentarii »

Am considerat potrivit pentru praznicul de astazi, a doua zi de Craciun, inchinata Soborului Maicii Domnului sa va punem inainte laudele aduse Nascatoarei de Dumnezeu de catre Sfantul Ierarh Proclu al Constantinopolului, folosind in acest scop pasaje din cateva omilii ale sale, rostite in jurul anului 430, in data de 26 decembrie.  Venite in urma controversei hristologice iscate de patriarhul constantinopolitan Nestorie – anatemizat de Sinodul Ecumenic de la Efes – care contesta numirea Theotokos (Nascatoare de Dumnezeu), omiliile pline de evlavie si bine argumentate scripturistic aseaza temelia cultului bisericesc al Fecioarei Maria. Chiar daca veneratia fata de Maica lui Dumnezeu exista dinainte in randul poporului drept-credincios – Nestorie fiind indignat de aceasta – prin Sfantul Proclu, care lumineaza atatea pasaje profetice din Vechiul Testament, se gasesc imaginile potrivite, care au intrat de timpuriu in slavoslovirea Fecioarei Maria. Din acest motiv, cuvantarile ne vor aparea ca fiindu-ne familiare, iar Sfantul Proclu un parinte bine-cunoscut, pe care l-am auzit adeseori prin psalmodierile din biserica: Continuare »

3 Comentarii »

• Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC!

• Azi Craciunul s-a mutat din palat la inchisoare, unde-i Domnu-ntemnitat

Sfaturi duhovnicesti de Nasterea Domnului, in FORMULA AS, nr. 800/2008:

“An de an, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de bucurie duhovniceasca, pentru ca ea este implinirea fagaduintelor si nadejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor. Pentru ca Iisus Hristos este Adevarul. Pentru ca Iisus Hristos este Viata. Pentru ca Iisus Hristos S-a facut usa spre Rai. Numai prin El ne vom mantui.  Hristos a coborat din ceruri, pentru ca noi sa-I iesim intru intampinare, prin trairea virtutilor care duc la desavarsire. Sa avem, asadar, mereu in inimile noastre fiorul sfant, trait de magii care au mers sa se inchine Mantuitorului, aducand daruri Celui ce S-a facut om, pentru ca noi sa ne indumnezeim prin credinta si faptele noastre. Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie. Continuare »

9 Comentarii »

“Ţie, aşadar, căruia ţi-a murit ce ţi-a fost drag, ţie, căruia ţi s-a stricat jucăria, ţie, celuia care te vezi păcătos, bicisnic, ţie, celuia care ai ucis atâtea lucruri sfinte, ţie, pe care viaţa te-a zdrobit şi pe care te paşte deznădejdea, iată că ţi S-a născut prunc. Ţie“.

Aparut in revista “Presa ortodoxa”, numar semnal, decembrie 2008 (preluat cu acordul editorilor revistei):

Crăciunul în cumpăna vremilor

“Îmbinând ritmul nădejdii omeneşti în rânduiala mişcărilor lumii, creştinătatea sărbătoreşte Crăciunul la răsturnarea crugului ceresc, odată cu începutul creşterii zilelor asupra nopţilor. Continuare »

11 Comentarii »

Parintele Gherasim Iscu - Sfantul inchisorilor care a murit in noaptea de Craciun, impreuna cu tortionarul sau pocait

• “„Iubiti pe cei ce va prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfintilor, cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, ca la Targu Ocna, in noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus: „Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El”. Iar acela, caindu-se, cu lacrimi s-a marturisit, si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunandu-ne de puterea dragostei, va laudam zicand: [...] Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!” (Icosul al 9-lea din Acatistul Sfintilor Romani din Inchisori).

***

• “Voi pleca in curand, poate chiar acum, in noaptea de Craciun. Si acesta e un dar al Domnului. Nu stiu cum sa-I multumesc... Nu stiu cum sa-i fac pe oameni sa-L traiasca pe Dumnezeu, deplina bucurie… Am certitudinea vietii vesnice, particip deja la ea. Nu ma sperie nici judecata, caci merg cu cuget smerit si cu nadejde numai in mila si darul Domnului… Duhurile intunericului stapanesc acum pe oameni, dar sa nu va temeti, Hristos este aproape, cerceteaza lumea; iar lumea are nevoie de multa suferinta..”. Continuare »

16 Comentarii »

Dorim sa va oferim cu bucurie astazi, voua, celor care ne “colindati” zi de zi pe aceste pagini nevrednice, in loc de nuci, covrigi si de alte bucate, cateva merinde foarte hranitoare pentru suflet, adunate din hambarele Duhului cele prea bogate ale sfintilor praznuiti astazi, 23 decembrie, de Sfanta noastra Biserica, si anume Ierarhul Nifon al Constantianei si Cuviosul Naum de Ohrida:

 IMBRATISAREA LUI DUMNEZEU

“Intr-o zi, mergand sa-l vizitez, l-am gasit in chilia sa citind. S-a bucurat din toata inima cand m-a vazut. M-a primit cu deosebita dragoste, apoi s-a aplecat din nou asupra cartii, Eu l-am intrerupt de la citire si am inceput sa-l intreb despre pocainta, la care el mi-a zis:

- Crede-ma fiule, ca Bunul Dumnezeu nu va judeca pe crestini pentru ca au pacatuit.

M-am mirat mult de aceste cuvinte si l-am intrebat surprins:

- Atunci, dupa cum spuneti, pacatosii nu vor fi judecati? Trebuie adica sa credem ca nu exista judecata?

- Exista si prea exista, mi-a raspuns el.

- Atunci cine va fi judecat? Continuare »

5 Comentarii »