Război întru Cuvânt

Parintele Ioanichie – 1 an de veghe in ceruri pentru Ortodoxia romaneasca

“De ce exista tentatia de a pleca în alta tara? Credeti ca, afara de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îsi pune nadejdea în Rasarit si Apus se înseala amarnic“.

Preluam un articol incendiar al jurnalistului Victor Roncea, urmat de materiale aparute anul trecut de Crina Palas in Revista Veghea, publicate si ele pe blogul sau, sub titlul: Parintele Ioanichie Balan, calugarul care l-a infrant pe Daniel Ciobotea cu tot cu samavolniciile lui. Un an de munca din Ceruri

De veghe in lanul neamului romanesc

“Putina lume stie ce a reprezentat prea bunul parinte Ioanichie Balan pentru oastea monahala, si nu numai. La un an de la trecerea sa la cele sfinte, cred ca este cazul sa afle mai multi dintre cei care l-au iubit, il iubesc si il vor iubi pe osteanul lui Hristos, calugarul cu ochii albastri ca cerul, calauzitorul tinerelor generatii, cronicarul operei marelui duhovnic Ilie Cleopa, stalp al Bisericii Ortodoxe Romane si toiag al sfintilor ei.

Un adevarat conducator al rezistentei crestin ortodoxe, parintele Ioanichie, ridicat la Ceruri la ora 2 din noaptea de 22 noiembrie 2007, la 77 de ani, a avut de infruntat, mai ales in ultimii sai ani de viata, tiraniile fostului mitropolit al Moldovei, ajuns patriarh, care a reusit sa reproduca in timpurile noastre rolul odiosului Nicolski, satrapul elitelor neamului romanesc. Izolat in Manastirea Sihastria sub consemn si, ulterior, in recluziune totala – fiind interzis samavolnic pana si accesul fiilor sai duhovnicesti in chilia sa micuta tapetata cu ceasloave si icoane, alaturi de lavita pe care dormea si o masa solida de lemn, la care lucra neincetat -, parintele s-a transpus intr-un univers paralel, al bolnavului de Alzheimer.

Un duhovnic dumnezeiesc, parintele Ioanichie a stiut sa-si indrume ucenicii cu rasa bisericeasca sau citadina chiar si din acest refugiu, pacalind facatorii de nedreptate. Fiecare cuvant al lui va ramane ca un semn de foc in sufletele ucenicilor sai si in slova vie a Ortodoxiei romane, scrise si nescrise. Liber, desi in celula, ca si Sfintii Inchisorilor, parintele a luptat neincetat pentru a invinge raul. Poate fara ca acesta sa stie, calugarul arhimandrit l-a infrant inca din aceasta lume pe cel ce era mitropolitul Daniel al Moldovei. Din pacate, nu si pe diavolul care a pus stapanire pe omul Dan Ilie Ciobotea. Si care s-a cocotat acum chiar in varful Bisericii noastre. De unde trage pana si de candelabre…

http://www.ortodoxtv.com/filme-video/secventa-ioanichie-iustin.php

PARINTELE IOANICHIE Balan: „Ori buni crestini, ori pierim!”

S-a înaltat la Domnul, nu cu mult timp în urma, Parintele Ioanichie Balan, unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a daruit neamului românesc. L-am cunoscut pe Parintele Ioanichie în urma cu 15 ani. A fost singura data când am stat fata catre fata cu Parintele. Eram atunci studenta în anul întâi, curioasa si dornica de a transmite colegilor mei de generatie un sfat, o vorba plina de duh dintr-un suflet plin de duh. Parintele ne îndemna atunci la lupta, o lupta fatisa, crâncena, cu agresiunile la care era supusa generatia noastra. M-am simtit atunci asemeni unui copil dojenit cu dragoste, dar în acelasi timp cu asprime de parintele sau. Am avut impresia ca peste oamenii dragi mie timpul nu va trece. Ca parintele Ioanichie ma va astepta mereu sa ma întorc la Sihastria si sa-mi dea alte si alte sfaturi pentru tinerii brasoveni. M-am înselat – Parintele Ioanichie a plecat pe urmele fratilor sai mai mari, Parintele Cleopa, Parintele Staniloae, Prea Fericitul Teoctist, sa stea la taifas cu Dumnezeu. Vestea plecarii sale la cele vesnice a picat ca un traznet în sufletul meu. Cuvintele sale, însa, pe care le transmitea tinerilor atunci razbat si dincolo de mormânt, parca mai puternice, catre un altul si totusi acelasi tineret român. Acesta este motivul pentru care am hotarât astazi restituirea unor frânturi de gânduri din cele împartasite mie în smerenia chiliei Parintelui. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!

(Crina Palas)

Ioanichie Calauzitorul

“În viata sa fiti tineri care sa sfinteasca un loc, o casa, o societate, o generatie, un cartier si locul de munca unde veti lucra. Prin comportament crestin, mai întâi. Ori esti crestin azi, ori esti pagân, una din doua. Si crestin ortodox, caci România e tara ortodoxa. Tineti cont ce va spune un calugar batrân si rau: daca nu va tineti serios de biserica si de ortodoxie, prapad e cu noi. Ne manânca vecinii si strainii si pagânii. Daca va tineti de Biserica, nici rusii, nici tatarii, nici nemtii, nici alte tari din Rasarit sau Apus nu vor putea sa ne scoata din Carpati si sa ne dezlipeasca de Hristos.

Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vietii cum o au cei care traiesc întru Hristos. Veti avea bucuria placerilor, a sexualitatii, a ispitelor si patimilor trupesti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupesti, orizontale, care se consuma într-o zi, si nu bucurii vesnice, verticale, axate pe Hristos. Treziti-va! Sunteti tineri si noua ne e mila de ce se va întâmpla cu tara asta care se cheama înca România. Vreti sa mai ramâna România Românie? Întoarceti-va la ortodoxie, la Biserica, la tinuta morala decenta, cinstita a românilor dintotdeauna. Faceti un comitet, mergeti duminica pe la spitale, la casele de batrâni, ajutati cu cuvântul, mângâiati, sfatuiti, combateti casele de desfrâu. Mergeti la manastiri, la preoti batrâni care sa va lumineze, sa va binecuvinteze, sa va calauzeasca. Ortodoxia activa e o misiune. Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie sa va curatiti de pacatele tineretii, sa cititi cât mai multe carti teologice. Sa stiti voi întâi câte ceva din frumusetea Ortodoxiei, din trairea întru Hristos, ca sa puteti trage si pe altii spre Hristos, sa puteti fi o luminita aprinsa acolo unde veti trai. Trebuie sa faceti ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.

Sfânta Evanghelie spune ca la sfârsitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci natia ramâne pâna la sfârsitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam si tara are îngerul sau pazitor. Neamurile crestine trebuie sa ramâna. Iar crestinii trebuie sa fie la locul lor, echilibrati, seriosi si sa nu se dezlipeasca pentru nimic în lume de pamântul strabun în care i-a nascut Dumnezeu. De ce exista tentatia de a pleca în alta tara? Credeti ca, afara de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îsi pune nadejdea în Rasarit si Apus se înseala amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, rabdarea si deviza parintilor nostri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranta. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tatarii, nici rusii, nici nemtii, nici austro-ungarii, si nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne vom îndeparta de El.

Asa ca, treziti-va, luati aminte si, cot la cot cu preotii, cu calugarii, treceti la post, la rugaciune, la spovedanie. Asa trebuie sa fie o tara crestina care poarta Crucea de doua mii de ani. Treziti-va, frati români, pâna nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori pierim. Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastra este sa ramânem aici, unde ne-a nascut Dumnezeu, cu Hristos în brate si în bratele lui Hristos“.

VEGHEA, Publicatie a Generatiei Neasteptate

• Vedeti si: Părintele Ioanichie Bălan : Ortodoxia sesizează pericolul antihristic (video)

7 Comentarii »