2 ani fara Parintele Calciu – intre strigatul marturisitor si slava prigonitorilor neo-farisei
***
Astazi se implinesc 2 ani de cand parintele Gheorghe Calciu a parasit aceasta lume si a intrat si el, condus de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, in Sfanta Sfintelor cea mai presus de ceruri, traind implinirea fagaduintelor bogate ale lui Hristos, Cel pentru Care a trait, pentru Care a suferit si pentru Care s-a primejduit pe sine intreaga viata, pana in clipele cele din urma. Parintele si-a sfarsit si si-a plinit alergarea pe calea cea stramta si cu chinuri, iar acum traieste plenar Fericirea celor prigoniti pentru dreptate. A lui este Imparatia cerurilor cu adevarat pentru ca prigonit ca nimeni altul a fost intreaga viata sa si sicanat pana si dupa moarte de rautatea si meschinaria unor neo-farisei.
(Nu putem sa nu ne amintim ce comunicat de presă incalificabil referitor la aprobarea inmormantarii parintelui a Petru-Voda au produs atunci oamenii Mitropolitului de atunci al Moldovei si actualului Patriarh, care pe langa pretextele proceduriste pur fariseiste, dadea de inteles ca se face numai o concesie unui om… certat cu Biserica in timpul vietii sale(!):
“Deşi nici Părintele Gheorghe Calciu, pe când trăia, nici Părintele Iustin Pârvu, nici familia Părintelui Gheorghe Calciu n-au solicitat binecuvântarea Chiriarhului locului pentru înmormântarea Părintelui Gheorghe Calciu la mănăstirea Petru Vodă din Arhiepiscopia Iaşilor, ci totul s-a rezumat la o înţelegere personală dintre Părintele Iustin Pârvu şi Părintele Gheorghe Calciu, totuşi dorinţa testamentară a Părintelui Gheorghe Calciu se poate împlini fără a fi condiţionată de binecuvântarea arhierească în ceea ce priveşte slujba de înmormântare şi înhumarea sa la mănăstirea Petru Vodă. Arhiepiscopia Iaşilor, prin iconomie, respectă testamentul persoanelor privind înmormântarea lor, chiar dacă ele n-au respectat rânduielile bisericeşti canonice în vigoare pe când erau în viaţă, deoarece trebuie preţuită mai întâi lumina unei persoane care a trecut la Domnul. Secretariatul Centrului eparhial Iaşi”).
Lepadandu-se de orice cinste si de cea mai mica mangaiere omeneasca a ales sa duca aproape de unul singur de multe ori Razboiul intru Cuvant. Astazi strigatele sale impotriva daramarii bisericilor si impotriva minciunii ateiste ar fi ridiculizate de catre “inteleptii” si “diplomatii” crestini postmodernizati ca fiind “patetice” sau fanatice, pentru ca astazi este la moda ca nimic sa nu se ia in serios, totul sa fie relativizat, bagatelizat, compromis, tavalit in vorbe zeflemitoare care sa anuleze valoarea exemplara si practica a oricarui model marturistor! Ce razboi, doml`e, fugi d`aci, plimba ursul, noi trebuie sa ne aranjam aicea, sa ne facem o situatie, sa facem orice numai sa ne punem bine cu Patriarhul, sa nu ne stricam ploile cu Episcopul, cu oamenii Episcopului, cu cutare si cutare, sa ne dea si noua un os de ros in “misiunea Bisericii” (ce, e musai sa marturisesti impotriva ecumenismului, iote, ma, de parca trebuie sa o faci pe martirul, cand poti sa sa stai linistit in banca ta, ca doar nu salvam noi Biserica, nu?) Orice forma de eroism intra automat in “tarbaca” deriziunii pamfletare, a cinismului batjocoritor sau, daca nu, sunt temeinic ignorate, sistematic boicotate prin tacere, asa cum au si fost, de altfel, repetatele si explicitele avertismente ale parintelui Calciu legate de satanizarea lumii, de “Pitestiul” generalizat si globalizat care se construieste peste tot, de intrarea Romaniei in UE (“imperiul satanei“), de tradarea Bisericii in fata Statului, de prigonirea manastirilor si, mai ales, de ecumenism (cine a mai avut curajul ca el sa afirme negru pe alb ca ecumenismul nu este doar erezia ereziilor, ci pur si simplu o diabolica strategie a masoneriei?).
Dar constiinta ne spune tuturor celor care nu vrem sa ne mintim ca parintele Calciu este stalpul si reperul nostru, ca el – si nu vedetele ecleziale agreate de Biserica oficiala – este pilda de urmat pentru cei care vor sa ramana cu Hristos in vremurile acestea in care omul a dat coplesitor de multe drepturi satanei si s-a vandut aproape complet, desi pe nesmitite, Tatalui minciunii si ucigasului de suflete… Parintele Nicolae Steinhardt a spus-o definitiv in al sau “Jurnal al fericirii“: “Singura sansa de supravietuire a crestinismului rasaritean este aceea a unui razboi întru cuvânt. Solutia noastra este aceea a lui Calciu-Dumitreasa“. Deci aceasta este Solutia si Calea nu de a fi sfinti, ci de a supravietui ca si ortodocsi!
Parintele Gheorghe Calciu este marturisitorul prin excelenta al Bisericii si neamului nostru in secolul XX si este inca si mai mult: rascumparatorul fricii, lasitatii si apostaziei noastre, cel care a ales sa strige Adevarul din toti rarunchii cand cei mai multi taceau, iar altii turbau si scrasneau din dinti impotriva-i, perfect aidoma evreilor scandalizati mai intai de Hristos si apoi de Apostolii care Il marturiseau fara frica, vadindu-le minciuna si rautatea. Parintele Gheorghe a fost mereu un incomod pentru conformismul si “cumintenia” lumeasca a crestinilor, mereu o constiinta treaza; intr-o lume in care despre Dumnezeu se vorbeste “frumos” si “cultivat”, dar cu vorbe goale si moarte, el a fost un martor viu, a intrupat in viata sa Evanghelia lui Hristos, a facut-o lucratoare si ne-a aratat-o posibila! Este, fara exagerare, un adevarat Apostol al veacului nostru. Cu inima ca o torta arzand pentru durerea celor necajiti (inclusiv cand era in spital, in ultimele sapatamani de viata, chinuit de cancer!), framantat pentru soarta Bisericii, pentru adevarul Ortodoxiei, gata mereu sa sara in apararea celor slabi (a fost unul din putinii aparatori ai parintelui Daniel de la Tanacu), sa infrunte pe cei puternici, sa marturiseasca adevarul, de multe ori singur, doar cu Hristos in mijlocul furtunilor celor mai mari, mergand pana la capat in toate.
- Cititi aici pentru Continuare
Va recomandam sa cititi materialele dedicate parintelui Calciu pe pagina noastra:
- “SA ROSTIM RASPICAT ADEVARUL!”
- Parintele Calciu: “Stai ca un stalp neclintit in fata satanei!”
- Cea mai grea lovitura – cea de la frati
- Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI
- File de Pateric cu parintele Calciu
- Parintele Gh. Calciu – inedit: “POATE CA VOM INTRA IN CATACOMBE DIN NOU…”
- Parintele Calciu despre rugaciune
- “NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
- Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu
- Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania – 2006
- Masoneria si familia
- MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
- Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie
- PR. GH. CALCIU: “Ortodoxia si ecumenismul”
– Mai dorim sa reproducem aici intr-un mic fragment reprezentativ de la cel din urma link: strigatul Parintelui Calciu de denuntare a ereziei ecumenismului si a sustinatorilor lui din ierarhia Bisericii noastre. Este un text pe care-l dedicam in mod special celor care care au primit cu deosebit entuziasm “prima seara filocalica” organizata de ASCOR Bucuresti in acest an si care s-au lasat vrajiti de cantecul de sirena al lupului care s-a imbracat in cea mai fascinanta blana de oaie! Credeti parintelui Calciu!
“Teologii greci numesc miscarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru. Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat adânc si într-o măsură iresponsabilă în această miscare.
A trimis studenti la seminariile teologice ecumeniste din Elvetia, unde acestia au învătat laxitatea fată de principiile crestine, nerespectarea sfintelor liturghii, inutilitatea posturilor, amestecarea învătăturii divine cu învătăturile umane si rationaliste ale protestantismului.
Cu trei ani în urmă I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolventii seminarului ecumenic si fost profesor la acest seminar, si-a dat binecuvântarea pentru tipărirea unei “Cărti de slujbă ecumenică” – versiunea românească editată de Mitropolia lasului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta Liturghie Ortodoxă si inventiile protestante eretice. În timpul acestei “liturghii” participantii schimbă între ei, la un moment dat, “un semn al păcii”! Oare ce înteleg editorii cărtii prin acest termen? Înainte de împărtăsire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se rusinează ei de termenul ortodox? Sau “semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Si preotul care redactează această carte plină de erezii, el însusi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?
Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns tinta atacurilor satanice mai mult decât alte biserici. Treziti-vă credinciosi! Treziti-vă preoti ai lui Hristos! Treziti-vă, ierarhi, loctiitori ai Domnului pe pământ! Puneti capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui Arie!“
Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii !
Recent al fost la Manastirea Petru Voda iar ca marturie las link-ul de mai jos cu imaginea cu crucea de la mormant.
Doamne ajuta !
Foto: http://www.flickr.com/photos/filip_danilevici/3043662403
Bunul Dumnezeu sa il odihneasca cu sfintii Sai, si fara indoiala ca este un sfant in Cer si in inimile celor multi care l-au cunoscut si iubit.
Ne lipsesti parinte mult, mult de tot.
Ei! Acum se odihneste cu adevarat! A scapat! Este in bratele Domnului – in sfarsit- acolo unde a dorit! Dar cred ca nici acum, acolo…nu are cu adevarat odihna fiindca il vad mijlocitor pentru noi, rugandu-se in continuare pentru tara, neamul din care a iesit!
Cea mai puternica marturie ortodoxa suntem noi, cei care ii cinstim pe sfinti, si urmam exemplul lor marturisitor, sau cel putin nu ii facem de rusine.
Nu trebuie sa asteptam nimic de la ceilalti, nici chiar de la ierarhi.
Pr. Calciu a fost prigonit, insa pilda vietii lui sfinte nu o poate ascunde sub obroc nici lumea si nici diavolul.
Astazi, la 2 ani de la trecerea la Cer a parintelui, in multe biserici din SUA (acolo unde exista cel putin unul din fii duhovnicesti ai parintelui) a rasunat, indiferent de limba strigatul: “Vesnica lui pomenire”.
Asa ii rasplateste Bunul Dumnezeu pe dreptii Sai.
Ei reprezinta biserica vie si “portile iadului nu o vor sfarama”.