sf-mina.jpg

Maine Biserica il praznuieste pe Sf. Mare Mucenic Mina (viata sa este relatata mai pe larg aici), care a trait si patimit in vremea prigoanelor impotriva crestinilor. Porunca imparateasca fiind data ca acei crestini care nu se inchina idolilor sa fie munciti si omorati, Mina isi lasa slujba ostaseasca si se duce in pustie, curatindu-se cu postul si rugaciunea. Dupa multi ani de nevointa, vazand cu duhul pregatirile hulitoare din cetate si aprinzandu-se de ravna dupa Dumnezeu, Mina se arata in mijlocul unui mare praznic idolesc pentru a marturisi credinta sa in Domnul Hristos in fata tuturor inchinatorilor la idoli si a primi cununa de mucenic.

Prin pilda vietii sale, Sf. Mare Mucenic Mina ne arata, in primul rand, ca pentru a ne putea inchina Domnului in duh si adevar trebuie sa fim dispusi sa renuntam la toate cele care ne tin impatimiti de duhul ucigas al lumii:“Domnul a împărăţit, să se mînie popoarele. Dacă împăraţii voştri se mînie asupra lui Hristos şi asupra creştinilor care mărturisesc numele Lui, ce-mi pasă mie? Eu de acea mînie nu ţin seama, fiind rob al Hristosului meu. Numai de aceasta am grijă, ca să petrec în mărturisirea Preasfîntului Său Nume pînă la moarte şi să mă îndulcesc de dragostea Lui, de care cine mă va putea despărţi? Necazul sau strîmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau nevoia, sau sabia? Nimic nu mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos!“, a marturisit mucenicul.

Cu inima aprinsa de dragostea lui Dumnezeu, Sf. Mina nu mai putea sa se linisteasca in pustie. “O inima milostiva arde de dragoste pentru toata zidirea, pentru oameni, pentru pasari, pentru dobitoace, pentru draci si pentru toata faptura” [Sf. Isaac Sirul]. Precum samarineanul milostiv, Sf. Mina paraseste pustia pentru a tamadui ranile sufletesti ale oamenilor care zaceau in inconstienta inchinarii la idoli, aducandu-le marturisirea credintei sale curate drept alifie pentru vindecarea orbirii duhovnicesti: “Venit-am catre cei ce nu ma cauta pe mine, aratatu-m-am celor ce nu întrebau de mine. (…) Iar acum auzind de praznicul vostru cel necurat, am rîvnit dupa Dumnezeul meu si am venit sa mustru orbirea voastra si sa marturisesc pe Unul, adevaratul Dumnezeu, Care a zidit cerul si pamantul cu cuvîntul Sau si tine toata lumea“.

Mai mult decat atat, atunci cand alaturi de tine oamenii sunt taiati cu fierastraul, ai datoria sa urli cat te tine cosul pieptului, dupa cum spune parintele Nicolae Steinhardt. Fratii sai intru Hristos sufereau torturi groaznice in acest timp de prigoana, iar Sf. Mina vine sa strige adevarul in fata tuturor si sa sufere alaturi de ei. Sf. Vasile cel Mare spunea intr-o scrisoare adresata unor frati crestini prigoniti ca ar vrea sa zboare pana la ei ca sa patimeasca impreuna. “Sa-mi fie mie ca pentru adevar sa patimesc si din legaturile trupesti sa ma dezleg; pentru ca aceasta de multa vreme o doresc“, raspundea, cu alta ocazie, Sf. Vasile celui care-l ameninta cu moartea.

Chiar daca suntem hotarati sa suferim pentru Hristos, jertfa noastra nu poate fi primita decat daca am fost chemati de Dumnezeu, care ne va da harul Sau, dobandind dragostea care le rabda pe toate, fara de care nu vom rezista incercarilor abatute asupra noastra. „Intalnim uneori oameni care doresc sa sufere pt. Hristos, dar daca n-avem harul in insusi trupul nostru, n-am putea suporta suferintele muceniciei. De aceea nu trebuie sa ne angajam cu indrazneala intr-o asemenea isprava. Daca insa Domnul ne cheama la ea, atunci trebuie sa-i cerem ajutorul si El ni-l va da“, ne invata parintele Sofronie Saharov. Simpla noastra ravna omeneasca, oricat de mare, nu ne va feri de cadere, dupa cum nici Petru – pe care nu-l putem intrece in iubirea sa pentru Hristos [Sf. Vasile cel Mare] -, nu a marturisit ca este ucenic al Sau, atunci cand a fost incercat.

Mucenicii ne invata jertfa ca modalitate autentica de a fi milostivi pana la capat. Sa ne jertfim si noi aproapelui si sa nu ne multumim cu redistribuirea prisosului nostru. Ei ne mai invata sa nu facem compromisuri. Nici macar sa ne prefacem ca jertfim idolilor! Daca reusim suntem cu un picior pe pragul usii celei stramte, poate chiar un pas mai incolo…

ghighiu_sfantul_mina.jpg

Cititi si:

13 Comentarii »