Au fost alegeri in America, urmeaza la noi. Dar… (mai) avem de ales?

 p-calciu-in-calatorie.JPG

 Din convorbirea parintelui Moise de la Oasa din 2006 cu parintele Gh. Calciu, inclusa in “Viata Parintelui Gheorghe Calciu…“:

viata-parintelui-gheorghe-calciu-dupa-marturiile-sale-si-ale-altora.jpg

“- Credeti ca e posibil sa se mai revina la o asezare crestina?

- Se pare ca nu, pentru ca nici Scriptura, nici Sfintii Parinti nu vorbesc de o reasezare a crestinismului in lume, ci numai de separarea tot mai pronuntata a Bisericii si de asumarea de catre crestini a suferintei pe care le-o vor provoca atacurile dinafara.

- Ce sa faci ca si crestin in aceste vremuri? Sa te izolezi? Sau sa incerci sa te implici totusi politic, in ideea ca vei putea face ceva, desi sistemul actual e guvernat de legi anticrestine?

- Alternativa implicarii politice in scopul de a mentine o libertate pentru crestinism este una buna. Eu nu o condamn. Dar oamenii aceia, din punct de vedere al mantuirii s-ar putea sa fie sacrificati. Pentru ca ei vor intra in sistem si vor juca probabil dupa cum le canta sistemul, desi vor proteja, intr-un sens, pe crestini.

- Pai daca se jertfesc pentru ceilalti, de ce isi primejduiesc mantuirea?

- Pentru ca vor face niste compromisuri. Ei nu pot ramane acolo fara a face compromis cu satana, chiar daca isi pastreaza cat de cat si relatia cu Biserica. De multe ori insa nu si-o mai pot pastra. Si vor trada.

- Atunci care credeti ca ar fi atitudinea crestina fata de vot?

- Solutia ideala ar fi ca Biserica, prin puterea pe care o are asupra societatii, sa-si impuna oamenii politici cei mai buni, adica pe cei care sunt crestini. Dar asta la modul ideal. Pentru ca eu, spre exemplu, nu votez. N-am votat nici aici, nici in America. Nu ma intereseaza, fiindca stiu ca votul meu nici nu imbunatateste, nici nu distruge organizatia lor demonica.

- Aici mai e o problema, pentru ca in momentul in care votezi, sa zicem, un Presedinte, tu iti dai asentimentul pentru masurile pe care acela le va lua si te faci partas la toate pacatele lui. Daca Presedintele trimite, de exemplu, trupe in Irak, tu, care ai votat, esti impreuna raspunzator cu el.

- Daca Parlamentul e dominat de crestini, Presedintele nu poate trimite trupe in Irak, si aici este toata cheia problemei. Dar Biserica nu poate obtine majoritatea in Parlament decat in timp indelungat si cu pretul unei perioade de sacrificiu. Ma refer, cum am spus la inceput, la sacrificiul individului, care sigur va cadea sub ispitele satanice. Bunul trai, sofer, masina – astea toate sunt ispite la care putini rezista. Dar dupa doua-trei legislatii, Biserica va fi majoritara si lucrurile se vor schimba.

- Va intreb acum un caz concret: intr-un sat, tu ai incredere intr-un anumit primar. Ce faci? Il votezi, ca sa iasa el, ca face treaba buna? Sau nu te mai duci la vot si zici: “Ce poate sa faca si asta? O sa faca ceva, dar nu mare lucru, fiindca e angrenat si el de sus intr-un sistem”?

- In privinta aceasta, Biserica are doua alternative si decizia ei e foarte importanta, pentru ca preotii au inca mare putere – asta pana se mai schimba situatia pe aici. Deci Biserica are doua posibilitati. Sau indeamna pe credinciosi sa nu voteze, si atunci orice colaborare cu sistemul cade. Sau impinge inainte oamenii cei mai buni, intreprinzatori, care sunt religiosi, care se spovedesc si asa mai departe. In acest al doilea caz, incet-incet Biserica va avea un castig. Dar desi afirm lucrul acesta si sunt convins ca s-ar putea face, totusi chiar eu am o anumita indoiala, avand in vedere actiunea generala a diavolului in lume.

- Aveti o indoiala ca se mai poate face ceva pe plan politic?

- Da. Si din cauza asta eu personal stau in afara…

- Dar ii indemnati pe altii sa se bage!

(Parintele rade)

- De-as avea incredere deplina ca Biserica, in unitatea ei absoluta, va actiona asa cum am zis, as intra din toata inima, dar nu am incredere, fiindca Biserica are in sanul ei un germen al coruptiei si compromisului”.

(in: “Viata Parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora“, Editura Christiana, Bucuresti, 2007, p. 129-131)

5 Comentarii »