“In vremurile noastre, Dumnezeu nu le trimite nevoitorilor ispitele pe care le trimitea celor din vechime, deoarece nu le-ar putea indura, si nici nu le da daruri ca acelora, ca sa nu se inalte peste masura. (Sfantul Leon)”

De ce? Pentru ca:

Ispitele nu le mai avem ca a acelor din vechime datorita mediul ambiant, viata sociala insasi este o ISPITA ce te frige la calcai (asemeni lui Ahile) prin generalizarea libertinajului, ferestrele sufletului (ochii) iti sunt asaltati de privelisti pacatoase (pe strada, in reviste, ziare, televizor) prin auz (huliri, vorbe desarte, muzica…sau antimuzica), de atitudinile, reactiile nesanatoase in privinta unor lucruri serioase, nici nu mai vorbim; tocmai de aceea, nici darurile nu mai sunt ca acelora din vechime fiindca nu mai suntem intr-o asezare trupeasca si sufleteasca demne de ele, pentru a le primi si aprecia cum se cuvine – fie ne-am iesi din minti mandrindu-ne, fie ne-am lenevi si-am cobora standardul-startul duhovnicesc la care am ajuns facand un pas inainte si trei inapoi…; poate doar cei ce s-au retras in locuri ferite de ochii lumesti si zarva cotidiana in insingurarea lor pentru Dumnezeu si, din dragoste si mila pentru toata zidirea sa mai aiba daruri aruncand rodul lor ca margaritare de mult pret lumii pentru a mai dorii aceasta bunuri si bucurii duhovnicesti trezind dorul dupa Cel ce ne-a adus la viata si doreste fierbinte intoarcerea noastra in sanurile Sale dar respectandu-ne deplin libertatea de a fi sau a nu fi cu EL si aici si in vesnicie!