1. Am avut si eu sentimentul ‘furtului’ despre care se aminteste,
numai ca am anumite indoieli pe care le prezint aici.

Sunt de acord ca cei din afara Bisericii au cateodata o comportare de
neinteles, pe de o parte luptand impotriva Ortodoxiei ca gresita, pe
de alta parte furand din bogatia ei spirituala si prezentand roadele
insusite drept ‘cugetare proprie’ (poate cu unele mici schimbari
formale). Aici sunt de acord cu termenul de ‘furt’.

Pe de alta parte, sa observam ca cei care fac aceasta si apoi vin cu
conceptul lor de iubire si fac ghiveci din toate si nascocesc termeni
ciudati nu-s de-ai nostri. Cu alte cuvinte, ce putem face noi daca
unii incearca sa se inspire de la noi si nu pricep totul cum trebuie?
E cumva Biblia un text exclusiv pentru Ortodocsi? Nu, cuvantul scris e
pentru toata lumea, si Domnul vrea ca toti sa-l auda. Asadar, daca cei
din afara iau aminte la patrimoniul Bisericii si le place cate ceva,
cum ar fi Sf. Siluan, cred ca e foarte bine (pentru ei, pentru noi ar
fi dezastruos, fireste, sa privim lucrurile ca ei). Noi am crescut
intr-un mediu sanatos spiritual (exceptie facand anumite curente ale
vremii, precum comunismul, capitalismul, etc), dar prapaditii astia de
aici, saracii, s-au format intr-o atmosfera in care tot soiul de
strambaturi s-au strecurat prin mai toate cotloanele, si mi se pare ca
poate fi greu pentru ei si sa priceapa adevarul cand il aud, pentru ca
au sechele de procesare a informatiei de care nici nu-s constienti.
Dupa cum spunea Pr. Rafail Noica, si noi avem deseori sechele si nu
intelegem cuvantul in intelegerea cea dreapta (lucru verificat
experimental pe mine), dar ia sa vedem cum ar putea suna o
‘intelegere’ vestica, in care ‘sfantul’ Bernard of Clairvaux spune
asa: “cavalerul lui Hristos nu trebuie sa se teama de pacat in
uciderea dusmanului, el este un trimis al lui Dumnezeu spre pedepsirea
celor rai. In uciderea unui pagan crestinul e slavit pentru ca Hristos
e slavit.” Am citat/tradus din cartea “Two Paths”, pag.106 ( vezi
detalii despre carte, in engleza, la
http://www.amazon.com/Two-Paths-Monarchy-Collegial-Tradition )

Stim cu totii care a fost mesajul Sf. Siluan pentru arhimandritul care
mergea in vest si ‘tuna si fulgera’ cu zel pentru puritatea dogmei, si
pe care nu-l asculta nimeni, si cum l-a indrumat/indreptat Sf. Siluan.
Mi se pare ca fost cam acelasi cu mesajul Arhim Simeon, ca e bine ca
ceilalti sa ia aminte la Sf. Siluan, si cine poate/vrea sa priceapa,
sa se foloseasca! Iar daca altii vad asta ca pe o ocazie de furt, sa
ia bucati din adevar si sa-si faureasca arme impotriva noastra, ce
putem noi face? Asta e, intr-adevar, semnul satanei, care L-a abordat
pe Hristos cu aceeasi tactica in pustie, si a ereticilor, si a celor
care se lupta impotriva Bisericii, dar ma gandesc ca nu despre acestia
spune Arhim Simeon ca e bine ca aud de Sf. Siluan (aproape sigur, caci
pentru prapaditii astia adevarul sta doar ca marturie impotriva lor),
ci pentru cei din vest care se lupta saracii in intelegerea lor
gresita si tot nu se leapada de Hristos. Noi am putea zice: da, dar ei
nu fac mai nimic, nu postesc, au slujbe de o jumate de ora (in caz ca
se pot numi slujbe unele din ele), isi permit aia si ailalta… Da, e
adevarat, dar oare e usor sa stai cu Hristos intr-o formatie
spirituala aproape prabusita? Dumnezeu stie care e mai greu, eu nu ma
pot pronunta. In sfarsit, vreau sa spun ca la un moment dat am
cunoscut un America o mica comunitate proaspat trecuta la Ortodoxie
din diverse parti ale ratacirii, care mi-au spus ca au fost catalizati
inspre aceasta din citirea conversatiei Sf. Serafim cu Motovilov, ca
ii rodea nemultumirea cu starea ‘Bisericii’ lor si nu stiau ce sa
faca, si cand au citit despre sfintenia adevarata, atunci au
recunoscut-o si au actionat! Am vazut apoi, in comunitatea cu pricina,
un Post al Adormirii Maicii Domnului cu liturghie in fiecare zi,
dimineata de la 6:30, ca oamenii sa poate apoi pleca la lucru (fara sa
distruga astfel economia SUA, , si aproape toti participau.

De aceea, ma bucur vazand ca vesticii se indeamna intre ei sa-l
citeasca pe Sf. Siluan, chiar daca unii n-o vor face spre folosul lor,
si cred ca sunt de acord cu mesajul autorului, care face, politicos
(ca altfel iti aprinzi paie in cap si nu te asculta nimeni),
precizarile de rigoare.

2. Pe de alta parte, mi-a placut comentariul lui “pioanob”, si
observatiile sale cu privire la adevar. Mi se pare ca una din
sechelele vestului este pierderea din vedere a unitatii adevarului.
Sigur, dupa cum marturiseste Biserica, Adevarul Absolut e Unul,
Hristos, dar noi traim diferite niveluri de intelegere a acestuia,
adica fiecare traim cu adevarul nostru inferior, si pe masura ce ne
aliniem tot mai mult la Adevar, Ii intelegem tot mai deslusit si
unitatea si pricepem putin, dupa cum putem, ca fiecare ‘adevar’ mic
‘de-al nostru’, nu-si gaseste taria si sensul decat in Adevarul Mare.

Dar omul vestului, pornind pe urma celor care si-au luat titlul de
capi ai ‘Bisericii’, care de fapt au incetat a mai fi Parinti si au
cazut la categoria cugetatorilor batuti de vanturi (acele vanturi din
Pateric, pe care nimeni nu le poate opri), au inceput prin a transmite
si altora conceptia lor imprastiata despre adevar, cum ca acesta ar fi
la indemana intelectului asa cum e si la indemana Domnului (vezi
disputele din vremea Sf Grigorie Palama), si ca ar putea fi adunat in
bucatele mici, separate una de alta, si intelese in sine, si de indata
ce s-au rupt de Biserica au inceput s-o ia pe calea cea veche a
nestiintei intr-un mod nou, ‘iluminat’…, si s-au certat cu noi pana
au obosit, si acum iau din armele noastre, ca se gandesc probabil in
continuare ca intr-o bucatica de ici, de colo, sa va gasi ceva hrana
spirituala pentru ei.

E foarte interesant ca, pe wikipedia, catolicul Thomas Merton il
numeste pe Sf. Siluan ‘cel mai autentic monah al secolului XX’. Oare
nu se intreaba de ce acest exponent al monahismului se gaseste in
Biserica si nu in gruparile lor? Si ca, de vreme ce Sf. Siluan nu
ducea o viata diferita de a celorlalti monahi aghioriti (si de prin
alte parti), probabil ca figuri duhovnicesti similare sunt podoabe ale
Bisericii celei Una si nu ale ratacirii?

Si noi credem ca parintele Symeon a exagerat un picut cu diplomatia aici, fiind vorba de o conferinta internationala si inter-confesionala. Parintele are o delicatete si o dorinta de a nu jigni cu nimic pe nimeni, care, poate, uneori, trece peste o limita si da nastere unor exprimari foarte echivoce. Am preluat totusi textul, pentru ca dincolo de acele ambiguitati (cu functie exclusiv de curtoazie, de politete, sunt convins) mesajul anti-ecumenist este totusi clar si este mai important.

Afirmatia urmatoare :

Mai întâi trebuie să ne aducem aminte că, pentru ca o primi¬re să devină o adevărată receptare, nu trebuie să izolăm cutare sau cutare element din întregul din care face parte lăsându-le la o parte pe celelalte: primirea „spiritualităţii” nu trebuie să lase deoparte viziunea dogmatică şi universul eclezial în care ea se înrădăcinează. Arhimandritul Sofronie a exprimat foarte concis această idee astfel: „Există trei lucruri pe care nu le înţeleg: 1) o credinţă a-dogmatică; 2) un creştinism neeclezial şi 3) un creştinism neascetic. Acestea trei: Biserica, dogma şi ascetismul formează pentru mine o singură viaţă“, este clara si la obiect!

Incercarea politicoasa de a nu jigni pe cei ce cauta in mod relativ o experienta spirituala, avand drept reper… “marii iniţiaţi” ai secolului XX (Jean Bies) intre gânditorii cei mai reprezentativi ai filozofiei europene de-a lungul veacurilor (Dictionnaire d’ethique et de philosophie morale), este o modalitate gresita de a fi “politically correct”.
Nu jignesc pe nimeni cand afirm ca eu, ca ortodox, pot cunoaste adevarul numai ca Adevar-Dumnezeu.
Deci cine cauta vreun adevar in cadrul Experientei Ortodoxe il poate gasi numai ca Adevar-Dumnezeu, in Biserica de El creata, Adevar Care nu poate fi scos din contextul ortodox fara a-L nega.
Orice incercare de dialog cu cei ce cauta o experienta spirituala trebuie sa se bazeze pe sinceritatea de cautare a Adevarului, iar aceasta sinceritate va gasi in duhul dialogului cea mai gingasa abordare pe care Duhul cel Sfant o va aseza in inimile si mintile celor ce dialogheaza.
Dialogul are doua functii: una informativa si alta formativa. Deci trebuie inteles ca nesinceritatea in dialog poate altera o constiinta neduhovniceasca (pentru ca Duhul Sfant, nefiind Stapan al constiintei, nu o poate apara).
Daca dialogul pleaca de la durerea mea (pentru pacatele mele si pentru inselarea din lume) catre durerea celuilalt (pentru cautarea plina de raniri), daca deschiderea mea catre strigatul celui in durerea deznadejdii isi afla radacina in cainta pentru viata mea cea pacatoasa, nu se poate ca latura formativa a dialogului sa nu aduca dureri izvoratoare de rugaciune in inima mea, pe de o parte, si mangaieri luminatoare spre Calea Bisericii, pe de alta parte. Sfinti ca Sfantul Siluan mangaie pentru ca au in cuvantul lor puterea cea multa izvorata din oceanul lacrimilor pocaintei. Ortodoxia este si trebuie sa ramana ortodoxa pentru a putea curati, lumina si … desavarsi.