Orice punct de vedere este binevenit, iar comentariile de pe site au rolul lor, nimeni nu are pretentia de a avea discernamantul sfintilor, de aceea nici nu trebuie criticat nimeni pentru opinia lui, nici trimis sa se spovedeasca din acest motiv, intrucat fiecare spune ceea ce crede fara pretentia de a detine adevarul absolut. Putem sa contrazicem sau sa fim de acord, ajutand la clarificarea unor aspecte, de aceea dialogul si comunicarea pe diverse teme duhovnicesti este pentru a ne ajuta unii pe altii, nu pentru a demonstra “ce priceputi suntem sa comentam”, “cat de mesteri suntem sa ne judecam semenii” sau “ce buni si competenti suntem”. Insa te rog sa ma ierti, nu pot sa nu observ ca te faci “vinovat” chiar de ceea ce reprosezi altora:
“Atata vreme cat suntem preocupati sa-i judecam pe altii, nu avem timp sa-i iubim!”

E ciudat ca domnia ta dai exemplul cu musca si albina, insa la fel, in loc sa pui gandul bun inainte, alegi sa interpretezi in rau intentiile fratilor care au comentat aici, alegand sa vezi “gunoaiele” si nu “florile” din acestea. Si dupa ce alegi propria ta interpretare cu privire la spusele altora, si desi nu stii ce a fost in mintea si sufletul lor cand au scris acele randuri, te grabesti sa-i gasesti vinovati trimitandu-i la spovedanie. Da-mi voie sa iti amintesc chiar afirmatia ta: “cel drept le vede drepte si pe cele strambe, iar cel stramb le vede strambe si pe cele drepte” .
Desigur, mustrarea fratiei tale ar putea fi doar un sfat si nu o judecata, dar din ceea ce scrii reiese mai degraba a doua varianta. Caci sustii necesitatea smereniei spunand: “Smerenia este una dintre cele mai mari virtuti! Sa ne smerim deci (…)”, iar mai jos te adresezi cu malitiozitate Magdei: “poate ca tu esti vre-o sfanta de care eu nu am auzit” si tragi smerita concluzie: “pare a fi, in cel mai bun caz, o dovada de crasa nepricepere, neintelegere, ignoranta. Nu vreau sa cred ca tu chiar crezi ceea ce spui si ca te mai si consideri crestina! Vad ca, de fapt, tot comentariul tau se constituie in cap de acuzare a parintelui. Te intreb, te-a pus cumva pe tine Domnul Iisus judecator in locul Sau? Ce merite si virtuti deosebite ai, de-ti permiti sa critici un duhovnic de calibrul parintelui Teofil? Barna din ochiul tau o vezi?”

Cum se potriveste smerenia cu acest ton in adresare, si tot domnia ta aduci vorba de farisei… Un sfat se da cu intelegere si blandete, chiar daca ai fost indignat, caci “Atata vreme cat suntem preocupati sa-i judecam pe altii, nu avem timp sa-i iubim!…”

Nadajduiesc ca nu te vei supara pt ca am indraznit sa iti atrag atentia, pt. ca toti gresim, e important insa sa avem puterea de a recunoaste, iar daca te crezi nedreptatit, reamintesc acestea:
“citeste aceste randuri cu inima la Dumnezeu, asa cum le-am scris eu. Nu le rastalmaci! Nu toti cei ce critica vor raul!”
“Egoul percepe sfatul ca pe un atac, smeritul percepe atacul ca pe o povata!”

Cat priveste pe parintele Teofil, e drept, nu suntem noi judecatori in locul Domnului, dar una este greseala si alta este abaterea de la Canoane si incurajarea raspandirii ereziei, iar daca sunt sminteli, indiferent cat de sfant pare a fi cel care le raspundeste, caci tot omul este supus greselii, orice crestin se cuvine sa i se opuna, sa le dea pe fata. Se stie doar ca rugaciunea impreuna cu cei de alta credinta este aspru sanctionata de Canoanele Apostolice 10 şi 45 indreptate impotriva comuniunii in rugaciune cu ereticii. Canonul 10 Apostolic prevede: „Dacă cineva se va ruga împreună cu un om excomunicat de Biserică, fie şi acasă, să fie excomunicat”, Canonul 45: „Episcopul, presbiterul sau diaconul care s-a rugat cu ereticii, să fie excomunicat! (…)”
Asadar, afirmatia: “parintele Teofil are cateva greseli, zic eu scuzabile, caci el a fost doar un slujitor al lui Hristos si nu Hristos insusi! A gresi este omeneste!” este fundamental gresita. Acest fapt nu intra deloc la categoria greselilor scuzabile. Si nu o spunem noi, mireni pacatosi care “nu avem vrednicie in fata lui Dumnezeu nici macar pana la degetul mic de la piciorul parintelui Teofil” ci acest act este condamnat sever de catre Sfintii Parinti prin Canoanele Apostolice pe care crestin este obligat sa le respecte pentru a nu se exclude prin incalcare din Biserica cea dreptmaritoare. Căci însuşi Mantuitorul a pus inceputul excomunicării de la Biserica Sa, spunand „Iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân si vameş” cu atat mai mult cu cat ideea rugaciunii in comun se raspandeste astazi si printre ortodocsi, iar pericolul apostaziei este unul foarte actual.

Iarasi o intelegere gresita in ceea ce a vrut Magda sa spuna:
“A-l compara insa pe parintele Teofil cu Aghiuta…” – a fost doar o exprimare nefericita, comparatia a fost referitoare la fapte si nu la persoana, caci cel rau cu stiinta si intentie amesteca cele bune cu cele rele, pe cand oamenii din greseala, din inselare fac aceasta si nu din rea intentie. Este grav totusi ca la un parinte atat de iubit si deosebit ca Par. Teofil intalnim o asemnea greseala grava, iar pericolul este cu atat mai mare venind de la cineva de incredere, de la un nume in ortodoxia noastra… Iar Magda a adus vorba de subiect poate nu neaparat ca apropo, poate fi un tic verbal asta, ci fiind nemultumita de ce a citit si dorind sa impartaseasca aceasta nemultumire si nu “o introducere premeditata si rauvoitoare!” cum te-ai grabit sa concluzionezi. De unde si pana unde
“rauvoitoare”, de unde stii fratia ta asta, cunosti inima omului? Si uite asa cadem in pacatul osandirii aproapelui. Si acuzam pe altii ca sunt muste in loc de albine…

N-ai prins ideea! N-am ce-ti face! Nici n-am sa incerc sa-ti explic de ce 1+1=2 pentru mine, iar pentru tine ‘fac’ 3 sau 4!
Asa sunt eu: spun lucrurile ‘pe nume’, necrezandu-ma NICICUM sfanta din icoane!
(…)