Am gasit raspunsul cel mai bun si mai clar in Acatistul Sf.Cruci, la rugaciunea de la sfarsit:

Evidentiaza – pe scurt – cele trei: nadejdea, credinta, dragostea; nadejdea ca or sa treaca toate (cele rele), credinta ca o sa depasesti orice ti s-ar intampla datorita dragostei dintre tine si Acela care te iubeste; spune “Rusine-mi este cu adevarat de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru pacatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ma apropie mai mult de El” si asta “pentru ca sa-L slavesc si sa ma pedepsesc in aceasta viata pentru binele meu, pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica” deci! nu neaparat pentru odihna si slava de ‘dincolo’ ci, pentru ca nimeni nu s-a mantuit fiindu-i numai lapte si miere in viata deoarece ar iubi numai viata asta lumeasca in care ii este bine, n-ar dori-o pe cealalta si nici nu s-ar sinchisi s-o dobandeasca fiindca ‘binele’ perceput si indulcirea de-aici va naste (intotdeauna) nepurtarea de grija in privinta sufletului pentru care, toate bucuriile si avutiile lumesti nu-l pot devansa ca valoare in fata lui Dumnezeu!

Pe urma vine completand: “inmulteste-mi, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa-mi inmultesti impreuna si sa-mi prisosesti si rabdarea, puterea, ca sa pot rabda toate cate mi s-ar intampla” – deci: acceptare a crucii dar cu inmultirea puterii din partea lui Dumnezeu in a o duce!