irineu.jpg

Deoarece impartasim si noi tristetea istoricului Daniel Focsa, autorul articolului de mai jos, aflat in curs de aparitie inMemoria – revista gandirii arestate“, la aflarea plecarii Parintelui Irineu Curtescu la o manastire nou-infiintata din comuna Ponor (Jud. Alba), publicam mai jos gandurile fratelui nostru, multumindu-i pentru colaborare. Ne simtim duhovniceste din ce in ce mai orfani in Bucurestiul stapanit de un duh lumesc coplesitor. Ne vor lipsi binecuvantarile date cu darnicie de parintele dupa vecerniile de la Antim, insotite adesea de cate un mic dar, de o vorba calda, apropiata, de ceva prin care parintele sa isi exprime dragostea si grija sa fata de aproapele. Ne vor lipsi si predicile sale avantate ce izbucneau dintrun prea-plin al inimii sale afierosite lui Hristos. A semanat destul in Bucuresti, spunea p. Irineu, cand a anuntat plecarea sa, din proprie initiativa, din oras. A semanat, si tare ne temem, adaugam noi, ca in “pamant uscat si fara de apa.”

(al doilea paragraf a fost retras, la rugamintea parintelui egumen Mihail Stanciu, caruia ii cerem iertare pentru interventia noastra).

5110000007_01.jpg

“Cele câteva rânduri care urmează izvorăsc dintr-o tristeţe. Bucureştiul nostru lacom şi ameţitor, creuzetul de perpetuă agitaţie în care peste stafia lui Ceauşescu se suprapun stafiile – cât se poate de palpabile, dar nu mai puţin hidoase – ale celor care i-au luat locul în ultimii 20 de ani, Bucureştiul nostru în continuă căutare – şi negăsire – de repere, tocmai a pierdut un mare duhovnic. Pierdere grea…

După trecerea la cele veşnice a neuitatului părinte stareţ Sofian Boghiu, în urmă cu câţiva ani, şi după plecarea părintelui Adrian Făgeţeanu în Oltenia şi apoi la Putna, iată că Mânăstirea Antim se văduveşte de o altă figură remarcabilă în plan duhovnicesc: protosinghelul Irineu Curtescu.

Adormirea Maicii Domnului din acest an a marcat mutarea definitivă a parintelui Irineu la mânăstirea recent întemeiată de dânsul în Munţii Apunseni, cu hramul „Sf. Nectarie”.

Cine este parintele Irineu ? se vor întreba cei care nu-l ştiu.

Iată, răspund: cel mai smerit om pe care îl cunosc, cel mai cu har călugăr şi preot pe care mi-a fost dat să-l întâlnesc.

Ucenic direct al lui Paisie Olaru de la Sihla, format în curentul duhovnicesc de la Sihăstria, în apropierea părintelui Cleopa, Irineu Curtescu avea să petreacă mai mulţi ani la Sfântul Munte, înainte de a veni la Mânăstirea Antim. Aici, în Bucureşti, este iubit şi respectat, iar plecarea lui a produs o nesfârşită tristeţe printre cei care îl cunosc şi îl preţuiesc.

O figură care la prima vedere pare severă. De la început îţi impune respect. Slujeşte frumos, riguros, interiorizat, predică extraordinar. Respiră din plin duhul Ortodoxiei, aşa cum s-a păstrat el în Moldova Muşatinilor. Fără sofisticării inutile, fără zorzoanele intelectualismului. Este duhul simplităţii, al dragostei hristice, al SMERENIEI. Pe cât de riguros pare, pe atât de bun este părintele Irineu. Inima lui – în care cu adevărat sălăşluieşte Hristos – este bună ca pâinea caldă şi ca mierea.

Când vorbeşte, cuvântul şi gândul lui îşi găsesc repede drum spre inimile celor care îl ascultă. Au aceeaşi căldură şi sunt la fel de directe pe cât ar fi vorba unei mame către copiii ei.

Antimul, care a cunoscut atâţia vrednici rugători, Antimul „Rugului Aprins”, al vulcanicului Sandu Tudor (mort apoi ca un martir în temniţa Aiudului), Antimul isihastului rus Ioan Culîghin (Ioan cel Străin) şi al părintelui Sofian pierde, cu plecarea protosinghelului Irineu, un autentic trăitor şi păstor de suflete”.

Daniel Focsa, Memoria – revista gandirii arestate