***

Revenind la “Canon de rugaciune al Sfantului Ierarh Petru Movila”, asta este ce am dobandit incercand sa gasesc mai multe detalii despre contextul istoric care a prilejuit scrierea acestui Canon:

http://www.scribd.com/doc/2509790/Istoria-Bisericii-Ortodoxe-Romane pag. 28

http://www.civicmedia.ro/acm/pdf/corneanu.pdf, o brosura contemporana…

Acum ma plasez eu pe pozitia d-lui Romeo…Da, ceea ce de fapt as fi vrut sa aduc in atentia dv. este o neconcordanta, sau cel putin o exprimare care introduce ambiguitati, intre doua pagini ale aceluiasi site (orthodoxwiki), amandoua referitoare (chiar cu cross-reference) la acelasi subiect. Data fiind seriozitatea de necontestat a site-ului si a subiectului, poate stie cineva cum se poate adresa o propunere de modificare (clarificare in concordanta cu adevarul istoric) ca sa se evite orice confuzie. Deci:
http://ro.orthodoxwiki.org/Istoria_Bisericii_Ortodoxe_%28cronologie%29
paragraful referitor la anul 1642:
„1642 Sinodul de la Iaşi revizuieşte Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă, pentru îndepărtarea pasajelor de strictă inspirație catolică şi pentru confirmarea canonicităţii unor cărţi deuterocanonice.”
si
http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_de_la_Ia%C5%9Fi
unde se precizeaza:
„Sinodul de la Iaşi nu condamnă pe Chiril Lukaris după moartea tragică a acestuia (1638), ci aduce în locul mărturisirii sale una diferită, ortodoxă şi anume: Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă, îndreptată, care va fi însuşită apoi de toate Patriarhiile Ortodoxe din Răsărit prin Patriarhii Ioanichie al Alexandriei, Macarie al Antiohiei şi Paisie al Ierusalimului. Mai târziu, în anul 1696, Patriarhul Adrian al Moscovei recomanda Mărturisirea ortodoxă din 1642 ca pe o “carte de Dumnezeu insuflată”.

Chiar “Marturisirea de credinta” a lui Petru Movila ar fi probabil la fel de actuala ca si “Canonul”, pe care cu atata generozitate ni l-ati pus la dispozitie. Multumiri.

Doamne ajuta!

Sincer, am dubii fata de… dubiile exprimate relativ la editia Humanitas a volumelor filocalice. Nu am gasit nimic ciudat in cat am citit pana acum si, pana nu se aduc probe clare, e bine sa nu emitem opinii care pot sa indeparteze de la citirea unor cuvinte fundamentale si ziditoare. Daca este sa fie niste erori, cineva sa le denunte cu subiect si predicat, punctual, dar, dincolo de antipatiile justificate fata de orientarea Humanitas-ului, imi pastrez deocamdata parerea ca este macar un brand care tine la probitatea editoriala si la acuratetea recuperarii unui tezaur (macar pentru valoarea sa culturala, simbolica) si nu si-ar permite interpolari sau acte de cenzura compromitatoare. Accept sa fiu contrazis cu argumente Pana una-alta, prefer sa pun gandul bun.

Mi-a povestit un cuvios de la o manastire, ca au ajuns cateva filocalii Humanitas la cativa sihastri. Acestia au inceput sa le citeasca, si au gasit pasaje dubioase. Comparand cu textul original au ajuns la concluzia ca textul Humanitas este falsificat. Respectivii au spus ca nu mai doresc editia Humanitas.

Nu pot sa dau exemple de falsuri. Poate cineva va veni cu un exemplu.
Sigure mi se par totusi editiile scoase la Institutul Biblic,

http://www.rugulaprins.go.ro/revista.htm

http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/biserica-daramata-la-brasov-ca-pe.html