(e necesar Mozilla Firefox sau poate si Opera, cu IE se blocheaza, se pare)

@Alta Alina
De acord si cu pct.tau de vedere fiindca suntem legati unii de altii prin legaturi nevazute, madulare ale aceleiasi Biserici: ne influentam, interconditionam chiar daca nu ne dam seama; singurul DAR… permis vine din faptul ca, crestin(a) fiind s-ar subintelege preocuparea in ceea ce priveste credinta ta, trebuia/trebuie sa stii despre Taine, normele de viata crestineasca pentru pacea din inima, dintre cei doi, din casa si, tot ce deriva de-aici; nici eu nu stiam, am aflat tarziu (datorita Pr.Cleopa, mai tarziu Pr.Arsenie Boca) cum ar trebui sa fie de vrem sa ne fie bine; deci! ‘vina’ ne apartine si noua neavand cuvant de raspuns , si parintilor trupesti (in primul rand), nasilor de la Botez (al doilea rand), Cununie (al treilea rand)dar si lor (preotilor) in egala masura fiindca daca noi nu stim/n-am stii, ei ar trebui sa ne deschida ochii.

Tot acum citiva ani am aflat dintr-o carte ca preotii trebuie sa provina din parinti cu mai putine pacate, din parinti trupesti care au pazit curatia. Cine se mai intreseaza azi din cine provine candidatul la preotie? Bani sa iasa!

Ideea e ca nu numai dinspre mireni se genereaza starea de pacat si apar “preotii de compromis”, ci si invers, dinspre cei hiritoniti catre mireni, cam in acelasi timp!

E un grai tãcut, o chemare linã, pe care o auzi sau o întelegi cã vine dinlãuntru, dar totusi de dincolo de tine, de la Dumnezeu. Însusi cuvântul con-stiintã însemneazã a sti împreunã, la fel. Iar cei ce stiu împreunã, la fel, sunt Dumnezeu si omul. Prin urmare cugetul sau constiinta e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om ºi acelaºi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum Îl vãd aºa mã vede  asa simt cã mã vede  vedere deodatã dinspre douã pãrti.
Patimile, reaua vointã si peste tot pãcatele, dar mai ales nebãgarea în seamã a acestui glas, îngrãmãdesc niste valuri peste ochiul acesta, niste solzi, care-i sting graiul, încât abia se mai aude. Atunci si Dumnezeu se stinge din ochiul nostru încât ne pare cã nici nu mai este Dumnezeu. Prin pãcatele noastre, capãtul omenesc al constiintei noastre s-a îmbolnãvit. Întelegem prin urmare, cum se face cã s-a întunecat Dumnezeu asa de tare în ochii pãcãtosilor, încât acestia ajung de bunã credintã, în rãutatea necredintei care i-a cuprins si li se pare cã abia acum au ajuns la adevãr.
Glasul constiinþei însã, fiind si capãtul lui Dumnezeu din fiii Sãi, prin firea Sa, nu va putea fi înãbuºit mereu, toatã vremea vieþii noastre pãmânteºti. Odatã si odatã începe sã strige la noi, pârându-ne înaintea lui Dumnezeu si înaintea noastrã de toate fãrãdelegile fãcute; iar dacã nu ne împãcãm cu pârâsul acesta, câtã vreme suntem cu el pe cale (Matei 5, 25), drumeti prin viata aceasta, avem cuvântul lui Dumnezeu, cã El va asculta pâra si-i va da dreptate, si ne va bãga în chinurile iadului.
Sunt oameni care s-au învechit în rele  nevrând sã stie de Dumnezeu  si, mai cãtre capãtul zilelor, când îndãrãtnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o rãbufnire nãpraznicã a constiintei bolnave, rupând toate zãgazurile fãrãdelegilor ºi azvârlindu-le pe toate în fata lor, încât si somnul le-a fugit, iar la unii le-a fugit si mintea. Cãci cu adevãrat a fugit mintea omului care o viatã întreagã nu face altceva decât sã stingã glasul constiintei. De aceea nu vrea Dumnezeu sã iesi din viata aceasta, fãrã sã stii si tu cã ti-ai omorât sfãtuitorul cel mai bun, ce-l aveai la îndemânã pretutindeni, si nu te lasã sã pleci fãrã sã vezi, încã de aici, unde te vei duce. Asa sunt tocmite lucrurile, ca odatã sã vadã fiecare, vrând-nevrând, ceea ce trebuia, prin credintã, sã vadã totdeauna.
Constiinta, prin natura ei, nu aprobã niciodatã viciul si pãcatul, prin natura ei e de a nu se lãsa învinsã, chiar dacã frâna ei nu e luatã în seamã si firea decãzutã sãvârseste pãcatul peste oprelistea ei. De aici vin mustrãrile de constiintã  pârâsul tãu, cu care trebuie sã te împaci pe drum, care nu tace pânã ce omul nu-si revizuieste înfrângerile sale si nu se întoarce de la pãcat, ca sã poatã primi iertarea lui Dumnezeu. În cazul când înfrângerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, urmeazã sanctiuni ale constiintei, mai grele decât mustrarea: dezechilibrul mintii mai usor sau mai profund, din care se mai poate reveni  si celelate forme mai grave, schizofrenia, paranoia, nebunia acutã si, în final, sinuciderea.
Toate acestea sunt urmarea în organic a capitulãrii constiintei, ca organ spiritual al omului, si, ca urmare, cufundarea lui în întuneric si în muncã. Aceasta-i perspectiva lugubrã a vietii în pãcat.
Când ai constiinta curatã sã nu te temi niciodatã de nimic.

Nu mai exista acel curaj care il intalneai la ierarhii din vechime.

Asta reiese si din faptul ca la predici in fata credinciosilor spun ceva, iar cand sunt chenati in fata puternicilor acestei lumi sau cand sunt pusi intr-o situatie grea spun si fac altceva.

Daca si-ar fi spus: Sa nu ne temem fratilor ca Hristos este cu noi caci El ne-a spus cand vom fi chemati in fata puternicilor veacului sa nu ne temem ca Duhul Sfant ne va da cuvant ceea ce sa vorbim. Caci duhul Sfant va vorbi atunci prin voi.

Daca ar fi fost uniti si patriarhul i-ar fi chemat si ar fi zis nu va temeti chiar daca ne vor alunga din cauza ca vom marturisi Adevarul Biserica Ortodoxa tot va birui asa cum Hristos a biruit lumea.

Caci Mantuitorul a spus:“În lume necazuri veti avea; dar îndrăzniti. Eu am biruit lumea”.

Deci daca s-ar fi pus asa problema alta ar fi fost lupa si altul rezultatul.

Dar acum nu se mai pleaca cu astfel de nadejdi si se pleaca cu frica in san.
Dar se vede clar ca Parintele Patriarh vrea sa accentueze relatia dintre biserica Ortodoxa Greaca si B.O.R.

Dar reporterul se vede ca era strain de Ortodoxie si i-a luat interviu cu un scop viclean…Se vede cul il numeste pe papa “sfantul papa”.

Se poate observa cum pune accentul mai mult pe imaginea Romaniei in lume adica ce sa facem ca sa fim bine vazuti de U.E. Dar nu-si pune deloc intrebarea daca ceea ce vor sa faca ierarhii B.O.R. este in Adevarul lasat de Hristos prin Sfintii Parinti care au facut minuni la cele 7 Soboare Ecumenice.

Astfel de oameni nu si-au pus nicioadata intreabarea daca ceea ce fac este bine si au cautata numai interesele acestei lumi financiare sau materiale de suflet nu i-a interesat si nici probleme de constiinta nu si-au pus.Ei nu au facut altceva decat sa astupe glasul contiintei dupa cum zice Parintele Arsenie Boca.

Se vede de ce duh este condus acest reporter. Vorbeste in numele tuturor ca sa creeze o impresie falsa, zice el: Noi mirenii ! Care noi mirenii?1?

Ceea ce s-a semanat aia se si culege acum, adica consecinta raportului firesc dintre cauza si efect(dezastruos, in genere); vremuri grele – nu ca n-ai avea ce manca (unii chiar n-au…) ci de foame spirituala, duhovniceasca fiindca ‘a lipsit cel cuvios’ toata increderea trebuie canalizata (in vremurile astea) nu spre oameni ci numai spre Dumnezeu ca putere de a merge mai departe; s-a smintit lumea de ticalosia si nevrednicia multora din cei ce ne conduc (chiar daca au iesit dintre noi, sunt de-ai nostrii) nenorocirea e ca, s-a coborat pana la nivele cele mai de jos devenind model de ‘virtute’ si-atunci sfaturile Dvs. le aud numai sfintii din icoane ceilalti fiind preocupati de altceva; ‘neglijenta, lenea, incompetenta, ilegalitatile, etc’ cin’sa le mai demaste cand, majoritatea sunt atinsi de virus? Si nu numai ca sunt ‘atinsi’ dar refuza si doctorul si antibioticul pentru a se face bine; binele ce trebuia facut (sufletului lor si altora) il vor sesiza fiecare pe pielea lui dincolo dar va fi prea tarziu; noi astia – minoritari – in ciuda defectelor, pacatelor ne-a (mai) ramas constientizarea lor, Biserica, Sf.Taine nadajduind ca vom ajunge la liman si ca, nu ne vom inneca ca tiganu’la mal.

P.S. Cum se face ca a 2-a parte a filmului se termina chiar inainte de marturisirea faptului ca s-a acceptat Filioque de catre patriarh? Sa fie cenzura, sau teama de a face publica o erezie, astfel poate adoarme constiinta publica, si se defileaza mai departe cu credinta ca patriarhul T este (a fost) “ortodox” ?

Oricum e clar pentru toata lumea ce fel de “slujitori” ai Domnului se afla la Patriarhie.

Si nu stiu cum se face ca mai toti episcopii(cel putin din cei pe la care am fost personal) sunt inconjurati de slujitori nevrednici.

Si ne mai miram de ceea ce se intampla la nivelul Sf.Sinod!

Poporul binecredincios a ajuns sa fie carmuit de tot felul de incompetenti duhovnicesti dar si politici,din cauza propriilor pacate.Pentru ca nu avem curajul sa demascam neglijenta,lenea,incompetenta,ilegalitatile,etc.Ne ascundem in spatele lui “a nu judeca”,”a nu cleveti”,”a nu osandi”…si am ajuns unde am ajuns.

Si vom patimi mai rau,pt.ca nu vrem sa ne schimbam…

Pastorii acestia ecumenisti pe care-i avem provin din popor.Popor care atunci cand merge in strainatate si intra in contact cu ereticii nu este capabil sa-si marturiseasca credinta.Si aceasta pentru ca nu o cunoaste.

Ma rog de credinciosii mei sa-si cumpere macar o Biblie si o carte de rugaciuni,de cativa ani,si nu ma aud decat sfintii din icoane.

Ne indreptam spre ceea ce meritam…

Dumnezeu sa va lumineze pe toti ! Preot Victor.