Parintele Justin: SFATURI PENTRU PRIGOANA
“Noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, … să nu ne batjocorim, într-un cuvânt”.
” – Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?
– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o biserică, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o biserică sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.
– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?
– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.
Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.
– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?
– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.
– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?
– Pune mâna pe Biblie, ia vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştită, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.
– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…
– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.
– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?
– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.
(Extras din convorbirile cu parintele Justin Parvu publicate in noul numar, 2/2008 al revistei ATITUDINI)
- MAICA DOMNULUI – SINGURA BUCURIE SI ULTIMA NADEJDE INTR-O LUME IN AGONIE
- Parintele Iustin Parvu: “Eu nu plec!”
- ARHIM.IUSTIN PÂRVU: TĂCERE ŞI MĂRTURISIRE
- Parintele Justin marturiseste: “SA REVIZUIM DOGMELE INSEAMNA SA NE TAIEM CAPUL!”
***
- Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma
- VREMEA ESTE A CERNERII!
- Parintele Adrian Fageteanu: “E vremea lui… SCAPA CINE POATE!”
- MAREA APOSTAZIE
- Un om în faţa apostaziei contemporane: Arhiepiscopul Averchie
- Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului
- Ce este si ce nu este Biserica?
- Cuviosul Serafim Rose: “Astăzi in Rusia, mâine în America”
- TOATA NADEJDEA LA HRISTOS!
- E VREMEA DE A STRANGE RANDURILE
Si cuviosul Paisie Aghioritul ii sfatuia pe credinciosi sa aiba un ogor cu 2-3 ha de pamant in vremurile de prigoana ale lui antihrist. Sa aiba cateva capre, sa cultive cartofi si asa modest sa traiasca si sa infrunte perigoana.
Ramane de vazut daca asta sa se faca doar in zonele de munte, sau se poate realiza si la campie sau la deal.
In general Sf. Scriptura ne arata ca dreptii s-au retras la munte in vreme de prigoaqna (Avraam, in Judecatori, etc)
Sa luam seama la cum sunt vremurile acum si acest lucru ne va invata ceea ce avem de facut. Arhiepiscopul Nicon de Vologod scria: ”Duhul vremii incearca sa ne oblige sa ne calcam pe constiinta, sa facem concesie dupa concesie impotriva Legii lui Dumnezeu, a Bisericii, a religiei”. Sa ne rugam pentru fratii nostri care sunt acoperiti de ape.Namol ,oameni inspaimantati ,animale moarte ,copii flamanzi ,ape cat vezi cu ochii ,Dumnezeu s-a suparat pe noi ,din cauza pacatelor noastre patimesc fratii si surorile noastre .Sa ne indreptam gandul spre cei in nevoi,sa spunem macar o rugaciune pentru ei ,ca Bunul Dumnezeu sa se milostiveasca si sa opreasca apele.Amin.
S-a suparat Dumnezeu pe noi, lasandu-ne prada voilor noastre; o fi dat Dumnezeu ploi dar, hai sa ne gandim si la padurile taiate sistematic de-a lungul anilor chiar de catre cei ce trebuiau sa le aiba in grija – s-a taiat in dementa si procesul continua; puhoaiele de sus n-au unde sa se mai opreasca; case facute pe malul raurilor, fara cap…fara autorizatii (sau obtinute pe bani); prostia si negrija se intoarce ca un bumerang pe capul celor ce nu judeca.
“INDRAZNITI , EU AM BIRUIT LUMEA” ne-a spus Mantuitorul nostru IIsus Hristos . Cum vom indrazni , daca n-am crescut suficient duhovniceste . Iertare , Iertare , Iertare Doamne, nu ne parasi , in aceste vremuri . Sunt un punct in Univers Sunt o picatura din Ocean Suntun fir de nisip Sunt o culoare din Curcubeu Sunt o mica stea printre Stele Sunt un nimeni Sunt cateodata cineva Sunt Acum , Aici . Sunt asa cum sunt . Oare de ce SUNT? Cine sunt? DUMNEZEULE MARE , Lumineaza-ne COMPASIUNE