Ecumenismul pentru mine
Este un bine sau un rău ?
E-un adevăr viu şi dogmatic
Ce ni-l aduce Dumnezeu ?

Este o ţintă ortodoxă
Şi-un bine ziditor de sus
Sau o politică lumească
Făcută dogmă în apus ?

De ce nu şi-au făcut-o ţintă
Sfinţii Părinţi şi n-o găsim,
Ca scop, ca ideal şi grijă,
Şi n-au luptat să ne unim ?

Ei au făcut exact contrariul
Şi-au înfireat ca erezie
Orice credinţă despărţită
Canonic de ortodoxie

Au venerat doar Adevărul
Adus din ceruri de Iisus
Având drept ţintă mântuirea
Nu umanismul din apus.

Nu traiul bun e idealul
Şi nici condiţia lumească,
Care oferă satisfacţii
Şi viaţă libertin-trupească.

Ei s-au lipsit de desfătare,
De dulcele cel pământesc
Şi de trufiia instruirii
Fără suport duhovnicesc.

N-au vrut unirea între culte
Ci-au lămurit calea credinţei
Şi-au curăţat-o prin sinoade,
Vădind clar rostul pocăinţei.

N-au speculat cu umanisme
O dragoste doar omenescă,
Şi-o pace uniat-politic,
Fără valoare sufletească.

Ştiind unirea ce o face
Întru botez doar Duhul Sfânt,
Nu au gândit că ni se cere,
Altă unire pe pământ.

Nu orice cale duce-n ceruri
Nu orice dragoste-i curată,
Nu orice teolog trăieşte
Credinţa cea adevărată.

Sfinţii Părinţi n-au vrut să scoată
Din lumea noastră suferinţa,
Ci să-i fructifice valoarea,
Şi să cultive pocăinţa.

Iisus nu a murit pe cruce
Doar spre-a ne fi pe lume bine,
Pentru progresul economic,
Pentu-un belşug numai cu pâine.

Nu pentru dragostea trupească
Şi libertăţi fără hotare,
Ce depăşesc limita firii
Şi legile-i mântuitoare.

Nu pentru unitatea care,
Ne face viaţa ca-n apus,
Printr-o unire ce exclude
Exact ce ne-a cerut Iisus.

Ortodoxia-i tolerantă,
E blândă, sfântă, iubitoare
Când e trăită viu şi sincer
Şi-i cu puteri mântuitoare.

Ea milostenia şi-o face,
De mii de ani cum Domnul a spus,
Nu filantropico-politic,
Nu mediatic ca-n apus.

Ecumenismul însă luptă
Să ne unifice credinţa,
Pe ortodox cu cel eretic,
Să reformeze pocăinţa.

Şi umanist să-mpartă pâinea,
Şi-o dragoste doar omenească,
Călcînd sinoade, crez şi dogme,
Şi rânduiala lor cerească.

Să taie crunt povara crucii
Iar misiunea suferinţei
Să-şi piardă rostul şi lucrarea
Şi rodul sfânt al pocăinţei.

Aceste noutăţi aduse
Sunt spre păcate omeneşti
Ce n-au nimic comun cu cerul
Şi dogmele bisericeşti.

Se speculează teologic
Pe tema dragostei creştine
Şi spre unirea ce distruge
Şi-nchide căile divine.

Nu au canonic dovedire,
Şi nici vre-un sufletesc folos,
Deşi sunt spuse teologic
Şi sprijinite pe Hristos.

Ecumeniştii iubesc banul.
Nu sunt asceţi. Nu-s trăitori.
Sunt teologi cu crez politic
Şi foarte vajnici vorbitori.

Trăirea lor nu ne vorbeşte
Decât prin vorbe de credinţă,
Acumulată-n instruirea
Mentală, fără pocăinţă.

Sfinţii părinţi purtau în trupuri
Pecetea marilor prigoane
Sau a ascezei lor smerite,
Cum îi vedem şi pe icoane.

Azi trupurile noastre poartă
Vre-un semn măcar de pocăinţă,
Şi-n suflet mai simţim lucrarea
Prin Duhul Sfânt în pocăinţă ?

Dar când în temniţi comuniste
Ai fost ani grei pentru Iisus
Mai poţi fioare ’’ecumenic’’
Vânzând credinţa în apus ?

Ortodoxia-şi ia puterea
Nu din discursuri iscusite
Nu din uşorul şi slăvitul…
Ci-n suferinţele trăite.

Nu în biserici uriaşe
În care aurul sclipeşte,
Ci numai în purtarea crucii,
Şi-n curăţie ne sfinţeşte.

Ma iertati si Domnul sa va ocroteasca !

Sf. Prooroc Ilie ne invata sa NU NE RUGAM cu “fratii ecumenisti”, in rugaciuni comune, caci nici el cand s-au rugat preotii lui Baal, dumnezeului-demon al lor, NU A INGENUNCHEAT SA SE ROAGE IMPREUNA CU EI si nu a strigat catre Baal, ci catre ADEVARATUL DUMNEZEU al lui Israel!

Ci Sf. Ilie le-a spus celor care il socoteau pe “BAAL” …dumnezeu si i se inchinau lui: “rugati-va mai intai voi…dumenzeului vostru si apoi am sa ma rog si eu DUMNEZEULUI MEU”!

Iata dar cum trebuie sa ne purtam fata de cei care ne propun rugaciuni “comune” ecumeniste…Si anume sa le spunem:

“Voi rugati-va cum stiti si dupa cum credeti, si cui stiti, adica “dumnezeului” si “hristosului” vostru si invocati si chemati prezenta “duhului” si “spiritului” vostru nevazut…prin slujbele si practicile voastre…!

“Iar noi NE RUGAM ADORANDU-L si NE INCHINAM CUI STIM (cf. IOAN, cap.4, vers.22), DUMNEZEULUI CELUI ADEVARAT si HRISTOSULUI CELUI ADEVARAT, invocand si chemand DUHUL CEL ADEVARAT si milostivirea TATALUI CELUI ADEVARAT, care TATA nu este decat “Tatal” FIILOR BISERICII CELEI ADEVARATE ORTODOXE”!!

Of, cat de departe sunt azi pastorii nostri de felul de purtare intelept si demn al Sf. Prooroc de Foc Ilie Tesviteanul. In loc sa-l urmeze pe el in conduita si exemplu, ei ajung de se roaga impreuna cu “neo-preotii” “neo-BALILOR”, ajutand neo-religia idolatra actuala -ecumenismul care este un fals crestinism sa se instaureze ca religie universala pe pamant!

Si mai mult decat atat, mai si cer astfel de …pastori, “ascultare” deplina de ei??

Numai ca noi, olile lor cuvantatoare, suntem datori sa facem ascultare de pastori… pana la PACAT!

Iar pacat este si EREZIA! Iar erezie este si ECUMENISMUL!

Asadar sa facem ascultare pana aici…pana la acceptarea Ecumensimului si al BAALU-lui lui, si al preotilor lui…!

Doamne intareste-ne sa putem sa fim instare de o asemnenea “ascultare” drepata si inteleapta, chiar de vom avea de platit un pret pentru asta!

AMIN!