Un mare „antiecumenist”: Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul – de pr. Dan Badulescu

20-07-2008 Sublinieri

Un mare „antiecumenist”: Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul

Pr. Dan Bădulescu

„Şi fu dacă văzu Ahav pre Ilie, şi zise Ahav către Ilie: «Au tu eşti singur cela ce îndărătniceşti pre Israil?» Şi zise Ilie: «Nu îndărătnicesc eu pre Israil, ci numai tu şi casa tătâne-tău, când lăsaţi voi pre Domnul Dumnezeul vostru şi ai mers dinapoia vaalimilor!»” (3 Regi, XVIII,17-18)

Putem înţelege din pasajul de mai sus cum „antiecumeniştii” sunt acuzaţi de către conducerea „ecumenistă” a statului de faptul că, prin atitudinea lor, provoacă sminteală şi răzvrătire în popor împotriva autorităţilor. Astfel se creează un „duşman al poporului”, exact cum au procedat mai târziu revoluţionarii masoni francezi şi comuniştii răsăriteni. Acţiunea „răzvrătitului” antiecumenist ar duce la consecinţe economice dezastruoase pentru stat şi naţiune.

În realitate, vedem că astăzi ca şi ieri lucrurile stau exact invers: urgiile se abat asupra poporului tocmai datorită atitudinii de apostazie ecumenistă în care îi atrag conducătorii, sub pretextul „înfrăţirii”, al „reconcilierii”, al „păcii” umaniste, care să asigure bunăstarea şi fericirea pe pământ!

„Şi acum trimite şi adună tot Israilul către mine la muntele Carmelului şi pre prorocii lui Vaal şi pre prorocii ruşinilor şi pre proorocii desişurilor 400  mâncând masa Iezavelii”. Şi trimise Ahav la tot Israilul şi au strâns pre toţi prorocii la muntele Carmelului. Şi se apropie Ilie către toţi şi zise lor Ilie: «Până când voi veţi şchiopăta pre amândouă fluierele voastre? De este Domnul Dumnezeu, mergeţi dinapoia Lui; iară de e Vaal acesta, mergeţi după el!» Şi nu răs­punse norodul cuvânt.” (3 Regi, XVIII,19-21)

A „şchiopăta pre amândouă fluierele” arată îndoiala în credinţă a dreptcredincioşilor (aici israeliţilor). În acest moment de derută duhovnicească ei nu sunt ancoraţi în nici una din cele două religii (confesiuni) antagonice: cea ortodoxă a lui Dumnezeu (aici mozaismul, iudaismul) şi cea eretică, eterodoxă (aici a lui Baal), ci umblă pe calea pierzătoare a „ecumenismului” sincretist. „Antiecumenistul” (aici proorocul) îi pune să aleagă tranşant una din ele, dar lipsa de credinţă a credincioşilor le paralizează opţiunea şi ei preferă să rămână în expectativă, să vadă „a cui e dreptatea”, şi chiar „cine e mai tare”.

„Şi zise Ilie către norod: «Eu am rămas proroc Domnului însumi; şi prorocii lui Vaal, 450 de oameni, şi prorocii desişului, 400.»” (3 Regi, XVIII, 22)

Scriptura ne înfăţişează ca înfricoşată pildă peste veacuri o situaţie limită când în poporul ortodox (aici israelitenii) credinţa ortodoxă are un singur reprezentant de seamă la vedere (vom vedea mai departe că mai existau în „catacombe”, adică ascunşi şi alţi autentici ortodocşi, ce nu erau cunoscuţi). Precedentul a existat şi s-a mai repetat în istoria Bisericii (vezi pe Sfântul Atanasie cel Mare sau pe Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Şi zise Ilie: «Râvnind am râvnit Domnului Atotţiitorului, căci au lăsat făgăduinţa Ta fiii lui Israil, jertfelnicele Tale le-au risipit şi pre proorocii Tăi i-au ucis cu sabie; şi-am rămas eu singur,  şi cearcă sufletul meu ca să-l ia pre el»… «Şi vei lăsa în Israil 7 000 de oameni, toate genunchile carele n-au înduplecat genunchiul la Vaal şi toată gura care nu s-au închinat lui».” (3 Regi, XIX, 14, 18)

Întrucât – aşa cum se întâmplă adesea – argumentele duhovniceşti, teologice, raţionale, de bun simţ etc. nu mai sunt de nici un folos în înmuierea unor inimi împietrite şi destuparea unor urechi surde la adevăr, Sfântul Prooroc este nevoit să recurgă la constrângătoarea demonstraţie a unei puteri suprafireşti, adică la o minune a lui Dumnezeu care să arate fără drept de apel unde este dreptatea:

„«Dă-ne nouă dară 2 boi; şi aleagă-şi lor pre unul şi-l fărâme şi-l puie pre lemne şi foc nu puie deasupra; şi eu voi face pre boul celălalt şi foc nu voi pune deasupra. Şi strigaţi întru numele dumnezeilor voştri, şi eu voi chema întru numele Domnului Dumnezeului meu. Şi va fi Dumnezeu Carele va asculta cu foc, Acesta e Dumnezeu». Şi răspunse tot norodul şi ziseră: «Bun e cuvântul carele ai grăit!» Şi zise Ilie prorocilor ruşinii: «Alegeţi-vă pre un viţel şi faceţi întâi, căci mulţi sunteţi voi, şi chemaţi întru numele dumnezeului vostru; şi foc nu puneţi deasupra!»” (3 Regi, XVIII, 22-25)

Minunea aprinderii focului din Vechiul Testament poate avea ca echivalent Sfânta lumină (focul) ce se aprinde şi dovedeşte în fiecare an care este Paştele Ortodox, ea pogorându-se la rugăciunea ortodoxă a Patriarhului ortodox al Ierusalimului, la data Pascaliei ortodoxe. Ceilalţi reprezentanţi ai „marilor religii” sunt cu totul incapabili de această minune, deoarece Duhul Sfânt nu îi ascultă, întrucât ei nu Îl cheamă pe adevăratul Dumnezeu!

„Şi luară viţelul şi au făcut şi au chemat întru numele lui Vaal de dimineaţa până în amiazăzi şi ziseră: «Ascultă-ne pre noi, o, Vaal, ascultă-ne!» Şi nu era glas şi nu era ascultare. Şi alerga pre jertfelnicul carele au făcut. Şi să făcu amiazăzi şi-i batjocori pre ei Ilie thezviteanul şi zise: «Chemaţi cu glas mare, căci dumnezeu este; căci este grijă la el şi împreună nu când face trebi el sau nu când doarme el şi se va scula». Şi chema cu glas mare şi se tăia după obiceiul lor cu cuţite şi cu suliţe, până la vărsarea sângelui preste ei.” (3 Regi, XVIII, 26-28)

Proorocul lui Dumnezeu nu se împiedica în scrupulele „diplomatice” şi „umanitariste”, ci îi şfichiuia aşa cum se cuvine pe vrăjmaşii adevăratului Dumnezeu, făcând-i de ocară şi batjocură.

Scene de automutilare se întâlnesc şi la catolicii ce se flagelează sau se martelează, sau se rănesc cu cioburi. În Filipine s-a ajuns chiar şi la răstigniri reale pe cruce! Toate acestea trădează ritualuri ale unor oameni trupeşti a căror înţelegere duhovnicească este cu totul pierdută, practicile lor având, desigur, tot atât efect cât au avut şi cele de pe vremea Sfântului Ilie.

„Şi prorocea până au trecut înde seară; şi fu ca vremea de amiazăzi; şi prorociră până a se sui jertfa, şi nu era glas şi nu era ascultare; şi grăi Ilie Thezviteanul către prorocii supărărilor, zicând: «Mutaţi-vă de acum, şi eu voi face arderea mea cea de tot!»” (3 Regi, XVIII, 29)

În zilele noastre la vecernia Bisericii creştine, „jertfa de seară” este una nesângeroasă, este una duhovnicească, este laudă şi rugăciune. Dar la acel moment înfricoşat Duhul Sfânt a ales calea mâniei dumnezeieşti şi a zelului (râvnei).

„Arderea de tot” (gr. o`lokau,twma, ce a dat latinescul holocaust), era suprema jertfă în vechiul Testament adusă adevăratului Dumnezeu de către cinstitorii Săi. Iniţial ea era literalmente aşa, în acest caz era jertfit boul.

„Şi zise Ilie către norod: «Apropiaţi-vă către mine!» Şi se apropia tot norodul către el şi vindecă jertfelnicul Domnului, cel săpat. Şi luă Ilie 12 pietre, după numărul felurilor lui Israil, în ce chip au grăit Domnul către el, zicând: «Israil va fi numele tău!» Şi clădi pietrele în numele Domnului jertfelnic şi făcu mare încăpând două măsuri de sămânţă împrejurul jertfelnicului. Şi clădi despicăturile pre jertfelnicul care au făcut şi au zdrumicat ardere-de-tot şi au pus preste despicături şi grămădi preste jertfelnic şi zise: «Luaţi-mi 4 ciuturi de apă şi turnaţi preste arderea-de-tot şi preste despicături!» Şi au făcut aşa. Şi zise: «îndoit!» Şi îndoiră. Şi zise: «întreit!» Şi întreiră. Şi merse apa pre împrejurul jertfelnicului şi marea au umplutu-o de apă.” (3 Regi, XVIII, 30-35)

„Precum era vremea a se aduce jertfa, şi veni Ilie prorocul şi zise: «Doamne, Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi a lui Israil, ascultă-mă astăzi cu foc, astăzi să cunoască tot norodul acesta că Tu eşti Domnul, Dum­nezeul lui Israil, şi eu robul Tău, şi pentru Tine am făcut lucrurile acestea! Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă cu foc şi să cunoască norodul acesta că Tu eşti Domnul Dumnezeu şi Tu ai întors inima norodului acestuia înapoi!» Şi căzu foc de la Domnul din cer şi mâncă arderea cea de tot şi despicăturile şi apa cea din mare, şi pietrele şi lutul au lins focul. (3 Regi, XVIII, 36-39)

În biserică la vremea vecerniei se cântă despre arătarea „Luminii line”, dar atunci Dumnezeu a pogorât foc din cer înfricoşat, aşa cum pogoară şi Sfânta Lumină la Ierusalim spre întoarcerea unora şi întărirea în credinţă a ortodocşilor.

„Şi a văzut tot poporul şi a căzut pre faţa sa, şi a zis: “Adevărat Domnul este Dumnezeu, Domnul Acesta este Dumnezeu.” Şi a zis Ilie către popor: “Prindeţi pre proorocii lui Vaal, ca nici unul dintr-înşii să nu scape”, şi i-au prins pre dânşii, şi i-a dus Ilie la râul Kison şi i-a junghiat acolo.” (3 Regi XVIII 25-40)

„Şi povesti Ahaav către Iezavel, muierea lui, toate câte au făcut Ilie şi cum au ucis pre proroci cu sabia. Şi tri­mise Iezavel către Ilie şi zise: «Tu eşti Ilie şi eu Iezavel! Acestea să-mi facă mie dumnezeii şi acestea să-mi adaoge, că, într-acesta ceas, mâine, voi pune sufletul tău ca sufletul unuia dintru ei».” (3 Regi XIX 1-2)

Reacţiile şi acţiunile publice şi deschis „anti-ecumeniste”, după cum se vede,  sunt resimţite din plin de autorităţi care iau măsuri. Dacă astăzi nu mai are loc „junghierea” fizică a „ecumeniştilor” şi ereticilor, „anti-ecumeniştii” sunt totuşi ameninţaţi cu o „junghiere” social-politică: ei sunt declaraţi „talibani, extremişti, fanatici, fundamentalişti, bizantini medievali” etc., „incorect politici” şi „duşmanii intereselor naţionale” pentru a fi compromişi în ochii opiniei publice. Dacă acest lucru nu este de ajuns, se poate trece la sancţiuni mai concrete: mustrare, suspendare, concediere, caterisire, persecuţie, defăimare, acuzaţie în consistoriu, internare în mânăstire, la ospiciu, şi dacă nici asta nu e de ajuns, atunci… mai sunt cunoscute din istorie şi alte posibilităţi.

În încheiere, să luăm această pildă de mărturisire a dreptei credinţe, aşa cum s-a făcut ea în Vechiul Testament, şi, luminaţi prin post şi rugăciune, să aducem fiecare dintre noi, cler şi credincioşi ortodocşi, la măsura şi puterile noastre, această mărturie bine plăcută lui Dumnezeu.

De la sine înţeles este că nu ni se cere atitudinea şi acţiunile exterioare (invocare unei minuni, exterminarea sângeroasă a celorlalţi, etc.) ci o mărturisire creştinească, în duh şi adevăr!

În ce duh? Cel creştinesc al iubirii, fără de care adevărul devine chiar vătămător, să nu ne fie nouă aceasta!

Şi, iarăşi, nu putem fi toţi Ilie, dar, dacă ferească Dumnezeu vom apuca astfel de timpuri, măcar să nădăjduim a fi ca cei 5000 de bărbaţi (evident şi femeile!) ce tăinuit nu şi-au plecat genunchii lui Baal…

Cititi si:


Categorii

Ecumenism, Preot Dan Badulescu, Sfantul Prooroc Ilie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Talcuiri ale textelor scripturistice, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “Un mare „antiecumenist”: Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul – de pr. Dan Badulescu

  1. Foarte bun comentariu Parinte!
    Sarut mana pentru el!
    Intr-adevar Sf.Ilie a fost si ramane veritabil antiecumenist.
    O sa vina la sfarsitul vremurilor dar putem sa-i cerem mijlocirea pentru ajutor, ca mare nevoie avem de el.

  2. Doamne ajuta!

    Srut mana parintele!

    ,,Nu te teme turma mica” spuneam cu mahnire acum cateva zile…
    Nu ne vorbesc parintii duhivnicesti, spuneam acum cateva zile…

    Ce bucurie am in suflet… nu va pot spune…

    …iata ca nu suntem chiar asa putini-«Şi vei lăsa în Israil 7 000 de oameni, toate genunchile carele n-au înduplecat genunchiul la Vaal şi toată gura carea nu s-au închinat lui».” (3 Împăraţi, XIX, 14, 18)
    …iata parintii duhovnicesti sunt cu noi marturisind curajos Adevarul!

    Multumesc parinte ca ati avut curajul marurisirii si al sfatuirii noastre.

    cel mai mic ucenic al sfintiei tale – Radu

  3. Ne vorbesc… si altii ne vor mai vorbi. Sper ca ati citit/ascultat si pe parintele Proclu, nu? Vor fi si altii.

  4. Printre cele mai puternice pagini postate , obiective si “la zi” …o fi
    coincidenta asta enigmatica atat de prompt adusa de Sfantul Ilie un avertisment categoric pentru realitatea noastra ortodoxa ??? prea izbitoare
    coincidenta asta in prezentul nostru ecumenicizat in mare parte …si tot nu ia aminte cineva , care de Pasti “a schiopatat pre genunchile carele…” ???
    Ma alatur din tot sufletul Magdei si lui Radu Baboi si-i zic parintelui
    Dan Badulescu :”Sarutmana , Parinte!” si astept fagaduinta lui Admin: “Vor fi si altii.”

  5. Deunazi, la o lectie de cateheza, am auzit din gura unui frate crestin ortodox tradionalist si atiecumenist, urmatoarea idee pretioasa si inteleapta:

    Sf. Prooroc Ilie ne invata sa NU NE RUGAM cu “fratii ecumenisti”, in rugaciuni comune, caci nici el cand s-au rugat preotii lui Baal, dumnezeului-demon al lor, NU A INGENUNCHEAT SA SE ROAGE IMPREUNA CU EI si nu a strigat catre Baal, ci catre ADEVARATUL DUMNEZEU al lui Israel!

    Ci Sf. Ilie le-a spus celor care il socoteau pe “BAAL” …dumnezeu si i se inchinau lui: “rugati-va mai intai voi…dumenzeului vostru si apoi am sa ma rog si eu DUMNEZEULUI MEU”!

    Iata dar cum trebuie sa ne purtam fata de cei care ne propun rugaciuni “comune” ecumeniste…Si anume sa le spunem:

    “Voi rugati-va cum stiti si dupa cum credeti, si cui stiti, adica “dumnezeului” si “hristosului” vostru si invocati si chemati prezenta “duhului” si “spiritului” vostru nevazut…prin slujbele si practicile voastre…!

    “Iar noi NE RUGAM ADORANDU-L si NE INCHINAM CUI STIM (cf. IOAN, cap.4, vers.22), DUMNEZEULUI CELUI ADEVARAT si HRISTOSULUI CELUI ADEVARAT, invocand si chemand DUHUL CEL ADEVARAT si milostivirea TATALUI CELUI ADEVARAT, care TATA nu este decat “Tatal” FIILOR BISERICII CELEI ADEVARATE ORTODOXE”!!

    Of, cat de departe sunt azi pastorii nostri de felul de purtare intelept si demn al Sf. Prooroc de Foc Ilie Tesviteanul. In loc sa-l urmeze pe el in conduita si exemplu, ei ajung de se roaga impreuna cu “neo-preotii” “neo-BALILOR”, ajutand neo-religia idolatra actuala -ecumenismul care este un fals crestinism sa se instaureze ca religie universala pe pamant!

    Si mai mult decat atat, mai si cer astfel de …pastori, “ascultare” deplina de ei??

    Numai ca noi, olile lor cuvantatoare, suntem datori sa facem ascultare de pastori… pana la PACAT!

    Iar pacat este si EREZIA! Iar erezie este si ECUMENISMUL!

    Asadar sa facem ascultare pana aici…pana la acceptarea Ecumensimului si al BAALU-lui lui, si al preotilor lui…!

    Doamne intareste-ne sa putem sa fim instare de o asemnenea “ascultare” drepata si inteleapta, chiar de vom avea de platit un pret pentru asta!

    AMIN!

  6. Dumnezeu să vă ţină părinte pentru acest minunat comentariu şi pentru mărturisirea adevărului.

  7. Sarut mana cu dragoste,pentru mana cereasca pe care o astepta si sufletul meu plin de pacate,dar nu si de cel al ereziei.Sa ne aparam biserica cu sabia CUVANTULUI,fiecare dupa putinta.Amin

  8. Am fost printre cei care s-au pronuntat intotdeauna pentru iertarea (fara conditii) a ierahilor cunoscuti sau chiar dovediti colaboratori ai Securitatii.
    Acum mi-am dat seama ca iertarea fara conditii este o prostie, si ca cei iertati astfel recidiveaza grav. Si asta pentru ca iertarea se acorda atunci cand este ceruta, adica atunci cand cel care a gresit constientizeaza greseala si manifesta dorinta de indreptare.
    Din pacate Sfantul Sinod al BOR este mai degraba tributar Securitatii comuniste si politicii corecte actuale (ca asta este cand te obisnuiesti sa asculti de ordinele conducatorilor lumesti), decat Sfintei Traditii Ortodoxe.
    Pentru Ortodoxie nu se face mai nimic, dar pentru ecumenism si “placerile” (materiale, desigur) derivate din acceptarea politicii corecte de catre majoritatea “slujitorilor” Domnului, se fac foarte multe.
    Stiu ca o simpla ortodoxa pacatoasa, ca mine, nu are mare credit, dar mai stiu ca cel mai mare pacat este sa nu fii in ADEVAR.
    Si prefer sa fiu numita “fundamentalista” (denumire data aiurea, prin copierea unor clisee verbale referitoare la musulmani), decat sa mai adaug pacatelor mele si pe cel mai cumplit, erezia !

    Ma iertati si Domnul sa va ocroteasca !

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Serafim Alexiev si intristarea pentru apostazia generala
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL PROOROC ILIE - BICIUITORUL FATARNICIEI
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL ILIE SI SINGURA VADUVA - sensuri pentru noi
  12. Ecumenismul pentru mine ?

    Ecumenismul pentru mine
    Este un bine sau un rău ?
    E-un adevăr viu şi dogmatic
    Ce ni-l aduce Dumnezeu ?

    Este o ţintă ortodoxă
    Şi-un bine ziditor de sus
    Sau o politică lumească
    Făcută dogmă în apus ?

    De ce nu şi-au făcut-o ţintă
    Sfinţii Părinţi şi n-o găsim,
    Ca scop, ca ideal şi grijă,
    Şi n-au luptat să ne unim ?

    Ei au făcut exact contrariul
    Şi-au înfireat ca erezie
    Orice credinţă despărţită
    Canonic de ortodoxie

    Au venerat doar Adevărul
    Adus din ceruri de Iisus
    Având drept ţintă mântuirea
    Nu umanismul din apus.

    Nu traiul bun e idealul
    Şi nici condiţia lumească,
    Care oferă satisfacţii
    Şi viaţă libertin-trupească.

    Ei s-au lipsit de desfătare,
    De dulcele cel pământesc
    Şi de trufiia instruirii
    Fără suport duhovnicesc.

    N-au vrut unirea între culte
    Ci-au lămurit calea credinţei
    Şi-au curăţat-o prin sinoade,
    Vădind clar rostul pocăinţei.

    N-au speculat cu umanisme
    O dragoste doar omenescă,
    Şi-o pace uniat-politic,
    Fără valoare sufletească.

    Ştiind unirea ce o face
    Întru botez doar Duhul Sfânt,
    Nu au gândit că ni se cere,
    Altă unire pe pământ.

    Nu orice cale duce-n ceruri
    Nu orice dragoste-i curată,
    Nu orice teolog trăieşte
    Credinţa cea adevărată.

    Sfinţii Părinţi n-au vrut să scoată
    Din lumea noastră suferinţa,
    Ci să-i fructifice valoarea,
    Şi să cultive pocăinţa.

    Iisus nu a murit pe cruce
    Doar spre-a ne fi pe lume bine,
    Pentru progresul economic,
    Pentu-un belşug numai cu pâine.

    Nu pentru dragostea trupească
    Şi libertăţi fără hotare,
    Ce depăşesc limita firii
    Şi legile-i mântuitoare.

    Nu pentru unitatea care,
    Ne face viaţa ca-n apus,
    Printr-o unire ce exclude
    Exact ce ne-a cerut Iisus.

    Ortodoxia-i tolerantă,
    E blândă, sfântă, iubitoare
    Când e trăită viu şi sincer
    Şi-i cu puteri mântuitoare.

    Ea milostenia şi-o face,
    De mii de ani cum Domnul a spus,
    Nu filantropico-politic,
    Nu mediatic ca-n apus.

    Ecumenismul însă luptă
    Să ne unifice credinţa,
    Pe ortodox cu cel eretic,
    Să reformeze pocăinţa.

    Şi umanist să-mpartă pâinea,
    Şi-o dragoste doar omenească,
    Călcînd sinoade, crez şi dogme,
    Şi rânduiala lor cerească.

    Să taie crunt povara crucii
    Iar misiunea suferinţei
    Să-şi piardă rostul şi lucrarea
    Şi rodul sfânt al pocăinţei.

    Aceste noutăţi aduse
    Sunt spre păcate omeneşti
    Ce n-au nimic comun cu cerul
    Şi dogmele bisericeşti.

    Se speculează teologic
    Pe tema dragostei creştine
    Şi spre unirea ce distruge
    Şi-nchide căile divine.

    Nu au canonic dovedire,
    Şi nici vre-un sufletesc folos,
    Deşi sunt spuse teologic
    Şi sprijinite pe Hristos.

    Ecumeniştii iubesc banul.
    Nu sunt asceţi. Nu-s trăitori.
    Sunt teologi cu crez politic
    Şi foarte vajnici vorbitori.

    Trăirea lor nu ne vorbeşte
    Decât prin vorbe de credinţă,
    Acumulată-n instruirea
    Mentală, fără pocăinţă.

    Sfinţii părinţi purtau în trupuri
    Pecetea marilor prigoane
    Sau a ascezei lor smerite,
    Cum îi vedem şi pe icoane.

    Azi trupurile noastre poartă
    Vre-un semn măcar de pocăinţă,
    Şi-n suflet mai simţim lucrarea
    Prin Duhul Sfânt în pocăinţă ?

    Dar când în temniţi comuniste
    Ai fost ani grei pentru Iisus
    Mai poţi fioare ’’ecumenic’’
    Vânzând credinţa în apus ?

    Ortodoxia-şi ia puterea
    Nu din discursuri iscusite
    Nu din uşorul şi slăvitul…
    Ci-n suferinţele trăite.

    Nu în biserici uriaşe
    În care aurul sclipeşte,
    Ci numai în purtarea crucii,
    Şi-n curăţie ne sfinţeşte.

  13. Ma iertati!Scriu si eu un mesaj pentru toti ecumenistii din Brasov care fac rugaciuni comune cu ereticii:fratilor,acest duh de iubire pe care il vedeti ca bun ca va iubiti aproapele ,nu va amagiti ,este o inselare.De ce?Va argumentez:
    Daca cineva pe care il iubesti este bolnav de o boala grava si nu ii spui si chiar ii spui ca e sanatos ,el moare fara sa aiba posibilitatea sa se trateze ,sa apeleze la doctor.Asa si cand ne rugam cu fratii nostrii cu credinta bolnava,ii incurajam ca si ei au o credinta buna si ii lasam dezarmati in lupta cu raul si sufletul lor poate sa se piarda.Credinta noastra ortodoxa are toate armele de lupta cu raul ,totul este sa le folosim (sa participam la Sf. Taine,sa le folosim impreuna cu toata invatatura).Alt argument:porunca iubirii aproapelui nu ne da voie sa incalcam porunca iubirii de Dumnezeu incalcand poruncile,canoanele si dogmele Lui insuflate de Sfantul Duh sfintilor parinti de la sinoadele ecumenice.
    Sf Prooroc Ilie este o pilda de aparare a credintei si de slujitor inzestrat cu multe virtuti de la Dumnezeu pe care sa il urmam.Ce poate restaura acest prooroc la sfrsitul vremurilor ?Poate acesta credinta care se va altera de toate aceste credinte eretice amestecate in toata acesta ciorba ecumenista…

  14. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMNEZEUL CEL VIU DESCOPERIT LUI ILIE: “Nu in cutremur, ci in vant subtire”
  15. Pingback: SFANTUL PROOROC ILIE. Parintele Ioan Buliga despre ereziile reincarnarii si ecumenismului -
  16. Pingback: SFANTUL ILIE – a sta in fata lui Dumnezeu -
  17. Pingback: PREDICA LA SFANTUL ILIE a Arhim. Dumitru Cobzaru (VIDEO): “Niciun prooroc nu este bine primit în patria lui pana astazi. Chiar preotii, din pacate, cautam sa fim pe placul oamenilor si propovaduim o credinta relaxata” -
  18. Pingback: ORI LA BAAL, cu religia corectitudinii politice, ORI LA… DUMNEZEU/ Cum ne intalnim cu Sfantul Ilie? Cum ii asteptam intoarcerea pe pamant?/ “DE CE INJURI DE CELE SFINTE?”/ Pilda caintei lui Ahab care a intors mânia lui Dumnezeu - Recoma
  19. Pingback: SFANTUL PROOROC ILIE SI LUMEA NOASTRA IDOLATRA. Ce ne-ar spune astazi Sfantul de foc care va reveni in vremea Antihristului? DRUMUL DE LA DREPTATE LA MILA -
  20. Pingback: SFANTUL PROROC ILIE si SLABANOGUL VINDECAT SI IERTAT. Predici, talcuiri si meditatii duhovnicesti (si VIDEO): “Iisus nu doreste sa impresioneze, El doreste sa ne schimbe” - Recomandari
  21. Pingback: CE NE INVATA SFANTUL PROOROC ILIE? – Predici ale Parintilor Nichifor si Hrisostom: “FARA DREAPTA CREDINTA, SCHIOPATAM DE AMANDOUA PICIOARELE… Sufletele noastre, daca nu se adapa din apa Duhului Sfant, se prapadesc si emana moarte. NU-I D
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate