“cred ca se referea mai ales la cei care oricum scriu, predica, la administratorii de pagini ortodoxe si care, brusc, gasesc cu cale, sa o lase mai moale acum cu marturisirea adevarului de credinta, adica tocmai cand este mai necesar”

Corect! Asta este sensul; de-aci venii si pogoramantul facut de Sinodalii nostrii, uitand (sau ignorand cu buna-stiinta) ca, avem Liturghita catehumenilor in care ne rugam pentru atei, pagani si ceilalti…si asta este o dovada clara si suficienta ca nu ne sunt indiferenti, nu este rupta legatura dragostei pentru aproapele si grija pentru mantuirea lui dar ca, am dori sa fim toti UNA (ortodocsi) nu o mixtura de legume cu fructe, cu inghetata, cu carne de toate felurile…fiindca dauneaza grav sanatatii duhovnicesti si ti se apleaca in cele din urma!

“Sfintii Parinti au stiut ceva atunci cand au interzis legaturile cu cel eretic. Dar astazi spun: “Nu numai cu cel eretic, dar si cu budistul si cu inchinatorul la foc si cu inchinatorul la diavol sa ne rugam. Trebuie ca si ortodocsii sa se afle la rugaciunile si conferintele lor. Este o prezenta”. Ce prezenta? Le rezolva toate cu ratiunea si justifica cele ce nu se pot justifica. Duhul european crede ca si problemele duhovnicesti pot intra in Piata Comuna.

Unii dintre ortodocsi, usori la minte, si care vor sa faca proiecte, “misiune”, convoaca conferinte cu eterodocsii, ca sa faca zgomot si cred ca astfel vor scoate in fata Ortodoxia, prin a deveni adica o salata impreuna cu cei rai slavitori. Dupa aceea super zelotistii incep si apuca cealalta extrema. Spun si hule despre Tainele celor de pe stil nou, etc si smintesc greu suflete care au evlavie si sensibilitate ortodoxa. Eterodocsii, pe de alta parte, vin la conferinte, fac pe dascalul, iau tot materialul duhovnicesc bun ce-l afla la ortodocsi, il trec prin atelierul lor, pun vopseaua si firma lor si-l prezinta ca prototip. Si lumea ciudata de azi este miscata de astfel de lucruri ciudate, dupa care se distruge duhovniceste. Dar Domnul, atunci cand va trebui, va ridica pe Marcii Evghenicii si Grigorii Palama, care vor aduna pe toti fratii nostri cei smintiti, ca sa marturiseasca credinta ortodoxa si sa intareasca traditia si sa dea bucurie mare Maicii noastre Biserica“.

Nu, nu trebuie sa le spuneti intruna, bineinteles. Concluzia dumneavoastra este cea corecta pentru acest gen de situatii.

Paul cred ca se referea mai ales la cei care oricum scriu, predica, la administratorii de pagini ortodoxe si care, brusc, gasesc cu cale, sa o lase mai moale acum cu marturisirea adevarului de credinta, adica tocmai cand este mai necesar. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, si ei trebuie sa nu fie indiferenti la realitatile grave care ne inconjoara, la criza Bisericii, pentru ca toti ne priveste, sa se intareasca in convingerile cele bune, sa nu justifice raul, numindu-l bine, doar pentru ca poarta haina oficialitatii.

Am recitit ceea ce am scris si nu reiese ceea ce am vrut sa spun asa cum am si gandit interpretandu-se gresit: de obicei se judeca la ‘capete’; masura ti-o da numai trairea unei adevarate vieti duhovnicesti si cunoasterea adevarului de credinta; altminteri poti fi moral si corect lumeste dar minoritar si repetent duhovniceste!

Apoi! Spune ca, daca judecam prea aspru am putea da dovada de lipsa de iubire si de satisfacere a propriei patimi (trufie ca suntem diferiti si bine pusi la umbra spre deosibire de atei si de ceilalti), dar…’iubirea e aspra’ in momentul in care este vorba sa-ti aperi credinta!

In Textul pericopei evanghelice cu femeia samarineanca, Domnul Hristos le spune la un moment dat Apostolilor, care tomai se intoarsesera de prin satele dinprejurul Siharului, cu cateceva de ale gurii, asa:
“…Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel seamana si cel ce secera. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semnatorul si altul seceratorul. Eu v-am trimis SA SECERATI CEEA CE VOI N-ATI MUNCIT, ALTII AU MUNCIT SI VOI ATI INTRAT IN MUNCA LOR…” (cf. IOAN, cap.4, vers.35-38).

Cat de mult se adeveresc aceste cuvinte cu noi, crestinii de azi!

Nu noi am “”SEMANAT” Samanta Adevarului crestin, ci ALTI crestini. Uneori au semnat cu SANGELE LOR, de aceea se si spunea in Antichitate ca “SANGELE MARTIRILOR ESTE SAMANTA CRESTINISMULUI”!

Apoi alti crestini s-au TRUDIT sa LUCREZE in Via si Ogorul Bisericii, la Sinoadele Ecumenice, sa clarifice si sa smulga neghina si buriienile otravitoare ale ereziilor din Ogorul Bisericii!

Apoi alti crestini, si nu noi au “UDAT” cu mari predici si CUVINTE DE INVATATURA “samanta” Adevarului ortodox!

Si acum noi, DOAR INTRAM IN MUNCA LOR!, si nu oricum, ci cu o mare fagaduinta ca VOM PRIMI SI NOI ACEEASI PLATA ca si ceilalti lucratori DACA VOM SECERA CU SPOR SI SARG, si vom PESCUI cu ravna sufletele care trebuie aduse in HAMBARUL LUI HRISTOS si inaintea SLAVEI SALE, in Imparatia Sa!

Si totusi noi, crestinii cei de azi, nu avem nici asceza, nici inaltimea oratorica si ganditoare, nici virtutea, nici duhovnicia si nici sfintenia LUCRATORILOR dinaintea noastra, din veacurile de aur si marete ale Istoriei Bisericii lui Hristos!

si mai mult decat atat, noi nu mai trebuie sa muncim duhovniceste ca si aceia, pentru ca samanta a crescut si a dat rod astazi si s-a copt. Ci noi,…”LUAM TOTUL DE-A GATA”, si nu mai avem nevoie sa mai facem nimic alteceva DECAT SA CULEGEM si SECERAM si ADUNAM si DEPOZITAM ROADELE cele duhovnicesti ale Viei si Ogorului Bisericii lui Hristos, pentru rodirea si coacerea carora alti crestini ADEVARATI s-au trudit atat de tare si atat de responsabil…!

Iar noi ne lenevim!

Totusi Domnul ne avertizeaza prin gura Sf. Ap. Pavel asa:

“Despre voi, iubitilor, vorbim astfel, suntem incredintati de lucruri mai bune aducatoare de mantuire. Caci Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragostea care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi care ati slujit si slujiti Sfintilor. Dorind dar, ca fiecare dintre voi SA ARATE ACEEASI RAVNA SPRE ADEVERIREA NADEJDII, PANA LA SFARSIT. Ca sa nu fiti greoi, ci URMATORI AI CELOR ce, prin credinta si indelunga – rabdare, MOSTENESC FAGADUINTELE! (cf. Evrei, cap.6, vers.9-12)!

Asadar sa aratam RAVNA ADEVERIRII a NADEJDII si CREDINTEI si DRAGOSTEI noastre, care este in noi fata de HRISTOS….pana la sfarsit…!

Amin!

Se adevereste inca o data faptul ca ADEVARUL CREDINTEI CRESTINE ORTODOXE ESTE MEREU PROASPAT si NOU si IMBIETOR si ATRAGATOR si ACTUAL si TENTANT si ATAT DE NECESAR pentru cei care doresc sa-l auda si inteleaga, cu toate ca, paradoxal EL-ADEVARUL ORTODOXIEI este si “vechi”, de veacuri.

Acest “VECHI” Adevar si totusi NEINVECHIT si mereu acelasi, a fost vestit in fiecare veac de alti vestitori ai lui, si lumina lui a fost purtata in fiecare generatie de alti faclieri, mult mai ravnitori si culti si iubitori de Hristos decat noi cei de acum!

Dar, ACEST ADEVAR, ne face si noua azi, crestinilor din vremurile din urma, CINSTEA de a-l vesti si de a-i purta in lume LUMINA FACLIEI LUI, si de a ne asemana prin aceasta marturisire a Lui cu CEI MAI MARI Oameni si Doctori si Savanti si Sfinti ai Bisericii lui Hristos, desi viata noastra este de departe de a fi asemanatoare cu a marilor Marturisitori ai Domnului din veacurile trecute ale Bisericii Sale!

Totusi, daca vom pastra si arata aceeasi ravna in MARTURISIRE ca pana acum, si o vom inteti in viitor, nu este exclus ca Domnul sa ne dea si noua aceeasi PLATA ca si acelora, implinindu-se cuvintele Scripturii care spune ca cine va da de baut un pahar de apa unui Prooroc, de dragul lui Hristos si in Numele Lui Hristos, PLATA DE PROROOC VA LUA!

Iata dar ce fagaduinte IMBIETOARE si MARI avem din partea Domnului daca ii vom MARTURISI ADEVARUL LUI IN LUME si nu vom tacea azi cand tot mai mnulti se leapda si de el, si isi pleca las capul in fata minciunii si ereziei.
Si anume ne va da Domnul, noua celor din ceasul al 11-lea al istoriei, aceeasi plata ca si celor care s-au trudit atat de mult din ceasul intai al Lucrului celui duhovnicesc, din Via Bisericii lui Hristos!

Asadar sa nu ne lenevim, ca sa primim si noi ca si aceia, “DINARUL MANTUIRII ” vesnice a sufletelor noastre! AMIN!

“Am intrebat pe un duhovnic cu lucrare sociala, cu o gramada de fii duhovnicesti, etc.: ‘Ce stii despre acel film hulitor?’ ‘Nu stiu nimic‘, mi-a raspuns. Nu stie nimic si este intr-un oras mare. Unii ca acestia adorm lumea. O lasa asa, ca sa nu se intristeze, ci sa se distreze. Nu cumva sa spui ca va fi razboi, sau ca se va face a Doua Venire pentru care si trebuie sa ne pregatim, ca nu cumva sa se mahneasca oamenii. Ca unele batrane care spun: ‘Nu vorbi despre moarte, sa vorbesti numai de bucurii si botezuri’, ca si cum nu le-ar astepta moartea. Astfel simt o bucurie falsa. (…) Altii iarasi, din… ‘bunatate’ spun: ‘Ereticilor nu le spuneti ca sunt in ratacire, ca sa le aratam dragoste‘ Si asa pe toate le niveleaza. Dacă aceştia ar fi trăit în primii ani ai creştinismului, n-am fi avut nici un sfânt. Atunci spunea creştinilor: “Aruncă numai tămâie în foc şi nu te lepăda de Hristos!” Dar n-au primit; “Fă-te numai că arunci!”. Nici aşa n-au primit; “Nu vorbi despre Hristos şi du-te liber în altă parte”. Dar nici pe asta n-o primeau. Astazi vezi o lume fiarta“.”