nae.jpg

Sursa: Blogul lui Victor Roncea:

“(…) În definitiv, sunt şi oameni de ispravă, creştini dreptcredincioşi, în Soborul Bisericii româneşti. Numai că nu au curajul să se manifeste cum trebuie. Ei îşi spun părerea, se îndurerează sincer de rătăcirea celorlalţi – şi tac. Cel mult dacă se dau deoparte ca să nu mai fie părtaşi la o călcare a legii.
Numai atât? E puţin. Datoria unui creştin e să mărturisească adevărul. Cu orice primejdie. „Martir” se derivă, de altfel, tot din „martor”. Curajul acesta al mărturiei adevărului, chiar cu preţul martirajului, lipseşte cu desăvârşire ierar­hilor noştri celor buni. Ei uită că Apocalipsa spune: „Şi îi voi scuipa pre ei din gura mea, fiindcă au fost căldicei”.

Şi mai uită un lucru: că bunătatea lor este, în orice caz, un ghimpe în ochiul celor răi; şi că, până la sfârşit, dacă nu se apără şi dacă nu apără Biserica, tot la mănăstire – coborâţi din scaun – vor sfârşi. Dar, atunci, de ce să nu rişte a cădea din scaun mărturisind adevărul? Şi-ar mântui cel puţin sufletul; pe când aşa… Evident însă, nu poţi impune nimănui să fie erou”.

daniel.jpeg