Ultima parte dintr-un interviu cu Parintele pustnic Proclu Nicau din Muntii Neamtului – 13 iulie 2008 (aici -prima parte):

“(…) Adica cum sa spun, asa a ajuns Biserica noastra: ai nostri fac ras de ai nostri!

Si in loc…, uite, sunt la inchisoare maicile alea [de la Tanacu] si in loc sa ii scoata din inchisoare… Si o zis asa, o spus cineva, o trimis raspuns: rusine din partea Bisericii daca Biserica nu apara fiii ei, ca nici nu a fost vinovat… Ca ei, ateii nu cred ca exista diavolul! Dar… o sa fie impreuna, o sa ii doara sufletul mai tarziu… treaba lor.

Amu este asa: cultul liber – care vrea sa se duca in Rai se duce, ii ajuta Duhul Sfant, care vrea sa se duca la Iad este primit. Fiecare unde… Treaba lor. Ca Bunul Dumnezeu nu vrea sa robeasca voia omului. Chiar daca face rau ceva, nu-i oprit, dar “cafeaua” si-o ia, candva.

Si ca sa spun asa, suntem pe un timp foarte scurt pe pamant, anii durerilor s-o` inceput; cat timp si cand nu o mai fi oameni sfinti, Dumnezeu nu mai tine pamantul. Si toti diavolii din iad o sa iasa pe fata pamantului. Si o inceput chiar din anii nostrii a se baga in oameni. Ca inainte (…) se auzea ca in cutare loc este un om chinuit de diavoli si erau speriati oamenii, cum se intampla una ca asta; si-amu` sunt sumedenie, si daca nu bagi de seama, te scoate si vinovat si te si capaceste… Diavolul – prin oameni.

Si-amu le-am invatat, le-am spus asa: ca daca se rascoala un om asupra mea, ca sa pot birui, trebuie sa spun asa la cel care ma apasa: diavolul s-o bagat in el si cata sa ma darame, si atuncea prin rugaciune, prin smerenie, Duhul Sfant ma ajuta sa scap de aiste duhuri. Iar daca diavolul se baga in om si se razboieste asupra mea si eu zic nu, nu diavolul, ci omul s-a rasculat asupra mea, atunci gata, ma biruie, ca Duhul Sfant ma lasa in parasire. Si cand greseste cineva si spune “uite ce-o facut cutare, uite ce greseala o facut cutare“, atunci, ca sa nu cad in judecata, eu trebuie sa pui in minte ca diavolul s-o bagat in ei si o picat in erezia ceea. Iar daca am gresit eu, nu mai dau vina pe diavol, ci spun asa: eu am gresit. Cum am spus: ca daca eu spun ca nu diavolul, ci omul s-o rasculat, nu diavolul, atunci ma poate insela diavolul, iar daca zic: nu omul, ci diavolul prin om, si daca imi spune cineva ca are o greseala, eu trebuie sa ii spun asa sufletului meu: sa stie ca diavolul l-o indemnat si daca dau vina pe diavol, scap de pacat. Iar daca zic ca nu diavolul, ci omul e vinovat, atunci pic ca am gresit si l-am judecat.

Si-amu` ca sa pot spori, trebuie sa ma rog asa, c-amu` stiu de la un pustnic care se ruga asa: “Doamne, iarta-i Doamne pe cei care ma judeca si pe cei pe care i-am judecat!”

Dumnezeu sa va ajute, dar atata spun…Ii nenorocire… Si a pastra fiecare credinta dreapta! Si daca un preot a slujit cu catolicii, Duhul Sfant il lasa in parasire.

- Si atunci credinciosii de acolo, daca el nu s-a cait sincer, a mimat doar ca s-a cait, ca a regretat, de fapt s-a prefacut (nu a fost sincer), ce fac de exemplu, cei din Banat, din Oradea, din Timisoara? Ei mai au comuniune cu episcopul, adica daca el nu mai are Duhul Sfant, mai asculta de el, il mai pomenesc la rugaciune?

- Nu mai are valoare, e gata! Numa` atata, daca se caieste si spune la lume ca am gresit si-mi pare rau…

- Public, nu asa ca zic altii ca a scris acolo…

- ... Nu, [e] nimica, asa la ureche, nu [e] nimica! Trebuie sa spuie asa in vazduhul lumii, adica la aratare!

Si a pune in minte ca toti sunt mai buni si eu sunt cel mai pacatos, iar daca eu mai uit in jos la toti si eu socot ca-s mai bun, pot pica cap, adica nu capul, cu mintea, mintea e capul, sufletul…

- Si episcopii care sunt in comuniune cu ei, ca daca acum toti sunt in comuniune cu altii, in cazul asta ce se intampla cu Biserica, daca ei nu-i considera eretici, daca i-au iertat, deci daca sunt in comuniune cu ei si aceia s-au prefacut?

- Daca au cainta, Duhul Sfant o sa-i ajute, daca au cainta… si daca mai pun si pe altii sa se roage pentru ei, parintii si Prea Sfintitii. Si a ne ruga si a avea cainta, Bunul Dumnezeu o sa-i ajute. Dar daca e prefacere, e vai si amar, vai si amar… Si pan la urma, daca e prefacere, sa stii, asta se intampla, se desparte Biserica. Chiar daca ar fi o Biserica mai mica, da` adevarul unul sa fie, care a pastra adevarul, unul sa fie, unul. Acolo sta adevarul, in unul.

- Si un cuvant pentru familii, pentru cei cu copii…; daca sunt vremurile astea si anii durerilor au inceput si va fi din ce in ce mai greu, ce sa faca, cum sa faca cu copii, cu sotiile, ca pentru cei singuri sau pentru calugari oarecum e mai usor, ca sunt doar ei, dar pentru cei cu familii, cu copii?

- Uite ceva, va faceti datoria si ii invatati si ii povatuiti si daca nu vor sa va asculte, atuncea a plange pacatele mele; adica imi fac datoria…

- Dar daca va veni vremea de incercare, de prigoana, cu copiii, ca astea-i incercarea cea mai grea pentru un mirean casatorit?

- Uite ceva, ca sa spun, judecatile lui Dumnezeu sunt nepatrunse de mintea noastra. Pe timpuri ai vazut ca a imbarbatat pe copii si o varsat sangele copiilor pentru adevarata Biserica.

- Dar ne va intari harul lui Dumnezeu mai mult atunci, cum vom avea puterea asta atunci?

- Atunci trebuie sa cautam a nu adormi cu mintea in alta parte, a adormi cu mintea adunata, sa adormim din rugaciune, nu din imprastiere si Duhul Sfant o sa ne ajute. Dar cu cat ne sculam oleaca noaptea la rugaciune, Duhul Sfant ne va aprinde inima de dorul lui Dumnezeu si ca sa putem reusi trebuie sa-l imitam pe Sfantul Arhidiacon Stefan. Ai vazut, cand era improscat de pietre putea zice asa: “toate pietrele sa va vie in capu vostru” dar n-o zis asa. O zis: “iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac.” Si atuncea daca cugetam asa, Duhul Sfant va randui asa cum stie Bunul Dumnezeu.

- Dar cei care sunt casatoriti sa mai faca copii? Sau sa se infraneze pentru vremurile astea, ca daca vin vremuri asa de grele… Spune un parinte, Selafiil – a murit, un parinte din Basarabia – ca nu mai e vremea de insuratoare, e vremea de pocainta.

- Care pot sa traiasca o viata ca si calugarii, ii bun, dar… a nu-l forta pe om.

- Dar un copil aduce mai multe griji, adica mai multa aplecare spre lume, mai multa imprastiere…

- Adica la treaba asta a nu-i prea forta nici asa, nici asa. Si ramane in constiinta lui… Adica depinde cum se marturiseste, daca el cata sa adoarma din rugaciune, nu din imprastiere, ajunge asa sa nu mai faca copii. Dar daca il are si-l omoara, e gata, s-a nenorocit. Cam asa o sa fie timpurile de pe urma: ‘sa ai femeie ca si cum n-ai avea‘. Mai mult de atata nu pot…”.

p-proclu-rtv-04.jpg

47 Comentarii »