sf_nicodim_aghioritul.jpg

Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că iată în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

chilia_sf_nicodim_aghioritul.jpg

 

Chilia Sf. Nicodim Aghioritul

***

Preluam din revista Lumea Credintei, nr. din iulie 2008, articolul scris de Silviu-Andrei Vladareanu despre Sf. Nicodim Aghioritul, praznuit astazi:

 

Sfantul Ioan Iacob spunea despre Sfantul Nicodim Aghioritul că este „mângâierea şi întărirea creştinilor râvnitori care pătimesc pentru adevărul Sfintei Credinţe“ şi totodată „ruşinarea celor care defăima aşezămintele Sfinţilor Părinţi”. El s-a născut în anul 1749 în insula Naxos, situată în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee, iar din botez părinţii l-au numit Nicolae. Fiind dăruit de Dumnezeu cu o minte ascuţită şi o memorie de excepţie, a deprins cititul de la o vârstă fragedă, iar la 16 ani a fost trimis de părinţi la seminarul din Smirna, în Asia Mică, unde, prin grija dascălului Ierotei, şi-a desăvârşit cunoştinţele bisericeşti şi laice, în această perioadă, tânărul Nicolae a învăţat latina şi franceza, dar a aprofundat şi scrierile Sfinţilor Părinţi, canoanele Bisericii şi vieţile Sfinţilor.

In anul 1775, a plecat în Sfântul Munte Athos şi s-a călugărit la Mănăstirea Dionisiu, primind numele de Nicodim şi fiind rânduit în ascultarea de secretar al mănăstirii şi citeţ. După doi ani a primit vizita Sfântului Macarie din Corint, care l-a rugat să corecteze şi să pregătească pentru tipar colecţia Filocalia. Sfântul Nicodim s-a retras, deci, la o chilie din Karies, unde a pregătit cu acest prilej şi Tratatul despre Sfânta împărtăşanie şi vestita culegere de cuvinte de folos de la Sfinţii Părinţi numită Everghetinos. A dorit apoi să intre în obştea Cuviosului Paisie Velicikovski şi a pornit spre Moldova, însă Dumnezeu avea alt plan cu el şi l-a întors din drum. S-a aşezat să vieţuiască într-o chilie din Capsala, întinsă zonă pustnicească între Karies şi Mănăstirea Pantocrator, unde a continuat să-şi ducă viaţa ascetică şi de rugăciune, iar ca lucrare s-a ostenit să copieze din vechile manuscrise.

Patriarhul Constantinopolului, Grigore al V-lea, fiind retras la Mănăstirea Iviru din apropiere, trimitea mereu credincioşii în pustia Capsalei, la Cuviosul Nicodim pentru sfat. Din această perioadă se păstrează o scrisoare a Sfântului Nicodim către Patriarhul Grigorie al V-lea despre situaţia unui român din Transilvania al cărui botez prin stropire nu a fost considerat valid şi pe care sfântul l-a îndrumat să-l repete.

Tot în vremea când el locuia în Capsala, se spune că ar fi venit la Kareia, capitala Sfântului Munte, o delegaţie de clerici catolici, iar proestoşii au trimis după Sfântul Nicodim, chemându-l să vină şi să stea de vorbă cu aceştia, să răspundă la problemele pe care ei le ridicau. Când el a venit şi oaspeţii l-au văzut aşa „zdrenţăros” şi încălţat cu opinci, s-au simţit ofensaţi, dar, când au început discuţiile, au fost cu totul ruşinaţi, „neavând răspuns de îndreptăţire pentru rătăcirea papistaşă”.

Tot aşa, odată a venit în Athos un neamţ versat în Sfintele Scripturi, care pretindea că el este Proorocul Ilie. Părinţii s-au amuzat, însă n-au putut să-i facă faţă în discuţie. Atunci, ca nu cumva acela să înceapă să-şi propovăduiască minciunile şi rătăcirea, l-au chemat tot pe Cuviosul Nicodim din Capsala. El a înţeles imediat batjocura pe care o făcea pretinsul „prooroc Ilie” şi l-a întrebat: „Sfântul Ilie era tăiat împrejur. Dumneavoastră sunteţi?” La aşa întrebare, neamţul a rămas fără răspuns şi a plecat ruşinat din Athos.

Pentru o scurtă vreme, Sfântul Nicodim a părăsit Sfântul Munte şi a vieţuit într-o insulă pustie aproape de Eubeea. Acolo, fără nici un acces la scrierile Sfinţilor Părinţi, recurgând numai la memoria sa extraordinară, Sfântul Nicodim a scris cea mai vestită lucrarea a sa: Paza celor 5 simţuri. Avea numai 32 de ani.

A revenit în Athos şi şi-a continuat munca editând operele complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog, un foarte bun îndreptar de spovedanie şi culegerea de cântări Canoanele Maicii Domnului. S-a îngrijit apoi de Pidalion, o vastă culegere comentată a sfintelor canoane. A mai pregătit pentru tipar şi scrierile complete ale Sfântului Grigorie Palama, carte care, din nefericire, s-a pierdut la Viena în timpul războiului, şi multe alte lucrări.

Epuizat de muncă şi de viaţa sa aspră, după o suferinţă destul de grea, Sfântul Nicodim s-a mutat cu pace la Domnul în dimineaţa zilei de 14 iulie 1808.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „virtutea este mai presus decât minunea”. Nu ştim ca Sfântul Nicodim Aghioritul să fi săvârşit minuni, dar viaţa sa îmbunătăţită şi roadele ostenelilor sale dau mărturie pentru viaţa sa sfântă. în ianuarie 1955, Patriarhia Constantinopolului a hotărât oficial înscrierea Cuviosului Nicodim Aghioritul în rândul sfinţilor”.

1819m.jpg

  • Alte articole din scrierile Sf. Nicodim Aghioritul:

Sfantul Nicodim Aghioritul despre folosul spovedaniei dese si despre paza de pacat

Sf. Nicodim Aghioritul: ADEVARATA POCAINTA

SF.NICODIM AGHIORITUL: Cum se vindeca cei ce pacatuiesc in nadejdea ca spovedindu-se si pocaindu-se vor fi iertati

SA RABDAM PANA LA SFARSIT! – Meditatie la Sfanta Cruce (3)

“SA MERGEM SI NOI SA MURIM CU EL!” – Meditatie la Sfanta Cruce (2)

SA NU NE RUSINAM DE HRISTOS! – Meditatie la Sfanta Cruce (1)

medalion_sf_nicodim_aghioritul.jpg

14 Comentarii »