De ziua Cuviosului Paisie Aghioritul, un cuvant datator de curaj si nadejde, un cuvant care vine si ca un raspuns necesar celor care cred ca in afara de rugaciune, crestinul astazi nu mai trebuie sa faca nimic. Inainte sa ne impunem gandul mintii noastre, sa ascultam glasul sfintilor:

paisieagh4.jpg

“- Parinte, diferitele miscari, protestele ce se fac de crestini au vreun oarecare rezultat?

- Prezenta crestinilor este marturisire de credinta. Cineva poate ajuta mai mult cu rugaciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilalti si vor spune: ‘Cutare si cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastra, sunt de acord cu noi’. Daca nu incep unii sa loveasca raul, adica sa mustre pe cei care smintesc pe credinciosi, se va face mai mare rau. Astfel se vor intari putin cei credinciosi, dar vor fi impiedicati putin si cei care lupta Biserica. Biserica nu este corabia lor cu care sa faca plimbari, este corabia lui Hristos. Acestia sunt de blamat. Singurul lucru care ii intereseaza este sa aiba salariu mare, masini de lux, sa alerge la distractii...(…)

Iar cu filmele hulitoare pe care le prezinta vor sa-si bata joc de Hristos. O fac ca sa spuna: ‘Acesta a fost Hristos, dar (abia) acum va veni Mesia‘ si apoi il vor prezenta pe <<Mesia>> al lor [Antihrist, nota noastra]. Intr-acolo merg. (…) Au intrecut limitele. S-au facut reclamatii ca filmul “Ultima ispita” [al lui Martin Scorsese] loveste in religie si procurorii au spus: ‘Nu-i nimic‘. Astfel de blasfemii nu s-au auzit niciodata. Pentru noi, protestul impotriva filmului aceluia hulitor a fost marturisire de credinta. Desigur ca prin toate aceste blasfemii se face si un bine, se separa graul de neghina; se cerne lumea. (…)

Am intrebat pe un duhovnic cu lucrare sociala, cu o gramada de fii duhovnicesti, etc.: ‘Ce stii despre acel film hulitor?’ ‘Nu stiu nimic‘, mi-a raspuns. Nu stie nimic si este intr-un oras mare. Unii ca acestia adorm lumea. O lasa asa, ca sa nu se intristeze, ci sa se distreze. Nu cumva sa spui ca va fi razboi, sau ca se va face a Doua Venire pentru care si trebuie sa ne pregatim, ca nu cumva sa se mahneasca oamenii. Ca unele batrane care spun: ‘Nu vorbi despre moarte, sa vorbesti numai de bucurii si botezuri’, ca si cum nu le-ar astepta moartea. Astfel simt o bucurie falsa. (…) Altii iarasi, din… ‘bunatate’ spun: ‘Ereticilor nu le spuneti ca sunt in ratacire, ca sa le aratam dragoste‘ Si asa pe toate le niveleaza. Dacă aceştia ar fi trăit în primii ani ai creştinismului, n-am fi avut nici un sfânt. Atunci spunea creştinilor: “Aruncă numai tămâie în foc şi nu te lepăda de Hristos!” Dar n-au primit; “Fă-te numai că arunci!”. Nici aşa n-au primit.; “Nu vorbi despre Hristos şi du-te liber în altă parte”. Dar nici pe asta n-o primeau. Astazi vezi o lume fiarta“.

(Din: “Trezire duhovniceasca“)

***

“Este trebuinţă de discernământ. Sunt momente când nu trebuie să vorbim, şi momente când trebuie să mărturisim cu îndrăzneală crezul nostru, pentru că suntem răspunzători dacă nu vorbim.

În aceşti ani grei fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce este omeneşte posibil şi ceea nu se poate face omeneşte, să lase în seama lui Dumnezeu; Astfel vom avea conştiinţa liniştită că am făcut ceea ce am putut face. Dacă nu vom reacţiona se vor scula strămoşii noştri din morminte“.

(Din: “Nevointa duhovniceasca“)

righteous-paisios-the-athonite1.jpg

13 Comentarii »