DEZBRACAREA PROSTIEI DICHISITE
O replica prompta, inteligenta, argumentata si…. spumoasa au primit proaspetele atacuri visceral anti-ortodoxe ale catolicului de facto Cristian Badilita din partea tanarului eseist de orientare conservatoare Mircea Platon. Cititi-l integral la Claudiu Tarziu. Noi va oferim aici doar doua puncte ale polemicii sale, dupa care prezentam si un comentariu la fel de savuros si de pertinent facut de scriitorul Razvan Codrescu, in pagina aceluiasi blog. “Cazul” tragi-comic al lui Cristian Badilita ne-a amintit de aceste cuvinte ale lui Nicolae Steinhardt: “Adeseori un anumit ton pedant insotit de cuvinte sforaitoare cu aspect stiintific impresioneaza, asa incat prostii gogonate, bazaconii se aleg cu adancul respect al tuturora. Ar fi de ajuns sa fie nitel scuturate pentru a se vedea cat pretuiesc. Chamfort: Exista prostii bine imbracate, asa cum exista dobitoci foarte dichisiti“. E tare bine ca din cand in cand se gasesc cativa insi destul de curajosi si de lucizi care sa faca un act de caritate societatii si sa-i “dezbrace” pe respectivii de impostura…
“Dl Bădiliţă scrie că în rândurile celor care se opun “înfrăţirii” cu Roma se află “inşi care se vede limpede ca n-au avut niciodată în viaţa lor curiozitatea să studieze dogma în textul original“. Se poate. Dar, după cum o dovedesc erorile din textul dlui Bădiliţă, nu e de ajuns să ai “curiozitatea” de a citi dogma în original, trebuie să mai şi înţelegi ceva din ceea ce citeşti. Dacă dl Bădiliţă voia doar să-i înjure pe ortodocşii neînregimentaţi “ecumenic” nu cred că avea nevoie să-şi ia doctoratul la Sorbona, putea rămâne şi mai aproape de matcă. Nu înţeleg cum poate fi dl Bădiliţă un avocat credibil al “unirii” cu Roma de vreme ce nici măcar nu cunoaşte istoria şi dogmele bisericii cu care ne vrea “uniţi”.
Mă mir că, necatehizat (greco-)catolic cum pare, dlui Bădiliţă i se îngăduie să se împărtăşească la catolici. Dar probabil catolicii, ca şi masonii, nu mai sunt ce erau pe vremuri. Cât despre “înfrăţire”, orice “înfrăţire” în afara Adevărului e doar o cârdăşie. O mafie. Şi mafie avem deja în România. E mafia vechilor securişti şi a noilor europeni ecumenişti. E mafia părinţilor nomenclaturişti şi a fiilor globalişti. E mafia care vrea să ne facă să credem că dacă nu vrem să fim cu Roma suntem sau trebuie să fim cu Moscova. E mafia intelectualilor societăţii civile şi mafia “elitei” care ne sfătuieşte să renunţăm la adevăruri de credinţă din raţiuni politice. Azi ne “întovărăşim” cu “fraţii catolici” în Uniunea Europeană, mâine cu “fraţii musulmani” în Uniunea Mediteraneană, şi tot aşa.
Dacă nu s-a făcut mare lucru în BOR în ultimii 20 de ani nu e din cauza lipsei de dialog ecumenic. Ci e din cauza a prea mult dialog ecumenic şi a lipsei de principii ferme. Din acest punct de vedere, fapta ÎPS Corneanu nu îmi apare drept profetică, ci drept o altă “şmecherie”, o altă “învârteală” politico-teologică prin nimic diferită de alte “şmenuri” bizantino-UEuropene din ultimii 20 de ani.
Cât despre “termopanizare”, e doar un semn al “aggiornamento”-ului, şi nicidecum al fundamentalismului, ortodox. Unirea cu Roma, după cum ne-o sugerează uriaşele torturi şi discuri de beton ale catedralelor catolice cu altar dezorientat inspirate de eclesiologia conciliului Vatican II, nu ne va popula ţara cu fresce de Giotto, ci cu farfurii zburătoare. Care farfurii sunt menite probabil a emite în eter mesajul de pace şi prietenie al Papei către “fraţii” extratereştri“.
***
“Constat că domnul Bădiliţă şi-a pierdut pînă şi graţia cu care bătea cîmpii în urmă cu un număr de ani, acum ajungînd să-i bată greoi şi împiedicat, ca într-un fel de balet cu ursul (mai tipic pentru un botoşănean decît pentru un sorbonnard). Tot mai singur şi mai ulcerat, nemaireuşind să ţină pasul cu propria-i imagine despre sine, uimeşte în ultimele articole de gazetă, mai mult chiar decît prin reaua-credinţă, prin inepţiile teologice colportate cu aer savant, trădîndu-şi astfel, în furia oarbă a polemicii, impostura de fond în materie de creştinism, pentru că ori n-a citit de fapt sursele pe care le invocă, ori le-a citit neatent sau pe sărite, ori are pur şi simplu darul de a nu înţelege mai nimic din ce citeşte. În pofida aparenţelor, filologul din el n-a fost niciodată dublat de un teolog pe măsură, ci doar de un eseist filozofant certat cu dreapta credinţă, de un gnosticism eclectic şi resentimentar şi de o laxitate morală vecină cu mojicia.
Greco-catolicii să se mai gîndească înainte de a jubila: n-au de partea lor vreo “rara avis”, ci doar un rătăcit ce le cîntă conjunctural în strună, crezîndu-i ce i-ar conveni lui să fie şi ignorîndu-i fără scrupule în ce pretind ei că sînt. Omul e la fel de străin – nu doar prin asumarea reperelor, dar şi prin structură – şi de greco-catolicism, şi de romano-catolicism, şi de ortodoxie, arătîndu-se mai degrabă de un intelectualism protestant fără angajare, cu care religios se află niciunde, iar confesional nu-l poate duce nicăieri. D-l Mircea Platon a fost îngăduitor (sau n-a avut vreme), atacînd doar o mică parte din enormităţile celor “12 capete”.
Păcat că un teolog de talia lui Ioan I. Ică jr, în a cărui densă introducere la recentul corpus “Canonul Ortodoxiei” d-l Bădiliţă ar fi putut afla contra-argumente avizate la majoritatea propriilor elucubraţii, nu-şi foloseşte măcar din cînd în cînd autoritatea şi forţa condeiului pentru a desfiinţa, în numele dreptei cuviinţe creştine, cîteva false mituri intelectuale ce întreţin derute şi tensiuni dizolvante la nivelul elitelor culturale neduse la Biserică (şi uneori nici la doctor), dar care au cuvînt public înaintea sa (şi chiar îi pot presupune amăgitor… complicitatea)! Nu-i mai puţin adevărat că, în cele din urmă, autoritatea care ar putea pune capăt întregului delir mediatic iscat de gestul recent al ierarhului Nicolae Corneanu, luînd măsurile care se cuvin luate şi făcînd precizările care se cuvin făcute, este Sf. Sinod al B.O.R., care poate constata şi cu acest prilej cît de riscantă este orice întîrziere sau orice ezitare în reacţia la astfel de provocări de maximă gravitate”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
cand se exprima niste oameni carora eu le dau credit vizavi de un altul care se discrediteaza el insusi, nu mai ai nimic de zis. inteleg perfect natura criticii, sunt si de acord cu ea si, pt cei care s-ar putea simti cumva ‘scandalizati’, le mai precizez ca inteleg inca ceva, nadajduind ca sunt ‘pe aceeasi lungime de unda’ cu proprietarii siteului.
ceea ce mai inteleg, cu inima complet impacata, este ca aici nu se emit judecati de valoare asupra destinului vesnic al cuiva, ci se infiereaza niste erori grave. practic, nimeni nu stie dc nu cumva, pt pacate infinit mai mici, mai ‘nevinovate’ (desi nu exista pacat ‘nevinovat’, de-am intelege cu totii asta!), multi dintre cei care ne credem a fi in credinta adevarata ne vom osandi, iar acesti oameni (momentan cazuti in erezie) nu se vor pocai de relele lor. asadar, aici nu se judeca oameni, ci se resping erori cumplite ce trebuie respinse!
tot in linia acestui ‘razboi intru cuvant’, as avea:
1) o intrebare – recunoscand ca, din negjilenta mea, gasisem povestea interesanta, dar am ratacit linkul. aveti idee de un episcop ortodox al grecilor din Australia care, vreme de decenii a tot fost parte in diferite ‘comitete si comitii ecumeniste’, dar relativ recent, acest ierarh s-a pocait de ele si s-a reintors cu toata inima la dreapta credinta? iar acum, evident ca ‘demasca’ toata ipocrizia ecumenista. exista un asemenea personaj sau e numai o ‘frantura’ prinsa de mine online?
2) o propunere – desi nu or fi foarte multe cazuri, aveti exemple (de postat aici, de dat linkuri) catre asemenea istorioare, de ierarhi sau credinciosi care au fost la un moment dat ‘momiti’ de vrajelile ecumeniste, dar apoi s-au pocait de ele, caci i-a ajutat Domnul sa vad inselarea?
“aici nu se emit judecati de valoare asupra destinului vesnic al cuiva, ci se infiereaza niste erori grave. practic, nimeni nu stie dc nu cumva, pt pacate infinit mai mici, mai ‘nevinovate’ (desi nu exista pacat ‘nevinovat’, de-am intelege cu totii asta!), multi dintre cei care ne credem a fi in credinta adevarata ne vom osandi, iar acesti oameni (momentan cazuti in erezie) nu se vor pocai de relele lor. asadar, aici nu se judeca oameni, ci se resping erori cumplite ce trebuie respinse!
Asa este, absolut!
1. Da, si noi am citit despre acest caz, nu mai stim unde, ramane sa mai cautam.
2. In momentul asta nu-mi vine decat exemplul foarte cunoscut si apropiat de noi, al parintelui Staniloae. Banuiesc ca se cunoaste. Daca nu, vom reaminti.
multumesc de ‘angajamentul’ 🙂 sa dati atentie intrebarii/propunerii mele! ar fi buna oricand si o reluare a ‘cazului Staniloae’, tocmai pt ca or mai fi destui rataciti care inca il considera ‘ecumenist’ – ceea ce stim prea bine ca nu este cazul.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/05/trebuie-mai-mult-mai-mult-sa-il-descoperim-pe-hristos/
http://www.ortodoxie-catolicism.ro/45/ce-este-ecumenismul/
Din cate stiu este vorba de mitropolitul Stylianos de Australia care s-ar fi dezis de miscarea ecumenica.
multumesc ovidiunaso – macar numele imi este acum un foarte bun pct de plecare in a cauta mai multe!
1. Din nefericire, pe Trinitas TV la emisiunea Biblia in istorie, transmisa de obicei la ora 17.00 prima data, s-a facut deseori referire la versiunea Septuaginta tradusa la Polirom Iasi.
2. Ca si cum asta nu era de ajuns, deseori sunt preluate diverse traduceri din textul masoretic al VT.
3. Nefericita este citarea lui Origen ca talcuitor al Exodului si Genezei, care este de departe cel mai citat autor patristic; normal ar fi fost ca sa avem ‘mult mai bine reprezentati’ alti Sfinti Parinti.
Nu se spune ce traduceri din Origen sunt folosite dar mi-e teama ca este vorba tot de versiunile ‘stiintifice’ Polirom-Badilita.
Consider ca abordarea stintifica a Genezei si Facerii la emiosiunea biblia in istorie (trinitas TV) se face in dauna traditiei ortodoxe.
Pe de alta parte, profesorul Emilian Cornitescu a facut referire in mai multe randuri la Biblia de la 1688.
La o conferinta unde a vorbit despre traducerea pe care a facut-o la Sf Scriptura, parintele Bartolomeu Anania atragea atentia ca textul masoretic al VT contine foarte multe inexactitati, inexactitati care neaga unele din dogmele ortodoxiei.
Este foarte probabil ca si versiunte Polirom-Badilita a Septuagintei sa contina inexactitati care sa conteste unele din invataturile Sfintilor Parinti. Acelasi lucru s-ar putea petrece si cu traducerile patristice aparute la aceasta editura.
Este datoria specialistilor sa puna in evidenta aceste erori si implicatiile pe care acestea le au.
Pana una alta, la TV Trinitas, dl Alexandru Mihaila, asistent de Vechiul Testament de la Fac de Teologie din Bucuresti prezinta unele din aceste traduceri ca fiind stiintifice si bune de utilizat (textul masoretic, Septuaginta Polirom, Origene). Poate ca este necesara o exegeza pe textul ebraic, dar textul masortic nu poate decat sa sporeasca confuziile.
Demersul mi se pare riscant, cu implicatii pe termen lung.
Societatea civila GDS a vociferat mult atunci cand a aparut ed Bartolomeu Anania a Sfintei Scripturi.
Din cate am auzit, parintele Dumitru Staniloae folosea citate doar din Biblia din 1914.
http://www.rostonline.org/blog/razvan/2008/07/ntre-cazul-corneanu-i-cazul-bdili.html
Sincer nu va inteleg rautatea.Sunt nascuta ortodoxa,casatorita cu un catolic practicant care niciodata nu mi-a ranit sufletul spunandu-mi ca biserica mea nu e dreapta.Acum ma consider doar crestina.Nu pot accepta criticile josnice pe care le aveti vis a vis de biserica catolica.Care dintre voi care arunca cu mizerie intr-o biserica sau alta a descoperit adevaratul Mister.Cum ramane cu ”iubeste-ti apropele”?Il intrebi inainte in ce biserica e botezat sa vezi daca il poti iubi sau nu?Nu am studiat teologia si nici nu mi-as dori sa o studiez daca acesta ar fi rezultatul.Credinta nu e o stiinta exacta,deci cum puteti voi cunoaste Adevarul?Pentru mine un lucru e cert.Dumnezeu ne-a intalnit si tot el ne-a dat cei trei copii.Ii multumim in rugaciunile noastre si sper ca tot El sa va deschida inimile si sa va iubiti ”dusmanii”de catolici.Citindu-va aceste randuri apreciez si mai mult ”darul” pe care l-am primit de la Dumnezeu si ii multumesc inca odata.Ma intristeaza rautatea voastra si in acest moment imi pun intrebarea la cum ar reactioana sotul meu daca ar citi rautatile voastre.Zambesc si ca un joc al cunoasterii cred ca s-ar ruga pentru voi.Cand am inceput sa scriu aceste randuri eram plina de furie,acum sunt doar putin trista.Deci a mai facut o minune.Rugati-va pentru noi,ma voi ruga pentru voi.
@ Liliana:
Nu e rautate sa iti aperi credinta atunci cand e atacata, sa aperi addevarul atunci cand se vrea falsificat…
Va rugam sa cititi, printre altele, daca aveti putin timp si bunavointa:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/30/ce-inseamna-sa-i-iubim-pe-vrajmasii-bisericii-si-cum-o-putem-face/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/10/cum-ajutam-si-cum-impiedicam-venirea-oamenilor-la-ortodoxie-despre-dragoste-convertire-si-ecumenism/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/11/15/crestinismul-intre-euro-corectitudinea-politica-neo-panteismul-american-si-religia-mucenicilor/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/29/sa-nu-primesti-nici-o-invatatura-gresita-sub-pretextul-dragostei-sau-demistificarea-ecumenismului/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/08/parintele-staniloae-despre-constiinta-ortodoxa-ca-dragoste-de-adevar/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/06/reactia-ortodoxa-la-erezie-conform-parintelui-staniloae/
O precizare. Teologia este o stiinta exacta. Scoate amagirea si minciuna din calculele si gandurile oamenilor. Aduce exactitatea. Dar noi iubim mai mult minciuna. Mai mult, uram teologia si o numim inexacta, delirare.