Război întru Cuvânt

Din viata Sfantului Paisie Cel Mare, cel praznuit astazi, un cuvios al vremurilor noastre – parintele Seraphim Rose – a reamintit de o pilda cu totul speciala si cat se poate de potrivita pentru pericolele care pandesc astazi crestinii. Vremurile pe care le traim sunt prin excelenta ale vicleniei si ale “fratietatii” fatarnice, in care este dovada de fundamentalism sa “persisti” in a arata diferentele ca o prapastie de netrecut intre credinta ortodoxa si alte confesiuni. Si pilda mai arata ceva – cat de usor se pierde harul! Pentru o simpla tacere, pentru un gest de politete, pentru o prea mare docilitate fata de un cuvant hulitor, mascat si el bine, ucenicul Cuviosului s-a vazut lipsit cu totul de har! Ce sa mai vorbim de gesturile facute premeditat, in cunostinta de cauza…

• Acatistul Sfantului Paisie cel Mare

“În Viaţa marelui Părinte al pustiei egiptene, Sfântul Paisie cel Mare (19 iunie) găsim un exemplu viu – cât de uşor se poate pierde harul lui Dumnezeu.

Un ucenic al său mergea odată către oraş să-şi vândă acolo rucodelia sa (obiecte lucrate cu mâinile sale). Pe cale a întâlnit un evreu, care, văzându-i simplitatea, a început să-l ispitească, zicându-i: “Iubitule, cum crezi tu într-un simplu om răstignit, care nu este nicidecum Mesia cel aşteptat? Nu este El acela, ci altul va veni”. Ucenicul, având o minte mai slabă şi o inimă simplă, începu să asculte aceste cuvinte şi ajunse până la a rosti: “Poate că ceea ce spui tu este adevărat”.

Când s-a întors în pustie, Sfântul Paisie şi-a întors faţa de la el şi nu a voit să-i adreseze nici un cuvânt. La urmă, după multe rugăminţi ale ucenicului, Sfântul îl întrebă: “Tu cine eşti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era creştin şi avea asupra lui harul Sfântului Botez, dar la tine nu văd aceasta. Dacă tu vei fi fiind cu adevărat ucenicul meu, atunci harul Sfântului Botez te-a părăsit şi chipul de creştin nu mai este în tine”.

Ucenicul îi povesti cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfântul răspunse: “Sărace! Ce poate fi mai rău şi mai necurat decât asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepădat de Hristos şi de Sfântul Botez? Acum mergi şi plânge-ţi păcatul, căci cu mine nu mai poţi fi; numele tău s-a scris împreună cu cei care s-au lepădat de Hristos, cu care împreună vei fi judecat şi chinuit”.

Auzind această judecată, ucenicul se cutremură şi se aruncă la picioarele bătrânului său, rugându-l să nu-l lepede de la rugăciunile sale. Sfântul, cuprins de milă, se închise în chilia lui şi rugă cu lacrimi pe Dumnezeu să ierte păcatul ucenicului său. Dumnezeu ascultă ruga Sfântului şi îl învrednici de semnul iertării şi milostivirii Sale asupra ucenicului.

Atunci Sfântul îl chemă pe ucenic la sine şi-i spuse: “Copile, vino şi dă slavă lui Hristos Dumnezeu împreună cu mine, căci duhul cel necurat al hulei s-a dus de la tine, iar Duhul Sfânt de la Sfântul Botez străluceşte iar peste capul tău. De acum păzeşte-te, ca nu cumva din lene şi nepăsare duşmanul să te atace iar şi, biruindu-te, să te arunce în focul gheenei”.

P.S. : Din articolul: Fuga in Egipt

“In manastirea Sirienior se afla pestera in care a locuit o vreme Sf. Paisie si in care a fost vizitat de Insusi Domnul Iisus! Pentru ca cea mai calda primire, cea mai frumoasa dovada de dragoste pe care o puteai aduce unui vizitator era, in desert, sa speli picoarele musafirului tau (dupa modelul dat de Insusi Mantuitorul apostolilor sai), Sf. Paisie a pus apa intr-un lighean si …a spalat picioarele Domnului Iisus (icoana reprezentand acest moment se afla la intrarea joasa in grota). Dupa plecarea Sa, Sf Paisie a baut cu mare pofta apa sfanta din lighean, “indata facandu-se incepator vietuirii cele supraomenesti… despre el se poate spune ca aflandu-se fericitul cu trup muritor, se ridicase mai presus de trup”, vietuind ca ingerii, intocmai cum proorocise Pruncul Iisus”.

2 Comentarii »