Pe cat de trist, de dramatic, pe atat de “racoritor” este cand cineva pune degetul pe rana si spune raspicat si sobru ceea ce… toata lumea (din interior, cel putin) stie, dar nimeni niciodata nu recunoaste, toti laudand hainele cele noi ale imparatului sau… in cel mai bun caz aducand vagi obiectii.

Ati fi de acord sa va publicam (saptamana viitoare) comentariul ca o postare si ne spuneti cum doriti sa-l semnati? Va multumim!

Cu drag ma alaturi luptei de constientizare a oamenilor, atat cat pot si Dumnezeu ma lumineaza. Fiind in Timisoara si costatand o realiatate careia dumneavoastra ii sunteti exterior, imi permit sa va retin atentia cateva clipe asupra unor amanunte incomode care nu pot fi evitate.

Ca fii ai bisericii aceia care se trezesc sufleteste si iau aminte la darul de a fi fost botezati ortodocsi si vor sa isi asume calitatea lor de crestini si sa lupte coerent si consecvent ca slujitori ai altarului sunt obligati sa parcurga cursurile universitare ortodoxe acceptate de SISTEM. Ori acest sistem are legitati (asupra carora candidatii nu pot sa emita pareri normative sau macar sa influenteze structura sau componenta consiliului)care sunt aplicate de un executiv a carui componenta este adeseori foarte pestrita si daca nu pro-”alceva” sigur relativ-ortodoxa. In aceste facultati studentii se formeaza si adesea se deformeaza dupa discursul “politicaly correctness” al grupului profesoral. Caracterul cazon al structurii invatatmantului dar si al structurii bisericesti imprima un reflex de supunere sub masca duioasa a smereniei si ascultarii duhovnicesti. Absolventii privesc in pamant si primesc ne-critic orice li se serveste din partea catedrei sau ierarhiei. Oricare coagulare a vre-unui grup de opinie analitica sau critica in timpul facultatii este discret inabusit sub conformismul gregar al majoritatii fiilor de popi sau seminaristi sau studenti “care nu au intrat in alta parte”. Micul procent al celor care si-au urmat vocatia ramane privit usor dizident.

Ca atare structura bisericeasca, din randul careia s-ar cuveni sa se ridice persoane cu o constiinta treaza si o competenta teologica necesara sustinerii ortodoxiei are, mai ales in functiile de decizie, persoane servile, soldatei, fochisti de serviciu care baga carbune in locomotiva indiferent de directia in care ierarhul are dispozitie sa o conduca.

Desigur ca intre preotii aruncati te miri unde la tara sunt si oameni cu o constiinta treaza, dar carora nu le-a sunat vre-o pila sau cunostinta la timp pentru a patrunde acolo unde se iau decizii. Si acest corp al preotilor se aduna doar odata pe luna la o sedinta in cadrul protopopiatului, moment prielnic in care pot sa-si impartaseasca nemultumirile unii altora. Cand se intampla sa indrazneasca( cel mai adesea cu repercursiuni care ii costa o inspectie financiara in care li se gaseste un pretext de a fi pedepsiti chiar si cu mutarea) sa apuna ceva sunt repede redusi la tacere ca si in sedintele CAP conduse de KOMINTERN-isti. Sunt tratati asemeni scolarilor, spunanduli-se ca “nu au ciorapi negrii” sau ca au fost zariti prin parohie “la manecuta scurta”. Si uite asa, penibil, sunt redusi la tacere. Deplorabil.

Si atunci putinii care au reusit cu greu (si in pofida opozitiei pilosilor sau favorizatilor) sa-si faca un nume care sa fie ascultat cat de cat, incearca sa spuna voalat, ca pe vremea comunismului, adevarul. Dar intr-o maniera care sa nu ii coste locul pentru ca nu cumva sa lase locul liber altor pilosi, si pentru a putea sa mai faca cate ceva din pozitia in care se afla. Pentru a nu-si periclita instabilul( si asa) echilibru, se centreza pe propovaduirea cuvantului evitatnd o confruntare fatisa, publica cu ierarhul care, evident, lucreaza intr-o alta directie decat cea a propovaduirii ortodoxiei si a edificarii constiitelor crestinilor in traditionala predanie.

Pana si in catedrala mitropolitana e plin de preoti bagati prin dreptul de veto al ierarhului, preoti care au cel mult un limbaj de lemn, cu foarte putine si accindentale exemple. Adica mai toata institutia a fost umpluta cu trepadusi aciuati doar pentru un post aducator de bani si influenta, dar care nu numai ca nu fac ceva pentru propovaduirea ortodoxiei (pentru ca nu se pricep) dar se si asociaza “diplomatic” cu tot felul de curente, persoane si grupari care sunt evident deranjate de “fanaticii ortodocsi”.

Si atunci cine sa apere turma, cine sa o trezeasca din somn si cum? Pentru ca mergand pe strada esti luat drept nebun si nici nu poti vorbi public pe strada fara acordul primariei de a organiza un eveniment. Si singura forma in care poti spune parerea in asa fel incat sa poti fi auzit public si sa poti sa si prezinti o garantie morala, de copetenta in ochii oamenilor este aceea de a fi intr-o functie a institutiei bisericesti in numele careia sa vorbesti. Si daca cumva, prin mila lui Dumnezeu, cineva a ajuns intr-o astfel de pozitie intr-o institutie condusa de o clica ca si cea tocmai numita, cum ar putea acea persoana sa vorbesca mai mult decat odata, dupa care sa-si faca bagajele si sa piarda, macar temporar, posibilitatea de a propovadui Cuvantul multimii?

Adica in situatia data ori alegi sa spui ceva scandalos si sa pleci din institutie, ori iti vezi de predicile si pericopele pe care le ai de rostit multimii, avand nadejdea ca Dumnezeu va vorbi prin fratii tai din celelalte parti ale Bisericii care pot amenda situatia fara a presupune abdicarea din propriile lor pozitii.

Doamne ajuta!

http://www.azec.org.ro/activitati%20si%20comunicate/inregistrare_audio_masa_rotunda.htm

Sunt unii care incearca sa acrediteze versiunea lipsei de discernamant a lui Corneanu, cauzate de varsta inaintata. Asta ca sa fie scos usor basma curata. Pentru ei, si nu numai:
http://victor-roncea.blogspot.com/2008/06/agentul-iuda.html

Draga frate sau sora Sofiai, poate ca ai dreptate. Trebuie insa sa constientizam ca cei 80% ortodocsi la care ne referim, poate sunt ortodocsi numai prin botez (asa cum se intampla in majoritatea tarilor ortodoxe) si nu prin traire. Este greu de judecat! Numai Domnul cunoaste inima oamenilor si lucrarea pe care El o are cu fiecare.

Venirea mea pe calea dreptei credinte, invataturile sfintilor parinti precum si viata sfintilor martiri si marturisitori ai dreptei credinte, m-au invatat sa imi cer mie ceea ce obisnuiam in trecut sa cer altora. Sa nu uitam Ca “stramta si ingusta este calea” si nu toti vor merge pe ea, desi Domnul vrea ca toti oamenii sa ajunga sa cunoasca iubirea lui.
Tot sfintii parinti spun ca numai unul daca ramane ca marturisotor al dreptei credinte pana la jertfa totala, credinta ortodoxa nu va disparea. Sa incepem cu intrebarea: suntem noi capabili de aceasta jertfa, daca ni se va cere?

Doamne ajuta,
smerenie, rabdare, nadejde…