Război întru Cuvânt

• Foarte important:

CUI II MAI ESTE SETE DE DUH SFANT?

Putini sunt adevaratii crestini!

Sfantul Ignatie Briancianinov: Despre închinarea în duh şi adevăr

“Închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi Adevăr: că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină Lui (Ioan 4, 23).

Iubiţi fraţi! Am auzit acum în Evanghelie că adevăraţii slujitori ai Dumnezeului Celui adevărat se închină Lui în Duh şi Adevăr; că Dumnezeu caută, adică doreşte să aibă asemenea închinători. Dacă Dumnezeu doreşte să aibă asemenea închinători, înseamnă, bineînţeles, că El primeşte numai asemenea închinători şi slujitori, că numai asemenea închinători şi slujitori îi plac. Învăţătura aceasta ne-a vestit-o însuşi Fiul lui Dumnezeu. Să credem învăţăturii lui Hristos! Să primim cu toată dragostea atotsfânta învăţătură a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui în amănunţime, să cercetăm ce înseamnă a te închina lui Dumnezeu Tatăl cu Duhul şi cu Adevărul. Continuare »

48 Comentarii »

Nu cu mult timp in urma, publicistul si editorul Razvan Codrescu ne-a reamintit pe blogul sau ca in aceste zile de mai se implinesc exact 555 de ani de la imensa tragedie a Caderii Constantinopolului. Intreaga istorie a sfintei si marii cetati imperiale – centru si simbol al crestinismului rasaritean, dar si leagan al Europei culturale (cel putin), cu toate avatarurile acesteia se regasesc prezentate in date cronologice precise, si foarte bine documentate in articolul domnului Codrescu, din articolul caruia am si cules doua dintre ilustratiile acestui text. Mai lipsea insa ceva: reliefarea cauzelor duhovnicesti ale acestui moment de teribila zguduire si maxima umilinta din istoria Bisericii dreptmaritoare. Completarea, deosebit de importanta pentru noi – mai ales in contextul celor deja scrise aici – vine din partea Fericitului Filothei Zervakos, sfantul ucenic al marelui Sfant Nectarie de Eghina. Ea este alcatuita din doua istorisiri a caror sursa originara pare a fi un monah cu viata sfanta din acea vreme (sec. XIV-XV) pe nume Iosif Vrenie si se doreste a fi si un raspuns celor care se amagesc (si amagesc, fara sa vrea, si pe altii), cum ca nimic nu este inca prea grav si de speriat in privinta vietii noastre de astazi. Cu intelepciune, sa luam aminte! Continuare »

22 Comentarii »

Din cuvantul despre “Monahism si mirenism” rostit la sinaxa staretilor de la Ramet, in noiembrie 2006, de p. Rafail Noica:

“Ma simt deosebit de cinstit sa ma aflu aici. Pana azi eu sunt invatat sa fiu un ieromonah intr-o manastire, si atat. Si ma vad cinstit peste masura. Fie ca Domnul sa rasplateasca cinstirea pe care o aveti, si fie ca Domnul sa faca roditor cuvantul! Pe de o parte, imi vine sa zic, specia monastica si in general, slujitorii altarului, nu stiu de ce, imi sunt deosebit de dragi si de apropiati. Pe de alta parte, niciodata nu stiu ce sa zic si cu ce sa incep. Continuare »

5 Comentarii »

Multa agitatie, frustrare si incrancenare se aduna cand simtim ca parca nu mai putem rabda vartejul ispitelor acestor vremuri si rautatile care se intampla in fiecare zi. Paharul faradelegilor se umple, se umple nemasurat si da in clocot. Si, de parca n-ar fi de ajuns, multa cearta se face si intre noi, fratii, intre noi, cei ce ne aflam inchisi in acest veac ca intr-o oala pusa la fiert. In acest clocot in care ne indignam pe buna dreptate de rautatile din jurul nostru, putem cadea foarte usor in “complexul lui Pilat”. Pilat din Pont a crezut ca este de ajuns sa se spele pe maini si astfel sa se spele de raspunderea ce o avea in Rastignirea lui Hristos. Din pacate, nici noi nu putem sa ne spalam pe maini si sa ne consideram cumva exceptati de la acest iures distrugator. Nu putem sa aruncam vina doar pe ceilalti, atat ca persoane cat si ca neam. Vom fi luati si noi de tavalug, singurul lucru pe care il putem face fiind sa ne pregatim.

Sa luam aminte, de pilda, la acest cuvant zguduitor venit din lagarele Gulagului sovietic, marturie data de sfantul parinte rus Arseni (1894-1975) – un sfant ale carui suferinte, a carui forta de iubire si ale carui minuni te rascolesc de un sfant cutremur, dar despre care se stie mult prea putin, din pacate. Aflat in temnita grea impreuna cu multi alti rusi de orientari politice divergente si radicale, multi dintre ei intunecati si indarjiti de suferinta netransfigurata de credinta, parintele Arseni este chemat sa medieze cearta iscata intre ei pe seama vinovatilor pentru drama cumplita pe care o traiau ei si intreaga Rusie. Raspunsul parintelui (pe care il redam in cele doua versiuni diferite ale traducerilor care au aparut cam in acelasi timp, fiecare punand in relief mai bine alte nuante) este unul “profetic” si duhovnicesc, mergand la radacina raului si aratand motivele adanci, spirituale, pentru care Dumnezeu a ingaduit o asemenea grozavie. Este un raspuns tulburator la care avem foarte mult de meditat si noi, astazi, nu teoretic, ci existential si foarte, foarte concret. Vina poporului rus decazut si a Bisericii care L-a tradat pe Hristos cu cat este, oare, acum mai mare la noi? La ce ne putem astepta daca renuntam sa mai dam cu fardul ipocriziei, al triumfalismului sau doar al superficialitatii peste pacatele noastre nepocaite, peste usuratatea noastra? “Linistea care stapaneste ma nelinisteste“, spunea Cuviosul Paisie. Este o pace mincinoasa, pacea indiferentei si a amagirii ca… noua nu ni se poate intampla nimic foarte rau. Nu inca, nu acum, nu noua… Este linistea dinaintea furtunii. Sa nu uitam nici cuvintele parintelui Steinhardt: “oamenii de astăzi iau atitudini tragice şi se joacă de-a tragedia deoarece cred că în lumea de astăzi nu mai e cu putinţă. Seamănă cu copiii răsfăţaţi care-şi permit de toate pentru că ştiu că nu riscă nimic, care emit cecuri fără acoperire pentru că va interveni pînă la urmă familia şi va plăti. Dar tragedia e cu putinţă“: Continuare »

39 Comentarii »

• Cititi si: „Intru acest semn vei invinge!”

Parca pentru a aduce o contrapondere amarului pe care ni-l provoaca aceasta campanie electorala pe baza careia vor fi alesi conducatorii nostri (locali, deocamdata) din urmatorii ani, Biserica il praznuieste pe Sfantul Imparat Constantin cel Mare, care a ramas peste veacuri chip luminos pentru toti cei care, cu buna-credinta si buna-voire, se nevoiesc carmuind pentru folosul norodului. Cuvantarea de acum trei veacuri a Mitropolitului Tarii Romanesti , Sfantul Antim Ivireanul, intarea maretia launtrica a sfantului imparat, pentru a aduce insufletire si spor duhovnicesc ascultatorilor sai, printre care se afla si domnitorul crestin al tarii, purtand tot numele de Constantin (Brancoveanu):

“Oare pentru ce sfantului Constantin i s-a dat acest titlu, de-l numeste Sfanta Biserica numai pe dansul cu aceste trei numiri: de Dumnezeu incununat, mare imparat si intocmai cu apostolii? Continuare »

1 Comentariu »

Va oferim acum si ultima parte din cuvantul parintelui Arsenie Muscalu – duhovnicul de acum al manastirii Cornu (jud. Prahova) – despre formarea duhovniceasca, cuvant tinut acum 7 ani in fostul sediu al ASCOR Bucuresti, cuvant foarte practic si de o deosebita actualitate si utilitate pentru orice mirean, dar si calugar care doreste sa puna un inceput bun si sincer lucrarii sale duhovnicesti in lumea de azi:

Prima parte – aici

Partea a doua – aici

Partea a treia – aici

Povatuitorii duhovnicesti

“Iarasi aici trebuie sa spunem cateva lucruri, nu de la noi, ci de la sfintii care au trait aproape de vremurile noastre si ne-au avertizat asupra primejdiilor duhovnicesti. Noi, in vremurile acestea de mare saracie duhovniceasca, nu mai avem parte de povatuitori duhovnicesti cum erau in primele veacuri crestine, nu mai exista marii traitori in Duh, oameni care erau miscati in toate, si in cuvant si in fapta si in gand de Duhul Sfant, oameni care sa arate fara gres celorlalti calea mantuirii. Asta nu o spunem noi, o spun sfintii care au trait in vremurile noastre. Continuare »

11 Comentarii »

• Prima parte – aici
• Partea a doua – aici

De ce fel de fapte, de ce fel de lucrare avem noi nevoie?

Inainte de a raspunde, vreau sa spun ca de multe ori se intampla ca noi sa cadem intr-o stare de plictiseala, de delasare, de epuizare si de dezorientare si parca asteptam sa vina ceva asa, din afara sa ne aduca o solutie de eliberare, asteptam sa se intample ceva extraordinar, sa se petreaca un lucru spectaculos, insa de multe ori nu de acest lucru avem nevoie.

Noi multumim Lui Dumnezeu ca am primit cu totii de la El darul credintei, intr-un fel luminat, avem trebuinta sa-l lucram prin staruinta si rabdare, in chip neimprastiat faptele bune numite trupesti, caci acesta este inceputul calatoriei duhovnicesti. Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare, urmarind lucrarea faptelor bune trupesti, intr-un chip neimprastiat, cum spune Sfantul Petru Damaschinul, ca in lectiile de la scoala. El vorbeste in Filocalia 5 despre cele sapte fapte bune trupesti, lamurind in ce constau ele, insa o face in contextul vietuirii calugaresti, de linistire, impreuna cu unul sau doi vietuitori, aceasta fiind calea numita imparateasca, la mijloc, intre viata de obste si cea pustniceasca.

O sa incercam si noi sa le enumeram si sa spunem cate ceva si despre felul in care am putea sa le lucram noi, sa le adaptam la conditiile in care traim noi acum, la constiinta fiecaruia. Constiinta fiecaruia ii va spune ce sa faca. Cine doreste sincer sa-si inceapa lucrarea, nu se poate sa nu afle raspunsul in constiinta lui.

Cele sapte fapte bune “trupesti” [=care pot fi facute prin trupul nostru]

“Cea dintai fapta buna trupeasca este linistea, isihia, zice el, pentru cei ce duc viata calugareasca de linistire impreuna sau cu doi, inseamna ferirea de orice grija a vietii. Si Sfantul Vasile cel Mare spune undeva, ca asa cum ochiul, pana nu se concentreaza asupra unui lucru nu poate sa-l distinga, sa-l vada, tot asa si mintea, cat timp alearga dupa toate intamplarile si dupa toate grijile vietii, nu va putea sa-L vada pe Dumnezeu. Deci pentru cei ce traiesc in viata de linistire inseamna ferirea de orice grija a vietii. Dar cum putem noi sa implinim aceasta fapta buna a linistirii cand suntem supusi la atatea obligatii ale vietii, de care nu putem face abstractie, cand suntem inconjurati de atata zgomot, de atata stres, de atatea griji, agitatie si tulburare, ce putem sa facem noi? Continuare »

27 Comentarii »

Sf. Ioan Gura de Aur: Cuvânt la Duminica Slăbănogului

“Dar oricât de înţelepţi, oricât de tari şi puternici am fi noi, dacă ne lipseşte ajutorul dumnezeiesc, nu putem rezista nici la cea mai mică încercare. Ce trebuie să vorbesc eu despre noi, oamenii cei mici şi slabi? De ar fi cineva încă şi un Pavel, sau un Petru, sau Iacob, sau Ioan, şi i-ar lipsi ajutorul dumnezeiesc, uşor ar fi învins, s-ar împiedica şi ar cădea. Spre a întări aceasta, vă voi aduce numai cuvintele lui Hristos ce le-a zis lui Petru: „Iată satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul; Eu însă M-am rugat pentru line, ca să nu piară credinţa ta” (Luca 22, 31-32). El vrea să spună că, dacă nu l-ar fi ajutat pe Petru, nu ar fi rămas statornică nici chiar credinţa acestui Apostol. Continuare »

21 Comentarii »

Salutam cu bucurie initiativa catorva asociatii crestin-ortodoxe, in frunte cu Asociatia ROST de a organiza luni, 19 mai, in Bucuresti, o actiune de protest impotriva promovarii tot mai agresive si in tara noastra a homosexualitatii ca normalitate si pentru sustinerea valorilor familiei traditionale. Redam mai jos textul lui Claudiu Tarziu, care argumenteaza acest demers pe blogul sau:

“La initiativa unui grup de tineri crestini, luni, 19 mai a.c., incepind cu ora 17.00, in Bucuresti va avea loc un mars pentru normalitate, pentru familie si contra propagandei homosexuale. Aceasta actiune urmareste sa atraga atentia asupra faptului ca, pas cu pas, de citiva ani, anumite organizatii ale “societatii civile” incearca sa ne faca sa credem ca a fi homosexual este ceva normal, ca homosexualitatea e o simpla alegere, pe care, la o adica, ar putea-o face si copiii nostri. Continuare »

12 Comentarii »

Prima parte – aici

Sfintii Parinti despre formarea duhovniceasca din vremea noastra

“Dar, revenind la problema noastra, sa vedem ce ne spun Parintii Bisericii despre formarea duhovniceasca si de raportul ei cu cunoasterea de tip intelectual. Si as vrea sa citam doua locuri de dimensiuni mici de la doi mari sfinti ai Bisericii, de la Sfantul Simeon Noul Teolog si Sfantul Ignatie Briancianinov, in lucrarile carora gasim in chip curat invatatura Sfintilor Parinti despre problema noastra. Sfantul Simeon Noul Teolog, vorbind despre adevarata cunoastere, despre cunoasterea Lui Dumnezeu si cunoasterea de tip intelectual, care este a veacului de acum, spune urmatoarele: Continuare »

13 Comentarii »