MITROPOLITUL CORNEANU si-a desavarsit APOSTAZIA!
ACTUALIZAT CU REACTIA PATRIARHIEI 
Ca si cum nu era de ajuns tot ceea ce facuse pana acum, de-a lungul unei vieti intregi in slujba… dusmanilor Bisericii, Mitropolitul Nicolae Corneanu a tinut neaparat sa umple cu varf paharul apostaziei sale, demult vadite, ajungand la supremul act de lepadare de ortodoxie si de sminteala grava si generala: acum 2 zile, duminica, 25 mai 2008, s-a impartasit in Biserica Greco-Catolica din Timisoara, cu ocazia sfintirii acesteia!
Dupa cum puteti vedea mai jos, greco-catolicii exulta si socotesc aceasta “o minune”, al carei precedent nu exista decat in insusi faptul uniatiei de la 1700! Intr-adevar, ceea ce a facut mitropolitul Corneanu nu reprezinta altceva decat intrarea (personala doar?) in comuniune deplina cu Biserica Romei si deci lepadarea de ortodoxie, iesirea din Biserica, dat fiind ca Biserica Ortodoxa Romana (si in general Biserica Ortodoxa soborniceasca) NU este in comuniune sacramentala cu greco-catolicii sau cu romano-catolicii. Ca urmare, in mod normal, episcopul apostat ar trebui imediat depus din treapta.
Oricat de departe ajunsese ecumenismul pana acum la noi, pana aici totusi nu avusese cutezanta sa mearga nimeni. Si de data aceasta, Nicolae Corneanu s-a dorit a fi un deschizator de drumuri, in virtutea convingerilor sale exprimate deschis de mai multa vreme, conform carora “va veni o vreme in care si romanii il vor recunoaste pe Papa drept cap al Bisericii“, iar “crearea Bisericii Greco-Catolice a fost o necesitate de ordin istoric pentru romani“. Insa, in mod evident, cu o institutie si o ierarhie bisericeasca aflata in avangarda ecumenismului nivelator pana la treapta cea mai inalta a sa, si, pe deasupra, sfasiata de multe framantari si tulburari, nu avem a ne astepta la un act de normalitate, de respectare a canoanelor si de impiedicare a stabilirii unui precedent mai mult decat primejdios pentru Biserica. Daca s-ar intampla aceasta, atunci intr-adevar ar fi si pentru noi o mare minune… Pana una-alta, catolicii jubilieaza pentru “minunea” ca un ierarh ortodox a intrat in deplina comuniune cu ei, asteptand ca aceasta “fila de istorie a Bisericii in direct” sa reprezinta primul pas crucial pentru realizarea unei noi uniatii. Insa noi sa ne reamintim cuvintele Duhului Sfant rostite prin parintele pustnic Proclu, inainte de alegerea noului patriarh:
“… Toti crestinii sa se roage la Dumnezeu asa: Doamne, da-le minte sa puie un Patriarh care nu vinde Ortodoxia la catolici! Si daca va vinde, pedeapsa lui Dumnezeu are sa-i ajunga! (…) Va spun asa: daca ei vor cauta sa nu robeasca Biserica Ortodoxa, Bunul Dumnezeu va tine toata faptura, toate natiile, toate credintele lor sucite, pe toti ii va tine Dumnezeu. Dar cand are sa-i puie pacatul si vrajmasul ii indeamna sa robeasca Biserica Ortodoxa, ii gata… Ne va durea pe toti odata! Stii cum? Pamantul `ista e ca si cum ar fi o tabla si suntem toti pe tabla aceea. Cand ne-o “curentat”, toti tipam! Si de la mic pan` la mare, toti! Eu sunt simplu, nu pot sa spun altfel… Dar atata va spun: TREBUIE SA NE PAZIM A NU FI LUPTATORI CONTRA LUI DUMNEZEU!“
“COMUNICAT. La Timisoara s-a intamplat o minune.
Duminica, 25 mai 2008, in prezenta Excelentei Sale Mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiu Apostolic in Romania, a PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a zeci de preoti romani si straini, si a mii credinciosi veniti din toata tara, alaturi de invitati speciali dintre care amintim dl. Gheorghe Ciuhandu, primarul Timisorii, si IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, s-a sfintit biserica greco-catolica din Timisoara cu hramul “Sf. Maria – Regina Pacii si a Unitatii”. Cu aceasta ocazie a avut loc un eveniment extraordinar, si care a onorat intreaga audienta, cu o semnificatie religioasa si istorica cel putin egala cu cea a Revolutiei anti-comuniste pornite de la Timisoara. Conform martorilor oculari, in cadrul Sfintei Liturghii, la momentul impartasaniei, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, a plecat din mijlocul credinciosilor si a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se impartasi. Ca raspuns, Excelenta Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiul Papal in Romania, conform traditiei, i-a dat in mana Inalt Preasfintiei Sale Nicolae Sfantul Trup, dupa care i-a fost inmanat potirul cu Sangele Domnului din care Inalt Preasfintia Sa Nicolae s-a impartasit singur. Un eveniment similar nu s-a mai intamplat din anul 1700, cand romanii ardeleni au refacut unirea cu Biserica Catolica. Folosim aceasta ocazie si in calitate de reprezentanti ai Memorandumului ne exprimam bucuria si credinta in bunele intentii si in dragostea frateasca cu care ne-a onorat IPS Nicolae Corneanu. Iata ca cu aceasta ocazie, din vointa divina, suntem pusi in fata unei deschideri intre cele doua Biserici romanesti surori optinute prin rugaciune si truda din partea credinciosilor greco-catolici, romano-catolici si ortodocsi din Timisoara, care se roaga Maicii Domnului pentru unitatea romanilor. Numele Domnului fie laudat!
Pr. Cristian Terhes Purtator de cuvant
Vasile Bouleanu Asistent al purtatorului de cuvant”
- *** UPDATE: – Comunicatul Patriarhiei Romane: http://www.patriarhia.ro/Site/Stiri/2008/127.html
PRECIZARE
În legătură cu informaţia apărută în mass-media, potrivit căreia, duminică, 25 mai 2008, în biserica greco-catolică din Timişoara cu hramul Sfânta Maria – Regina Păcii şi a Unităţii, Înaltpreasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, a cerut permisiunea de a se împărtăşi, facem următoarele precizări: Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfântului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. Până atunci, Arhiepiscopia Timişoarei poate oferi explicaţiile de rigoare.
Totuşi, în principiu, Patriarhia Română precizează faptul că dialogul actual al Ortodoxiei cu Biserica Romano – Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degrabă complicat prin gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice. Este de dorit să cultivăm nu miraculosul sau senzaţionalul, ci seriozitatea şi credibilitatea în relaţiile dintre Biserici aflate în dialog pentru refacerea unităţii creştine.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“Ateismul va fi invins, dar sa fiti atenti cu ce va fi inlocuit!”
Valeriu Gafencu, pe patul de moarte, 1952.
Cata dreptate! Cata inainte vedere!
Astazi lumea nu mai este atee, ci practica politeismul. La fel de rau.
@ Magda:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/05/04/pr-gh-calciu-ortodoxia-si-ecumenismul/
@ axxa:
Nu cred ca e politeism, cat este tot un ateism deghizat, ipocrit sau un satanism mascat, “soft”.
Un comunicat ceva-ceva mai clar si mai normal al Patriarhiei in cazul Corneanu, dar ca reactie la un articol de presa (otravit si inept) scris de un mare fan (dar ignorant) al ecumenismului fara limite, scriitorul Mircea Mihaies:
http://radio.trinitas.ro/?stire=2008060226
“În legătură cu opiniile exprimate de domnul Mircea Mihăieş în editorialul ‘Spre anul o mie’, apărut în cotidianul ‘Evenimentul Zilei’ din 2 iunie 2008, Patriarhia Română precizează următoarele:
– în atitudinile sale privitoare la probleme eclesiologice şi ecumenice, Patriarhia Română se călăuzeşte după principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă, iar nu după principii subiective, arbitrare, influenţate de biografia cuiva sau de relaţii personale amicale;
– Biserica Ortodoxă Română a dovedit de-a lungul timpului că are vocaţie şi deschidere către dialogul ecumenic, uneori chiar percepută de către unii ca fiind prea ecumenică. Cu alte cuvinte, implicarea sa ecumenică urmează principiile stabilite prin consens în conferinţele panortodoxe şi disciplina sinodală a Ortodoxiei româneşti şi nu un gest individual, conjunctural sau emoţional;
– comunicatul Patriarhiei Române din ziua de 27 mai 2008, în care se recomanda abţinerea de la anumite gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice, a exprimat, de fapt, poziţia Sfântului Sinod sau a întregii Ortodoxii şi, nicidecum, o poziţie de intoleranţă, aşa cum eronat a fost interpretat de unii jurnalişti;
– în orice instituţie bisericească, inclusiv în cea catolică, unitatea se menţine prin consultare şi disciplină comună sau bună rânduială. Iar la fermitate, percepută emoţional ca intoleranţă, se ajunge ca reacţie la indisciplină;
– pentru Ortodoxie, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a comuniunii şi a unităţii eclesiale deja existente, iar nu o etapă sau mijloc spre realizarea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi potir şi a rămâne, în continuare, în Biserici separate dogmatic şi canonic este un non-sens din punct de vedere teologic;
– am ţinut să facem aceste precizări ca urmare a apariţiei în mass-media a opiniilor unor jurnalişti fără competenţă teologică adecvată, care consideră că principiul comuniunii sau al unităţii eclesiale ar depinde doar de opiniile individuale ale conducătorilor bisericeşti mai mult sau mai puţin „toleranţi”!
– în concluzie, Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă promovării dialogului şi relaţiilor intercreştine, pe care, însă, înţelege să le cultive în consens şi cooperare eclesială ortodoxă, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Damaschin: ‘Binele nu este bine dacă nu este bine făcut’ sau, altfel spus, nu contează doar buna intenţie, ci şi modalitatea de exprimare a acesteia. În orice caz, apelul la îndreptarea unei atitudini personale care, însă, priveşte comunitatea întreagă, nu diminuează respectul faţă de persoana în cauză”.
pt ortodoxul din Timisoara noi nu aruncam cu pietre in IPS Corneanu de fapt il compatimim si ne rugam pt el ca este inselat de diavol dar totusi sa nu confundam judecata cu toleranta .Caci iata ce ne zice Sf Ioan Gura de Aur:
Sfîntul Ioan Gurã de Aur (+ 407)
„Dacã cineva contraface mãcar o micã parte a chipului regelui pe moneda regalã, în felul acesta o falsificã; la fel şi în credinţa cea adevãratã, acel care va schimba chiar cît de puţin în ea, o vatãmã pe toatã. Cãci dacã, pe de o parte, dogma este rãstãlmãcitã, şi înger de ar fi, sã nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasã, dacã credinţa nu este sãnãtoasã.”
„Dacã episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapãdã-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar şi înger din cer de-ar fi. Cel care doreşte mîntuire personalã, cel care vrea sã fie un adevãrat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cautã la corabia lui Noe scãpare de potop. Cel care are teamã de trãsnetul straşnic al anatemei, care omoarã sufletul şi trupul, acela sã ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sã-şi îmblînzeascã îndãrãtnicia cugetului sãu, cu ajutorul legilor bisericeşti şi sã se supunã în toate maicii sale – Biserica… Dupã mine, pacea nu este aceea care se ţine pe saluturile şi mesele comune fãrã rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceascã. Mulţi distrug astãzi tocmai aceastã unire, cînd, dintr-o rîvnã nechibzuitã, neluînd în seamã hotãrîrile noastre şi dînd mai multã importantã celor iudaice, socotesc pe iudei drept învãţãtori care meritã o încredere mai mare decît Pãrinţii noştri.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/05/ips-nicolae-corneanu-la-azec-da-m-am-impartasit-sincer-nu-mi-pare-rau/
La adresa de mai jos gasiti opinia lui Cristian Badilita, teolog ortodox, vis-a-vis de gestul IPS Corneanu de a cere impartasirea cu Trupul si Sangele lui Cristos in cadrul Liturghiei greco-catolice din Timisoara.
http://www.greco-catolica.org/a364-Cristian-Badilita-Impartasirea-mitropolitului-Corneanu-si-caterisirea-bunului-simt.aspx
Pai nu-i deloc de mirare, era foarte de asteptat, sunt doar frati intru apostazie si erezie si inca de mult timp… Badilita e orice, mai putin ortodox. Cat despre caracterul sau… mai bine sa tacem.
Am intalnit pe net o serie de pareri precum ca noi romanii nu suntem deschisi la ” ecumenism ” , ca ” exista doar un singur Dumnezeu ” , etc. , toate avand drept scop sa justifice gestul lu Nicolae Corneanu.Cred ca modul cum a reactionat N.Corneanu ( a negat chiar si cand au fost aratate pozele de la impartasanie ) arata ca totul a fost premeditat. Lasand la o parte ce zic canoanele , propun sa privim lucrurile rational. Orice individ are dreptul sa-si aleaga ( schimbe ) credintza dupa cum isi schimba sosetele. Este alegerea lui , este pacatul lui, este raspunderea lui. Sub acest aspect CETATEANUL Corneanu are si el acest drept. Numai ca acest cetatean este Mitropolitul Ortodox al Banatului si el s-a impartasit in calitate de Mitropolit. Mitropolitul nu era pe patul de moarte si nu avea cine sa-l impartaseasca , nu, el a cerut Nuntiului Apostolic impartasania. Cand a devenit preot si episcop Corneanu a s-a angajat sa respecte canoanele ortodoxiei.Nimeni nu l-a obligat sa se faca preot, a ales singur asta. Ori , impartasindu-se de la Nuntiul Apostolic , Corneanu a recunoscut de facto autoritatea ecleziastica a Vaticanului asupra unei parti a Bisericii Ortodoxe Romane. Cine i-a dreptul lui Corneanu sa-i inchine pe ortodocsii din Banat papalitatii ???. Mai mult chiar : este stiut ca papalitatea nu recunoaste autoritatea statala ( ea numind episcopi si preoti fara sa intrebe autoritatile laice ) , este stiut ca Vaticanul se vrea Stapanul Lumii. Gestul lui Corneanu este deci o sfidarea a Statului Roman , a unitatii acestuia , el inchinand Papei o regiune istorica a Romaniei . Asta nu are nimic de a face cu ecumenismul invocat. Asta are de a face cu politica lui Sabin Gherman si a altor Ghermani si Corneni, aceea de faramitza Romania.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/17/arhim-teofil-roman-riscam-sa-fim-exclusi-din-comuniunea-bisericilor-ortodoxe/
e un pacat imens o rusine atat pentru ortodoxie cat si pentru el sfantul sinod ar trebui sa ia masuri urgente!!!!!!!!!!!!!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/03/important-memoriul-laicatului-ortodox-roman-catre-sfantul-sinod/
Cred ca este intr-adevar socant ceea ce s-a intamplat, insa lucruri teribile se intampla in fiecare moment al vietii noastre. Evenimentele actuale, pentru putinii dintre noi care mai avem inca iluzia normalitatii, macar la nivelul constiintelor noastre, au fost destul de mult percepute, stiute fiind, induse din lectura duhovniceasca, din harul Duhul Sfant ce ne strabate, dar si din nevoia lor de a se intampla fie cu voia sau fara voia noastra.
Nu stiu daca m-am facut inteles, dar vreau sa spun ca, cu alte cuvinte, ca fiecare dintre noi cred ca a prevazut(neuitand sa mentionez puterea lui Dumnezeu aici) ce se va intampla cu lumea noastra cu foarte multi ani inainte. Cred ca nu mai e o surpriza pentru nimeni, ca tot ce-am trait pana acum nu inseamna nimic fata de ceea ce se va intampla cu noi in viitorul apropiat: iar multi dintre noi ne vom vinde pentru foarte putin(materialul=lumea intreaga), pierzandu-ne sufletele, pentru ca lupta cea mare inca nu s-a dat.
Sa nu ne miram ca deja a disparut cu totul, ceea ce era frumos in lumea asta: educatia, bunul-simt, invatatura, prietenia, cinstea, dreptatea… dar oare le-am avut vreodata in starea lor pura sau doar ne-au/m mintit ca ele au/exista/t?
Stiti, nu am avut si nu avem nimic din lumea noastra. Tot ce avem de fapt sunt cateva lucruri pe care e greu sa le cuantifi in mod fizic, dar exact din acest motiv sunt nepretuite: credinta, sufletul, rugaciunea, fericirea/dragostea, gandurile samd , lucruri nemateriale care nu sunt invocate des pentru a nu fi pusi in situatia de a gandi in legatura cu noi.
De fapt, nu avem timp decat sa nu gandim in niciun sens…
…………………………………………………………………
Sper sa nu fiu judecat prea aspru, Doamne ajuta!
o sa ajungem, noi care credem drept in Hristos,sa fim alungati din Biserica si catalogati ca eretici!trist, foarte trist!doar cei “marunti” si simpli vor urma pe Hristos in DUHUL LUI!
@jurodstvo: noi, cei care credem drept, sa ne ingrijim sa avem si vietuirea dreapta, caci altfel niciun folos nu vom avea. Dar, vietuind conform credintei, ne incredintam purtarii de grija a lui Hristos, care a fagaduit ca va fi cu noi, prin Biserica, pana la sfarsitul veacurilor.