Am mai spus-o odata, cred: in paralel cu decaderea morala urmata de din ce in ce mai evidenta decadere fizica (politica, economica/comerciala, militara, strategica, navala)este recunoscut de istorici ca a existat un fenomen oarecum ciudat in care un numar destul de mare de locuitori, multi dintre ei bogati si educati, scirbiti de situatia in care se afla cetatea isi dadeau averile manastirilor si plecau acolo calugarindu-se si multi dintre ei sfintindu-se. Intr-un fel, dar mult mai dramatic, mai dur si mai tragic, cam asta s-a intimplat dupa invazia bolsevica la noi, cind cei mai buni dintre cei mai buni au fost aruncati in inchisori si triati cumplit. Asta in timp ce restul populatiei era supusa “transformarii” inomul nou, de care ne ciocnim in multe feluri la ora actuala.

Si al doilea aspect care ne deosebeste fundamental de vechii locuitori ai Bizantului este ca nu cred sa existe un conducator politic, ca Notaras care macar sa aiba bunul simt elementar sa ASCULTE opinia unui duhovnic cum ca ceeace vine peste noi are o cauza divina.
De fapt aici este problema. Cu exceptia unui numar oarecare de credinciosi aflati pe diverse trepte de apropiere fata de Biserica, foarte multi dintre noi, si cind spun noi, nu ma refer numai la romani ci la toata lumea, nici macar nu mai au in minte notiunile de “dreptate divina”, “judecata divina”. Nici macar nu constientizeaza ca ceea ce li se intimpla ar putea sa vina de la Dumnezeu, pentru ca notiunea de pacat a fost stearsa treptat din mentalul colectiv iar cauzalitatea duhovniceasca, profunda, ideea ca ceea ce se intimpla concret in lumea asta s-ar putea sa aiba cauze mai “subtiri” a fost inlocuita cu o cauzalitate grosolana, stiintifica, mecanica, impersonala, de suprafata, mitocaneasca si badaraneasca: criza de acum este una economica determinata “the welfare state”, uraganul Katrina a aparut ca urmare a unui fluture care a batut din aripi cind si unde nu trebuia (glumesc aici!), etc,etc