Primul este pentru MARIREA CUNOSTINTELOR duhovnicesti. Acesta este destul de obositor, cere mult timp si multe informatii ca sa fie acumulate.

Cel de-al doilea fel de citire este CEL PENTRU ZIDIREA DUHOVNICEASCA a noastra. Sf. Teofan spune ca din citirea cartilor cu care ne indeletnicim, unele idei NE CAD DIRECT IN INIMA, si daca AM PRINS asa ceva in inima, atunci SA LASAM CITIREA si sa CUGETAM la ceea ce…”a cazut in inima noastra”!

Tot Sf. Teofan, in aceeasi lucrare, RECOMANDA, ca dimineata, pentru, A NE RUGA CUM SE CUVINE, trebuie ca, chiar de cand ne-am ridicat din pat, SA CUGETAM LA CELE FACUTE DE DOMNUL, LA MARIREA LUI, LA OCHIUL LUI NEADORMIT CARE NE VEDE, LA PUTEREA LUI CU CARE TINE TOATE, si mai ales, LA CEEA CE SPUNE (contine ca si dogme si invatatura) CREZUL!

Si cugetand noi la toate acestea, “luam” foc in minte si in inima, “IN CUGETUL MEU SE VA APRINDE FOC” spune, un psalm!, spune Sf.TEOFAN, intr-o alta lucrarea a sa “CALEA SPRE MANTUIRE”! Focul RAVNEI pentru Dumnezeu si pentru lucrarea duhovniceasca este numit de Sf. TEOFAN, ca fiind “RADACINA VIETII”, si in cine nu mai arde acest foc al ravnei duhovnicesti, despre acel om se poate spune ca se implinesc cuvintele Scripturii ca “ITI MERGE VORBA CA ESTI VIU, DAR DE FAPT ESTI…MORT”!

Asadar NOI SA CITIM PENTRU ZIDIRE, si de asemenea TOT PENTRU ZIDIRE sa si CUGETAM din cand in cand,cugetarea la cele de sus, si cu desoebire la ATRIBUTELE DOMNULUI este iarasi foarte recomandata de Sfintii Parinti (cu deosebire de Sf. MAXIM MARTURISITORUL), fiindca ea trebuie sa “TINA MEREU LOCUL” cugetarii …desarte, prin care se lucrareaza INCEPUTUL DECADERII si RUINARII noastre launtrice!

Doamne ajuta!

Asa este si foarte bine spui, frate! Nu e un conflict (in principiu), dar.. poate sa fie, atunci cand cititul (sau scrisul) devine patima, ocupa cam tot spatiul si timpul nostru rezervat celor “duhovnicesti” (si cu “rezervarea” asta fiind o mare problema) si INLOCUIESTE lucrarea duhovniceasca. Depinde foarte, foarte mult si cum citim cartile sau textele/articolele duhovnicesti, ca ele sa ne patrunda in inima, sa poata fi rumegate bine si sa poata sa si aduca rod. Altfel ne umplem de “informatii” si ramanem la fel, eventual doar mai umflati in pene ca “stim mai multe” Iar Elena cred ca voia sa atraga atentia in primul ei comentariu de aici si asupra a ceva ce spunea si parintele Seraphim Rose: uneori citim sau vorbim cu multa usurinta (si usuratate) despre lucruri teologice sau contemplative (“mistice”) inalte, mult peste nivelul nostru, care ne fac sa traim in inchipuire, si asta ca o forma de “evadare” de la adevaratele responsabilitati cerute de nivelul si masura noastra duhovniceasca. Exista si acest risc, sa ne refugiem in idei mari si frumoase, ca sa fugim, de fapt, de viata noastra.

Dar citirea duhovniceasca este indispensabila mantuirii, o spun clar Sfintii Parinti, numai sa nu uitam scopul ei si sa o facem in duhul potrivit (in curand vom incerca sa punem pe site ceva si pe tema asta).

Surioara Elena,in priviinta “eruditiei” sin a ravnei te inseli, sunt departe de “cunostinta duhovniceasca si curata (neamestecata si curatita de imbarile nocive al cunostintelor ucigatoare de suflet ale firii celei vechi)”, iar zel duhovnicesc am rar de tot. In privinta “metodelor” mai putin intelepte ale mele de abordare a unor subiecte pe acest site-ar putea sa ai dreptate.

Dar in priviinta conceptiilor, ar trebui sa fie si ale mele si ale fratiei tale cam…”similare”.

Cu vremea as vrea sa ne cunoastem “virtual” si “din cuvinte” mai bine…

Doamne ajuta! La multi fericiti si rodnici ani!

Hristos a inviat!

LA MULTI ANI SUB OCROTIREA SFINTEI IMPARATESE ELENA!
Iti multumim din suflet, dar, din pacate, desaga este CU ADEVARAT GOALA… Absolut sincer

@Magda
Asa este! Am avut si eu cateva episoade “spectaculoase”. La momentul acela si sub impresia puternica a celor intamplate am fost chiar foarte tulburata. In perspective timpului insa, cand toate impulsurile s-au atenuat am vazut doar ca Dumnezeu m-a pazit, chiar si atunci cand eu nu stiam ca El exista! Numai incearca sa gandesti ce s-ar fi putut intampla daca Dumnezeu nu ar fi luminat acea persoana sa te atentioneze la ce pericol te expui! Aceasta tot dragoste pentru aproapele se numeste! Multumesc pentru mana intinsa!

@Admin
Daca intr-adevar credinta se demonstreaza prin fapte, si eu cred ca asa este, mi se pare ca dv. aveti “desaga” plina de ele. Toata energia cheltuita de dv. pentru a mentine acest site la nivelul la care este tot dragoste pentru aproapele se numeste! Sa nu fie aceasta spre lauda sau ispita (sa nu fie!), ci doar ca multumire si impuls pozitiv pentru mai departe. Cred ca a fost postat acum de curand un comentariu plin de sensibilitate al cuiva (sa ma ietati, dar nu imi aduc aminte numele) care aprecia pozitiv efortul dv. cu acest site. Ma alatur si eu acelui comentariu si sa va dea Dumnezeu putere sa continuati sa va valorificati talantii cu aceeasi daruire si discernamant ca si pana acum!