Intr-adevar, NU SUNTEM CRESTINI ADEVARATI! Traim in lume, avem tot felul de ispite, facem compromisuri, trebuie sa cautam (si nu o gasim intotdeauna…) calea cea dreapta (sau nu avem mereu puterea de a o urma!)Dar important e sa luptam, sa nu lasam lupta (in primul rand cu noi insine, nu cred ca am ajuns inca la lupta directa cu diavolul)!!!

Multumesc, Agnes, pentru cuvintele tale si pentru ultimul indemn din mesajul tau. Intr-adevar, sa credem ca “EL va fi impreuna cu noi pana la sfarsitul veacurilor!”

DOAMNE, AJUTA!

Fratiile voastre , ce pagini frumoase ati asezat in toate zilele Postului
Mare …le-ati rupt din Cartea Cerului , cu voia lui Dumnezeu si ni le-ati aratat noua , cei care indraznim sa trecem linia frontului catre Razboiul intru Cuvant si sa gustam putin din frumusetea durerii si din durerea frumusetii JERTFEI si ma tot intreb daca voi fi in stare intr-o
masura cat de mica sa fiu demna de impartasirea acestei frumuseti…cu ajutorul Domnului o sa ating intr-o zi acest prag …tuturor celor care
citesc zilnic pagina pe care o rupeti din cer ca s-o postati pe blog , ba chiar unii isi exprima trairile , sentimentele , emotiile – le doresc
numai bine si desavarsire in lupta lor cu ispitele lumii acesteia…si dumneavoastra veti avea izbanda deplina , fiindca L-ati auzit:”Si iata , EU
voi fi impreuna cu voi pana la sfarsitul veacurilor!”

Da! A sesizat extraordinar de bine N.Steinhardt ca, adevaratul crestinism este ‘clocot, scandal, reteta de fericire’; te tine intr-o stare de incordare, sub presiune, nu inceteaza sa te uimeasca de fiecare data prin descoperirea de noi sensuri indiferent ca este vorba de Evanghelii, Epistole, scrierile Sf.Parinti, iti provoaca si scandal ‘interior’ dar cat de mult te fericeste in masura in care reusesti cu ajutorul Harului sa realizezi al Cui fiu/fiica esti si la ce bucurie esti chemat! Iar fericirea vine atat din pregustarea de-aici a ceea ce este ‘dincolo’ dar si din nadejdea ca vom fi alaturi de El in/pentru vesnicie!

Din pacate, stand de vorba cu anumite persoane (cunoscuti, amici, chiar rude…) spun/raspund mecanic la ‘Hristos a inviat’ cu ‘Adevarat a inviat’ neconstientizand adevarul spuselor ci doar pentru ca ‘asa se spune, asa s-a pomenit’. Recent, imi spunea cineva ca, urmarind filmul lui Zefirelli (nu din alta sursa), nu crede/nu poate sa creada cum e posibil ca, o femeie care naste – in cazul Fecioarei Maria – a putut ramane fecioara; degeaba i-am spus ca este o Taina, mi-a zambit ‘in colt’ amuzat de ‘naivitatea’ mea. Si toti sun botezati, deci – crestini. Ce sa mai spun?! In cartierul meu s-au auzit manele, joc, distractie…si ma inciudez, imi pare rau fiindca nu suntem asa cum ar trebui!