• Stirea am aflat-o prin Pro Vita, care a scris si acest mesaj:

“Ieri, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a discutat si aprobat la Strasbourg o recomandare prin care se afirma accesul nelimitat la avort ca ‘drept neconditionat’ in intreaga Uniune Europeana. Rezolutia condamna de asemenea masurile care au ca rol indirect scaderea numarului de avorturi, precum timpul de gandire impus in unele tari intre momentul solicitarii si efectuarii intreruperii sarcinii. Rezolutia APCE mai cere si introducerea educatiei sexuale obligatorii in scoli. Mai exista printre noi cineva care nu s-a lamurit ale cui jocuri le face Uniunea Europeana, la care am aderat cu atata entuziasm?!”

Incercam sa aducem cateva precizari si lamuriri.

1. Intrebare: Cine vrea avortul? Raspuns: structurile de putere europene.

Dezvoltare: Asa cum gasim si in articolul de pe Altermedia, Consiliul Europei este o institutie distincta de Uniunea Europeana (care cuprinde si o institutie cu un nume asemanator, cu care insa nu trebuie confundata, Consiliul European)

Consiliul Europei, asa cum se si prezinta in actele sale oficiale, desi organism separat de U.E., are un rol esential in ceea ce priveste drepturile omului definite juridic in spatiul european. Conventia Europeana a Drepturilor Omului este creatia lor, ca sa dam numai un exemplu, Conventia fiind un document juridic esential in structura de putere U.E. – pe baza ei a fost instituita Curtea Europeana a drepturilor omului (CEDO) si este legislatie obligatorie pentru statele membre (unele state membre, ca Marea Britanie si Polonia, au obtinut o derogare temporara de la aplicarea Conventiei sau unor parti din Conventie pe plan intern). Romania face parte din tarile care adopta neconditionat, automat, tot codul acesta juridic ce defineste drepturile omului in U.E.

Consiliul Europei are ca organism legislativ Adunarea Parlamentara – APCE (PACE – in abrevierea de limba engleza). Pe de alta parte, APCE are si o putere de presiune proprie – se autodenumeste drept “inalta constiinta democratica”, numeste judecatorii de la Curtea Europeana si supravegheaza tot ce inseamna drepturile omului in ceea ce priveste statele membre (care nu sunt aceleasi cu statele membre ale U.E.). Recomandarile sale sunt principii de actiune pentru Consiliul de Ministri (organismul executiv al C.E.) si sunt menite a deveni legislatie si practica implementata in statele membre pentru a influenta in mod concret viata cetatenilor. APCE colaboreaza activ cu Parlamentul European, organismul legislativ al U.E.

Ca sa pricepem care sunt aceste recomandari, sa ne amintim ca APCE a stat la originea rezolutiei prin care creationismul a fost considerat ca o tentativa de manipulare declansata de forte obscure si fundamentaliste, spre deosebire de evolutionism, vazut ca o dogma stiintifica intangibila (Danion Vasile a scris un articol despre acest lucru: Consiliul Europei se lupta cu Adevarul).

Dar lucrurile nu se opresc la creationism. APCE a votat o rezolutie prin care recomanda statelor membre “sa garanteze dreptul la acces la avort liber si sigur” pentru femei. Ne putem pune intrebarea, de ce aceasta rezolutie, avand in vedere ca mai exista doar cateva tari care mai incrimineaza avortul (Andorra, Irlanda, Malta, Monaco si Polonia)?

2. Intrebare: De ce C. E. vrea sa instituie un drept la avort? Raspuns: Definirea avortului ca drept asigura faptul ca juridic aceasta practica devine sacrosancta in spatiul european.

Dezvoltare: Tendinta istorica este evidenta: majoritatea tarilor – iar Romania se afla intr-o situatie fruntasa in acest caz, o situatie de avangarda chiar – au dezincriminat (de mult) avortul. O mana de tari, dintre care doar Polonia si Irlanda ar putea fi mai influente, mai au legislatii anti-avort. Pentru ce, asadar, sa grabesti o tendinta ce pare oricum puternica si ireversibila?

APCE vrea insa mai mult decat dezincriminarea avortului. Abordarea APCE este una de tip pozitiv – scopul nu este sa elimine dezincriminarea, ci sa asigure conditiile ca practica avortului sa se desfasoare cat mai elaborat si mai “eugenic” cu putina. Initial, drepturile omului garantau ca statul NU va face ceva impotriva individului. De pilda, dreptul la viata inseamna ca puterea politica – statul – NU te va ucide. In mod similar – nu il va inchide fara un proces echitabil, nu ii va interzice dreptul de libera exprimare, nu ii va interzice dreptul la circulatie etc. Acest tip de abordare, negativ, din punct de vedere juridic nu face altceva decat sa puna limite de actiune statului instituind asa numitele drepturi negative.*

Situatia in cazul nostru, al structurilor europene, este insa cu totul alta. Abordarea pozitiva a drepturilor omului inseamna ca, sub pretextul apararii binelui omului, statul de aceasta data nu se abtine de la ceva, ci va indreprinde, va impune efectiv ceva – acestea sunt drepturile pozitive. Puterea politica – aici structurile europene si, subordonate lor, cele nationale – se angajeaza in mod activ sa faca ceva fata de om, in numele drepturilor sale. In privinta avortului este imposibila aplicarea unei logici a drepturilor omului abordate negativ de la bun inceput. Asta deoarece avortul nu este ceva ce ar putea fi intreprins asupra individului de o putere abuziva, ci este o alegere a persoanei ce are drept efect crima. E imposibil sa pui avortul printre drepturile omului. Avortul este, prin urmare, definit de la bun inceput de catre APCE ca un drept pozitiv – iar in acest caz statul este chemat sa faca totul pentru a asigura buna desfasurare a practicarii sale.

Intr-adevar, rezolutia cere tarilor sa creeze cadrul perfect in care avortul sa se practice cat mai usor si sa fie cat mai accesibil. In aceasta logica, avortul, ce implica in mod necesar sistemul sanitar, ajunge sa fie privit ca parte a protectiei sociale ce va fi asigurata, desigur, de marii binefacatori europeni ce se gandesc la binele nostru. Ca drept juridic, el nu mai poate fi contestat, si un medic nu mai poate refuza acest tip de operatie (a se citi – crima). Medicul ce va refuza va putea fi dat in judecata pentru ca a incalcat un drept. Iar acest lucru se intampla deja in tari ca Germania, unde a protesta fata de avort si a il considera crima este fapta penala. Ceea ce exista astazi in Germania APCE vrea sa creeze la nivelul intregului spatiu european.

Iata, asadar, efectul logic al acestei rezolutii – nu numai dezincriminarea avortului, nu numai incurajarea acestei practici (sa ne asteptam si la situatii in care se va cere, de catre aceleasi insitutii, ca avortul sa fie “serviciu medical gratuit si garantat de catre stat”) dar, mai ales, incriminarea celor care considera avortul drept crima si a celor ce refuza sa il practice.

Un alt scop urmarit prin aceasta rezolutie este intocmai asigurarea ca tendinta istorica de legiferare a avortului este una ireversibila. Se stie ca istoria este cat de cat imprevizibila. In democratie, in ciuda propagandei si a gandirii oficiale, este catusi de putin posibil ca o forta conservatoare sa castige alegerile si sa propuna o legislatie anti-avort, chiar si in tarile care in acest moment detin o legislatie permisiva in materie. Dar imprevizibilitatea nu convine APCE si tuturor structurilor de putere europene. Ele vor sa creeze un mediu strict definit, in care natiunile nu mai un nici un fel de suveranitate in a isi defini juridic drepturile omului pe plan intern. Prin aceasta rezolutie si prin ridicarea avortului la rang de drept se asigura, practic, ca nicio tara nu isi mai poate schimba legislatia interna in privinta avortului.

3. Concluzii:

Sub un limbaj ipocrit, ce pretinde ca nu urmareste sa incurajeze avortul, APCE nu face decat sa pregateasca premisele juridice prin care aceasta practica se ridica la rang de drept sacrosanct al individului. Dreptul juridic nu se refera la persoane, ci la fapte. In mod ipocrit, APCE spune ca se intereseaza de viata si libertatea de alegere a femeii. Dar legea se intereseaza nu de cazuri particulare, ci de fapte. De aceea, de fapt, APCE, in ciuda tuturor justificarilor, nu face altceva decat sa legifereze o crima – o faradelege. Crima fata de pruncii nenascuti, dar vii (dovedit si stiintific cat se poate de limpede) devine nu doar legala, ci chiar un drept garantat, iar morlamente, o practica nu doar permisa, ci incurajata.

Lasand la o parte o astfel de critica, ipocrizia se da de gol prin insusi faptul ca, desi clamand ca prin rezolutie se urmareste scaderea avorturilor si ca nu ar fi un mijloc de planning familial, in mod concret APCE creeaza toate premisele pentru a se putea ajunge in acest stadiu. Avortul devine un drept pozitiv, tarile membre sunt obligate sa creeze toate conditiile de aplicare a acestei practici etc. Prin urmare, scopul declarat al rezolutiei este contrazis de mijlocul ales. Nu poti sa urmaresti scaderea avorturilor prin proclamarea acestuia ca drept. Este absurd.

De altfel, asa cum se gaseste in articolul de pe Altermedia, experienta dovedeste ca in tarile in cate avortul este asigurat la standardele cele mai inalte si sigure si unde educatia sexuala se practica in scoli de zeci de ani rezultatele sunt de netagaduit: avorturile sunt mult mai numeroase!** Dar, vadit, APCE nu este interesat nici de logica si nici de experienta. Cu atat mai putin este interesat de femeie. Cat despre copilul din burta mamicii, pe acela il vrea ucis legal si “in toata siguranta”. Pentru ca APCE are pe agenda crima si minciuna.

In contrapondere – va invitam sa (re)cititi un articol din 2004 al vrednicului de pomenire parintele nostru Gheorghe Calciu: Mâna chirurgului si sa cercetati acest site misionar creat de fratele Chiazna: http://www.avort.ro/

PS: Cum a lepadat modernitatea PORUNCILE lui Dumnezeu pentru DREPTURILE omului

De fapt, celebrele “drepturi ale omului” sunt in mare masura echivalente cu poruncile lui Dumnezeu (dreptul la viata, la proprietate, la libertate etc.); modernitatea occidentala a furat de la Dumnezeu etica si ordinea juridica (legea) si a originat-o in om, pe care il declara infailibil. Astfel puterea politica nu se mai raporteaza la Dumnezeu si nu mai are ca hotar in actiune PORUNCILE, ci este, chipurile, garant al aplicarii unor “drepturi”. Facand asa, perspectiva se rastoarna complet. Statul nu mai este limitat de Dumnezeu, ci de om, dar acesta este faptura lipsita de absolut, supusa arbitrariului, incapabil sa fie o instanta de judecata infailibila. Indepartandu-l pe Dumnezeu ca instanta absoluta de judecare a legitimitatii stapanirilor, modernitatea occidentala, in fata arbitrariului om, il declara in mod abuziv pe acesta infailibil. Si cum se manifesta infailibilul? Evident, prin stat, prin stapanire, deoarece stapanirea, in noua ordine juridica, nu este chemata sa respecte niste PORUNCI, ca si tot omul, ci este chemata sa GARANTEZE niste drepturi. Iar aceste DREPTURI sunt schimbatoare. Ele nu sunt ca cele 10 porunci, ele “evolueaza”, si ajung sa stabileasca ca drept juridic fapte anti-dumnezeiesti si nefiresti! Aceasta este marea contributie pe cate modernitatea occidentala o aduce in principiul autoritatii statale (stapanirii): uzurparea PORUNCILOR, uzurparea si alungarea lui Dumnezeu ca instanta absoluta de judecata si de legitimare a ordinii juridice, si instaurarea omului ca instanta infailibila, exercitata prin stat, prin putere. In mod intrinsec, modernitatea occidentala este cea care deschide usa puterii politice absolute, nelimitate de nimic.

——————————————————————-

* Mentionam ca in ultima perioada structurile de putere europene, dar si SUA, duc o politica tot mai constrangatoare fata de drepturile negative ale omului sub pretextul amenintarii terorismului – cum ar fi dreptul la un proces echitabil, la libertatea de exprimare, la circulatie – si una de manipulare a drepturilor pozitive pentru legiferarea avortului, a casatoriei intre persoane de acelasi sex si altele de aceeasi natura, tinand de agenda asa-numitei “corectitudini politice”, instrumentul de teroare ideologica al noii ordini globale…

** Din articolul citat de pe Altermedia: “David Fieldsend, manager al CARE (Christian Action Research & Education for Europe), cu sediul la Bruxelles, scriind membrilor Adunarii Parlamentare a CE, a spus: “Suntem tristi ca un proces care a inceput cu indemnul de a lua in considerare ‘avortul si impactul asupra femeilor, pornind de la o preocupare pentru efectele negative datorate ratei crescute a avortului in unele tari europene, a degenerat intr-un proiect de rezolutie care indeamna la desemnarea avortului la cerere ca drept al omului”. Fieldsend a pus sub semnul intrebarii unele supozitii din cadrul raportului, potrivit carora ideea de legalizare a avortului duce la scaderea numarului acestor proceduri. Fieldsend da de exemplu tarile europene cu cele mai liberale legi in ceea ce priveste avortul – Suedia, Danemarca si Marea Britanie – care au, de asemenea, si cel mai mare numar de avorturi. Fieldsend a fost socat de un paragraf al raportului, care sustine ca avortul este singura si “cea mai liberala” alegere. El a afirmat ca sustinerea ar trebui sa fie oferita atat pentru femeile care vor sa-si creasca copiii, cat si pentru cele care vor decide sa-i dea spre adoptie”.

45 Comentarii »