Liviule, sunt lipsita de speranta in privinta triumfarii binelui (cred ca voi iesi la pensie – daca voi apuca – si in Romania o sa fie din ce in ce mai greu si mai rau din toate pct.de vedere si la toate nivelele), sunt sceptica in amelioarea a ‘ceva’; raul i-a amploare la toate nivelele; pana sa ma convertesc la credinta (in ciuda Botezului eram mai rea ca paganii), nici nu-mi puneam ‘probleme’; acum, – dupa – ma uit in jur adesea si-mi vine sa ma crucesc! Realitatea ‘bate’ Botezul; cati dintre noi -avand Botezul- suntem asa cum trebuie?! Energiile necreate primite la Botez impreuna cu Sf.Taine sunt intr-adevar LUCRATOARE…DAR – hai sa recunoastem – stam bine o perioada, un timp…apoi tot dam cu dosu’de pamant! – la propriu sau la figurat – ramanand cu nadejdea sa ‘stam bine, sa stam cu frica sa luam aminte…’ macar in momentul mortii fiindca ‘in ce te voi afla, in aia te voi judeca’ (in pocainta sau pacat). Asta atat datorita Razboiului nevazut, suntem atacati strasnic de Satanel, cat si din propria fire care, pastreaza amprenta vremii cand nu erai pe cale si faceai nesarate(ma refer la mine) si care, din cand in cand, cum lasi garda jos scot capul afara si ‘cele din urma ti se fac mai rele ca cele dintai’. CAuzele sunt multiple, pornind de la experienta personala, mediul economico-social, familie…

Referitor la ‘tema de vacanta’ - sunt in concediu – daca imi inchipui cum era pana sa apara Hristos (lumea robita de cel rau, idolatrie, deznadejde, un iad plin de pacatosi dar si de drepti); singura speranta si singurul lucru bun este ca, o data cu aparitia lui Hristos ne-a dat nadejde, ne-a dat Legea, ne-a lasat Tainele, Biserica, preotii liturghisitori, ne-a dat Asul in maneca pentru a castiga pariul cu viata…cea vesnica!