cruce_executata_de_maxim_in_inchisoarea_targsor_in_1948_46.jpg

Ieri, 19 martie s-au implinit 11 ani de cand Virgil Maxim, unul din marturisitorii inchisorilor comuniste a adormit intru odihna vesnica. E un bun prilej sa ne bucuram inimile cu acest poem al sau, dedicat lui Valeriu Gafencu:

Ardere-de-tot lui Valeriu Gafencu

…aici, rasare-n mine o chilie în care s-a sfintit un pustnic blând… zidea virtuti ceresti în trup plapând si-n ochi purta smerita-bucurie…

De priveghere lunga, – alba floare – se rezema cu fruntea de pervaz si luna-i saruta sfintit obraz când i-asculta cuvântul ca o boare:

“O, vino rob rau, somnule, si-mi poarta cu tine, visul, peste unda moarta… un ceas de vreme urca-ma suvita în Crama-Împarateasca, rod-de-vita !…”

De funia nadejdii viu s-agata si-n rugaciune trepta-nalta suie amiezile simtirilor descuie si îngerilor iata-l… fata-n fata !…

L-au îmbracat cu-a cerului armura… cu neaua-Întelepciunii-apoi l-au nins, purificându-i duhul, înadins sa fie-asemeni lor, chip si masura !…

Un înger… a facut un semn în cer !… El vede Fata-lumii Nevazute… cuvintele aude… nenascute cu inima topeste vami de ger !…

De câte ori Pamântul, fara splina, se duce, taur negru, rostogol, de câte ori îl sageteaza-n gol harapi cornuti, mereu în nehodina ?!…

Un sul de carte-i cerul strâns cu nod si ultim semn pamântu-n alfabet… Altarul-Viu al Marelui-Profet primeste jertfa, Ardere-de-tot !…

În Rugaciunea-focului, adoarme… Târziu lumina candelii se stinge… Un înger furisându-se-n chilie de-asupra fruntii, nimb subtire-i ninge !… Vrasmasii gem la pragul lui, pe coarne !…

Movila-i sta nisipul lânga usa… A tot crescut rugina pe zavor uleiul a-nflorit într-un ulcior dar trupu-i sta-n genunchi, desi-i cenusa…

Pe-o lavita, alaturi, rânduite mai multe carti. Pe-o foaie în Ceaslov scrisese el sfintitul lui hrisov în patru rânduri, vorbe aurite;

“Sa ma iertati, parintilor, va rog C-având putina treaba, azi cu Domnul m-a biruit, în rugaciune, somnul si v-am lasat, cenusa mea, zalog…”

Dar necrezând ca-i mort cu-adevarat Cu mâna l-au atins peste vesminte… Se risipi cenusa lui fierbinte si sarutând-o… am plâns îngândurat…

 virgilmaxim.jpg