Exista cateva grupuri de discutii ortodoxe pe Yahoo, dar activitatea pe pare a fi destul de apatica, as zice, in ultima vreme…

Petitii se tot fac… Intr-un fel e bine, sunt un factor de presiune, dar si daca se exagereaza devin demonetizate. In plus, prea putini semneaza, in general prea putini se implica, multi se tem, stau deoparte, chiar si cand nu implica nici un risc.

http://www.ziua.ro/display.php?data=2005-04-30&id=175231 – aici e un fragment din “Noul cuvant catre tineri”. Intergral nu stiu sa se afle pe net, dar mai e de cautat. Se gaseste in mai multe carti editate de Razvan Codrescu si/sau Claudiu Tarziu. Daca ne vor da acordul, il vom transcrie noi (dar nu chiar foarte curand, acum suntem hiper-incarcati) sau poate o vor face chiar fratiile-lor.

Doamne, ajuta! Si noi iti multumim!

Doamne ajuta!
Alexandru

P.S.

Are cineva in format electronic, “Nou cuvant pentru tineri” al parintelui Calciu sau o idee de unde l-as putea procura?

Multumesc!

“(…) Dupa revolutie insa am trait dezamagirea ca cei mari, care nu mai aveau de infruntat o presiune din afara, au inceput sa nu se mai teama de nimic, sa nu aiba nici o frana in fata ambitiilor lor. Intr-un fel, daca ar fi sa nu luam in calcul sau sa nu afirmam raspicat dezlantuirea patimilor omenesti, aceasta “eliberare” a degenerat in coruptie la toate nivelurile. Si asta a generat, din pacate, si in interiorul aparatului administrativ al bisericii o atmosfera ciudata. Ca si cum comunismul, care era repudiat incet (cel putin la nivel volitional si declarativ) din societatea civila, isi gasea adapost si un front de actiune mult mai propice in biserica. Mai propice, pentru ca aici se face apel la ascultare; numai ca ea nu e una liber-consimtita, ci una impusa, de multe ori, cu brutalitate – desigur, din dorinta pastrarii comuniunii… (!) Dovada e modul in care e conceput noul Statut al Bisericii, unde accentul cade pe impunerea de sus in jos si institutionalizarea bisericii in toate aspectele. (Asa staretii nu mai sunt alesi de obste, precum e simtit un veritabil parinte, nici protopopii, nu se mai aude glasul comunitatii la alegerea episcopului – ceea ce imi arata ca noutatea pe care o cunoscuse legislatia bisericeasca romaneasca influentata de statutul bisericii transilvanene din timpul lui A. Saguna era mai aproape de mentalitatea nepolitizata a bisericii din vechime – care nici nu mai stie ca e intrebata despre calitatea pe care o are pastorul viitor, avand sa raspunda “Axios”).

Si se propaga aceasta atmosfera nu numai la nivel de credinciosi, ci si la nivelul sinodului, intre pricipiile generale care au stat la baza intocmirii statutului afirmandu-se raspicat (pct.c) coordonarea ierarhica primatiala, care duce cu gandul la primat de autoritate (notiune draga dialogului din toamna de la Ravenna), in dauna celui ortodox autentic de primat onorific si egalitate sinodala, singura care poate feri de veleitati de impunere si stapanire (graitoare este problema stavropighiei, concept fara suport canonic, infiintat in istorie ca sansa de supravietuire pt patriarhiile stapanite de turci si care, chiar in asemenea conditii a generat si abuzuri si neoranduieli). Si ca sa fie si mai fina apropierea de Apus, caci le e mai drag probabil Hans Kung, care ofera papei ca suport conceptul cosmetic de primat de slujire, cosmetizeaza prin Statut notiunea de coordonare primatiala cu cea de primat “ca slujire si responsabilitate sporita” (asta la note specifice ale noului Statut), ca si cum episcopul eparhiot e mai putin responsabil decat cel ierarhic superior (ca si cum altcineva ar fi mai responsabil pentru copiii mei decat mine insumi!). Poate ca anumite expresii par inofensive; mie imi aduc temeri si se vede treaba ca nu sunt nejustificate, din moment ce au scandalizat pe multi”

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! AMIN!

Ai dreptate, trebuie ceva mai concret.
Insa cine “sa mai iasa in strada” si sa infrunte fatis minciuna cu pretul vietii si al libertatii? Nu mai avem un Gheorghe Calciu printre noi!

Doamne ajuta