UN STRIGAT IN PUSTIU… DAR O NECESITATE
Postat de admin pe 03 Mar 2008 la 03:54 am | Categorii: Anunturi, Biserica la ceas de cumpana Print
Semnele vremurilor ne arata cum timpul “se scurteaza”, cum zilele “se piticesc” din ce in ce, iar evolutiile recente din cadrul Bisericii noastre ne semnalizeaza ca “poate ca acestia sunt ultimii ani in care mai putem continua sa raspandim liber cuvantul“, cum spunea Cuv. Serafim Rose. De aceea, sprijinim demersul initiat de bloggerul Mihail Bacauanu (Sceptik) (chiar daca, poate, limbajul mesajului este, in opinia noastra… perfectibil), alaturi de care va rugam ca prin comentariile fratiilor-voastre sa va exprimati sustinerea fata de aceasta campanie virtuala si sa sanctionati, simbolic, derivele in directia ideologiei ecumeniste, abuzurile, ipocrizia si tendintele puternic autoritariste (ca sa nu spunem apucaturile dictatoriale) de care dau dovada unii dintre ierarhii nostri, prin care se incearca sa tarasca Biserica lui Hristos (deci si pe noi, toti) in mocirla apostaziei. Prea Sfintiti Parinti, va rugam pastrati curata Biserica!
Cuviosul Paisie Aghioritul: Pentru cel credincios mucenicia este sarbatoare
"ORICINE E INDURERAT SI PLANGE, HRISTOS PLANGE CU EL"
DUMINICA SFINTEI CRUCI – DUMINICA MANGAIERII
CRUCEA CARE ODIHNESTE
Ierom. Ioan Buliga: CRUCEA – SEMNUL IUBIRII LUI DUMNEZEU PENTRU LUME”
SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA
“Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti!”
Intre Crucea realitatii si bucuriile straine ale inchipuirii
Ce facem cu Crucea lui Hristos?
CEL CARE ISI IUBESTE VIATA SA O VA PIERDE...
COMPROMISUL CU LUMEA SAU ORTODOXIA FARA CRUCE
Parintele Arsenie Boca despre razboiul “LUMII” si despre fericirea CRUCII
NU CAUTATI FERICIREA IN AFARA VOASTRA!
Sfantul Valeriu: "E VREMEA, E VREMEA POCAINTEI!"
Filocalicul intemnitat – CUVIOSUL VALERIU DESPRE CURATIREA LAUNTRICA
NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
De ce ne sunt de folos ispitele, incercarile si razboaiele launtrice?
Sunt mai primejdioase si mai greu de lecuit pacatele care par a se ivi sub forma virtutilor!
SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?
CE VREMURI TRAIM SI CUM SA LE INFRUNTAM? – Parintele Rafail ne raspunde
"NU NE DAM SEAMA CAT TRAIM IN INCHIPUIRE"
Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum?
NU-I NEVOIE SA DEZNADAJDUIM!
NU E PACAT CARE SA TINA PIEPT POCAINTEI. PENTRU CE SA INTARZIEM?
PREGATIREA PENTRU TAINA SPOVEDANIEI
Parintele Rafail: DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
LA CE SA LUAM AMINTE MAI MULT IN POSTUL MARE?
CANONUL CEL MARE AL SF. ANDREI CRITEANUL SI INTRAREA IN DUHUL POSTULUI MARE
CUM SA LUAM POSTUL IN SERIOS IN LUMEA NOASTRA?
“…. NUMAI CU POST SI CU RUGACIUNE”
"STILUL DE VIATA" AL POSTULUI
LITURGHIA DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE. SENSURILE SFINTEI IMPARTASANII
APUSUL LIBERTATII pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH - sinteza invataturii Bisericii
A doua viziune a Staretului Antonie. Tabloul a ceea ce traim
"Va veni vremea cand vom vrea sa mancam si nu ni se va da. De aceea, daca am mancat, sa multumim lui Dumnezeu..."
Nu este deloc bine sa ne despartim de Biserica!
"Domnul nu-i va parasi pe cei credinciosi Lui si-i va hrani in vremea foamei..."
LECTIA ESENTIALA A DISCERNAMANTULUI
PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!
CUM NE VOM MANTUI NOI?
"ACUM NU MAI E TIMP DE ZIDIRI, DE CUPOLE SI DE ILUZII...
Sf. Luca al Crimeei: CURAJ, CURAJ, IUBITUL MEU COPIL!
CRESTINII SARBATORESC 8 MARTIE?
CONSPIRATIA… IMPOTRIVA “TEORIEI” CONSPIRATIEI. Cui ii este frica de istorie si scepticism?
Cum a venit pe usa din dos a istoriei STATUL supra-national Uniunea Europeana
PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG si declara ca tinta este GUVERNUL MONDIAL
Descarca
Idee buna! O sustin! Acum – depinde ceea ce doriti sa comentam: venim cu exemple (nume, date, adrese, situatii) sau explicam la modul general?
Sustin acest demers.Doamne ajuta.
[...] PRIMUL CARE SE ALATURA CAMPANIEI ESTE CLAUDIU TARZIU, urmat de Razboi intru Cuvant si Revista Gand si Slova Ortodoxe. Alti sustinatori: Sibbila Poesis Niko – [...]
Magda, nu comentam nimic, neaparat. E destul de graitoare imaginea, nuh? Vrem sa transmitem mesajul ca suntem mai multi impotriva ecumenismului si mentalitatii comuniste din Biserica. Asta-i tot…
NE ALATURAM CAMPANIEI si IDEII “inteligente” care i-a trecut prin minte fr. “Sceptik”!
In lumea antica (a primului mileniu), nemultumirile mirenilor erau exprimate chiar si cu “execes de zel” si cu atitudini pline de verva si hotarare, care semanau a…”tulburare” dar care se dovedeau pana la urma ca o REACTIE NORMALA si NECESARA!
Asa s-au manifestat oamenii cand a fost exilat SF. IOAN HRISOSTOM, sau cand a fost exilat SF. ATANASIE CEL MARE! Poporul a reactionat si a luat atitudine!
Si la fel pe vremea marilor dispute HRISTOLOGICE si SOTEOROLOGICE de pe vremea SF. MAXIM MARTURISITORUL, poporul simplu a “protestat” si “vociferat” si…”DEZAPROBAT” atitudinea conciliatorie (fata de ereticii monotelisti) atat a SCAUNULUI imperial de la constantinopol, cat si a SCAUNULUI PATRIARHIEI ECUMENICE!
Sf. Maxim a fost UN INCITATOR si un INSTIGATOR la …nesupunere, si la IMPOTRIVIRE fata de…erezia si lasitatea si anormalitatea CARE INFASURASERA atat scaunul imperial cat si cel patriarhal.!
Credem ca si azi A-I URMA PE SFINTII PARINTI, precum SF. MAXIM MARTURISITORUL, chiar si in felul de purtare si vituire si mai ales de MARTURISIRE PUBLICA A ORTODOXIEI, si de manifestarea a unei atitudini DEMNE fata de insititutiile …”tot mai putin demne de respect”, fie ele si eclesiastice, ESTE UN LUCRU BUN, caci Sf. AP. PAVEL ne spune in Epistola catre Evrei, cam asa: “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua Cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si URMATI-LE credinta”!
Daca “mai-marii” nostri de acum, NU VOR sa mai ia aminte la MAI MARII CRESTINISMULUI si ai ORTODOXIEI din vecurile trecute, atunci SA NU NE PIERDEM MACAR noi, simplii mireni, CINSTEA ACEASTA de a calca pe urmele SFINTILOR PARINTI!
AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL!
Sustin acest demers si nu o fac din neascultare, ba dimpotriva “fac ascultare, dar pana la erezie” – Pr. Arsenie Papacioc.
Posibil ca domnii de la BOR si altii care, sa spunem din nestiinta si ignoranta sunt pentru ecumenism si ideile moderniste ale occidentului, nu au trait mizeria si criza spirituala de care noi cei din occident ne lovim zilnic. Numai cel care a fost cu sufletul in iad stie sa aprecieze adevaratele Valori Crestine pe care le gasesti numai in Ortodoxie.
Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (Dumnezeu sa-l odiheasca cu sfintii Sai) a scos multe suflete din aceasta mocirla a ignorantei, intre care ma numar si eu. Am citat mai jos unele din indemnurile Sfintiei sale.
<>
Pr. Gheorghe Calciu – Nou cuvnt catre tineri.
Da, unii “domni” sunt ignoranti, dar cred ca cei mai multi se bazeaza pe ignoranta turmei, pe care prea deseori o iau drept ne-cuvantatoare.
Draga surioara Elaina, te rugam sa rescrii citatul din pr. Gheorghe Calciu, pentru ca din cauza setarilor (semnele <>) nu a ajuns si la noi. Multumim si iertare!
Din indemnurile Parintelui Gheorghe Calciu – Nou cuvant catre tineri (fragmente)
“Nu este aşa, prietenul meu, că atunci (in comunism) Adevărul creştin ţi se părea, limpede şi uşor de înţeles?
Oare acum în plasa de minciuni care te cuprinde din toate părţile, mai poţi distinge la fel de lesne adevărul de minciună?
Sub năvala „evanghelizării” de tip protestant şi american, în care adevărurile parţiale ale creştinismului îţi sunt predicate pe fondul satanic al rockului şi în forma teatralizării de cartier, cu răcnete şi lacrimi false, cu minuni şi vindecări care plouă peste capul tău buimăcit, cum mai poţi găsi pe Hristos Cel adevărat în inima ta? (…)
Poate că ieri, când comunismul căuta să smulgă orice credinţă din inima ta şi să facă din tine un simplu şurub în angrenajul maşinii sociale, tu, dintr-un spirit de revoltă tinerească, îl aveai mai mult pe Hristos în sufletul tău decât îl ai astăzi.
Azi eşti atacat din toate părţile, cu zgomot ritmic de tobe, de toate organizaţiile anticreştine, care vor să facă din popoare un fel de amestec inform, uşor de condus acolo unde vor ei, aşa cum se întâmplă cu lumea politică, unde câţiva indivizi sunt unşi în taină şi puşi să conducă, de pe poziţii internaţionale, toate popoarele: ei decid ce neam are dreptul să nască prunci sau să moară prin nenaşteri; ei se substituie lui Dumnezeu şi trasează destinul naţiunilor după placul sau interesul lor. Cine nu se supune, să piară!(…)
Acest totalitarism se exprimă tot mai mult şi în viaţa Bisericii, prin organizaţii internaţionale ecumenice de tip masonic, care impun de fapt o nouă religie, o nouă liturghie, fără nici o sacralitate, fără taine şi fără ritual, ca într-o piesă modernă. Teatrele aşa-zis religioase, pe care le vedeţi înjghebate prin pieţele publice de anumiţi tineri veniţi din Occident, reprezintă desacralizarea creştinismului şi a liturghiei, desacralizare la care, din nefericire, se pretează şi unii reprezentanţi ai clerului ortodox (…)
Cum să nu stai, ca Maria, în faţa unui mormînt gol? Toate aceste atacuri sînt date împotriva ta, tinere, cu osebire împotriva ta, căci eşti mai lipsit de apărare şi mai sensibil la nedreptăţi; şi toate vor să-ţi spună că eşti un mormînt gol dacă nu asculţi de ei. Însă stă scris: “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci ispitiţi si cercetaţit duhurile de sînt de la Dumnezeu,„fiindca, mulţi prooroci mincinoşi au ieşit in lume”’ (Ioan. 4, 1).
Cine ispiteşte astăzi duhurile dacă sînt de la Dumnezeu, cînd înşişi preoţii ortodocşi şi catolici ajung să predice un mesianism anticreştin, asemenea sectelor înfiinţate de rebelii Biserici? Cine te apără de rătăcire, fratele meu mai tînăr? Cine îţi reîmpodobeşte inima cu prezenţa lui Hristos cel adevărat, nu cu hristoşii mincinoşi ai acestui veac? (…)
Te-ai născut, tinere, din nou, nu din poftă trupească, nici bărbătească, ci din Dumnezeu, Care S-a făcut trup pentru tine şi din a Cărui plinătate te-ai împărtăşit, şi har după har ai luat.
Acest har îţi este scut împotriva desfrînărilor la care te îndeamnă învăţătorii tăi de azi, vorbindu-ţi despre libertate ca despre ridicarea oricăror oprelişti din faţa ta. Bunul simţ este un fetiş, cinstea – o noţiune perimată, sexualitatea – o descătuşare a animalului din tine, asemănarea ta cu Hristos – o poveste creată de preoţi, iar iubirea de Dumnezeu şi de semeni – o nouă formă de încătuşare a personalităţii. Cercetează în inima ta, dincolo de acest hăţiş diabolic al minciunii, şi vei găsi Adevărul, singurul care te face liber! Şi supremul adevăr este Învierea. Învierea lui Hristos, ca pîrgă a învierii tale (…)”
Citirea pe net a initiativei unora si a altora de a comenta unele lucruri legate de Biserica Ortodoxa m-a determinat sa astern cateva cuvinte.
In primul rand, Biserica Ortodoxa nu e condusa de ierarhi sau de patriarh, ci de Dumnezeu.Sfantul Apostol Pavel ne spune in acest sens ca Hristos e Capul Bisericii iar noi, crestinii, madulare ale Bisericii fiecare in parte.
Este gresita parerea unora care sustin faptul ca libertatea de exprimare in sanul bisericii va disparea.
Pentru ceea ce se petrece, ar trebui sa iesim in strada, dar asta nu e ortodox. In orice caz, o asemenea campanie, ca sa poata avea un real efect, cred ca ar trebui mediatizata si sustinuta de presa scrisa mai ales. Nu stiu, ma gindesc la faptul ca sunt mai multi cititori de presa scrisa decit internauti. E posibil sa fie publicata fotografia de pe blogul lui Sceptik in vreun ziar? Eventual unul care sustine demersul antiecumenist?Ideea e ca oamenii, in general, nu prea pricep ce se petrece. Exista, in primul rind o dezinformare-manipulare. Cred ca este nevoie de sustinerea presei. Ar mai fi si varianta impartirii de flutrasi, glumesc, evident:))). Va puteti imagina pe cineva in fata catedralei mitropilitane din Iasi impartind fluturasi cu sloganuri antiecumeniste?
@ A.I.:
Presa scrisa (si nu doar cea scrisa) este aservita acelorasi stapani ai lumii, cu mici exceptii. Cel mai adesea tocmai ei fac dezinformarile (sau altii prin ei).
@ ???:
Daca ati avea si vreun argument (serios, temeinic)pentru cea de-a doua afirmatie, ar fi minunat
Stiu ca asa este, dar printre acele mici exceptii, poate s-ar putea. Atita din cit pricep eu ca se petrece, mi se pare ca lucrurile prea se accelereaza. Ma gindesc la faptul ca daca azi falsifica documente, decizii etc, miine vor falsifica poate chiar si slujbele. Ma ingrozeste gindul unei Liturghii falsificate sau trunchiate sau stiu eu in ce fel modificate. Chiar si campania asta e un fel de ” tragere de timp”, ca sa mai aminam cumva sfirsitul. Oare chiar nu se poate face ceva concret? Desigur ca fiecare constiinta va reflecta sau nu Adevarul, dar pentru cei mai neincercati si care nu pot singuri sa discearna, parca mai e nevoie de timp si de explicatii.
Pina la urma, Hristos va avea grija de toate, stiu, numai ca mai uit din cind in cind, mai ales cind ma izbeste din plin toata realitatea de afara. Si ma striveste cumva in mine, acolo unde nu e inca liniste. Sper sa nu sune patetic, dar asa simt. Of, macar site-ul asta sa nu fie cenzurat vreodata!
Doamne, pazeste-ne pe noi de tot raul!
Subscriu in ideea de a ne uni, astfel, intr-o atitudine comuna, unitara, puternica, toti cei care suntem in acelasi cuget si Duh, spre slava lui Dumnezeu si a Sfintei sale Biserici (care suntem cu totii!)
Doamne, ajuta!
Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne dea gandul cel bun, discernamant si puterea de a trece prin cele ce vin! Subscriu din toata inima!
Doamne ajuta!
“Oamenii nu-şi dau seama că preţul compromisului e riscul de a-ţi asuma iadul”.
Acestea sunt cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc, cuvinte care ar trebui sa ne puna pe ganduri pe fiecare dintre noi.La fel si exemplul lui de traire ortodoxa ar trebui urmat.Este un exemplu viu pt noi,traieste impreuna cu noi aceste vremuri tulburi si are curaj sa iasa si sa ne indrume.Cat de frumos si de clar ne spune:
“Nu apărăm un cozonac frumos de Paşte. Apărăm adevărul, care reprezintă Biserica şi veşnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apărăm adevărul”.
“Nu ştiu ce va fi, dar adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărându-l, toate cerurile ştiu, toată Împărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă. Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Păstrează-ţi mai departe poziţia, că nu mai contează viaţa. Nu vezi cum se pune problema? „Domne’, ori te omor, ori te dau afară…” Dă-mă afară! Că tu ai ieşit ca un prost din ordinea cerească, nu eu! Ce mai contează viaţa?”
“Eu, peste câţiva ani împlinesc o sută. Ce-ar fi să mă vând ca un prost, acuma, de frica unei săbii? Nu, domne’! Nu!”
Cu adevarat viata lui se aseamana unei lumanari:se jertfeste pe sine pt a ne lumina pe noi.Dar daca vom ramane in dormitare si in ignoranta pt a ne fi mai usor si mai bine, este doar alegerea noastra…insa la Judecata nu vom putea spune ca nu am stiut, pt ca nu ne-a spus nimeni…
Sigur ca DA! Faptul ca suntem mai multi, nu inseamna neaparat c-o sa ne si bage cineva-n seama. Iar faptul ca facem “tulburare”, nu cred sa deranjeze pe nimeni.
Cum e vorba aia romaneasca? “Cainii latra, ursul trece!”
Oricum e odihnitor sa nu te simti singur si ciudat printre ceilalti. SUBSCRIU DIN TOATA INIMA, dar parc-as fi mai fericita dac-am putea face si ceva mai concret decat sa ne jucam de-a razboiul in cuvinte.
Domnul sa va ajute, si sa va lumineze dandu-va ganduri bune si idei de pace.
[...] MIOARA, COMENTARIU PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT [...]
….de fapt razboiul cuvintelor, e aproape mereu urmat fie de o tacere trufasa si nepasatoare, fie de schimbari materializate in fapte. Chiar credeti ca toate astea se vor concretiza vreodata in mai bine? Sau suntem doar o adunare de vrednici urmasi ai lui Don Quijote? Iertati-ma! Macar sa avem sufletul sau curat si visator!
[...] MIOARA, COMENTARIU PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT Iniţiatorul Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îţi cântă, ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus? Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici c-un steag mai sus? Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis. Radu Gyr, Îndemn la luptă [...]
Mihaela V
Ai dreptate, trebuie ceva mai concret.
Insa cine “sa mai iasa in strada” si sa infrunte fatis minciuna cu pretul vietii si al libertatii? Nu mai avem un Gheorghe Calciu printre noi!
Doamne ajuta
sustin campania.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! AMIN!
Un comentariu foarte pertinent, cu o analiza serioasa si profunda a situatiei Bisericii am primit pe mail de la un frate duhovnicesc pe care-l pretuim foarte mult, dar care isi doreste sa ramana anonim. Din el vom reda aici numai un fragment:
“(…) Dupa revolutie insa am trait dezamagirea ca cei mari, care nu mai aveau de infruntat o presiune din afara, au inceput sa nu se mai teama de nimic, sa nu aiba nici o frana in fata ambitiilor lor. Intr-un fel, daca ar fi sa nu luam in calcul sau sa nu afirmam raspicat dezlantuirea patimilor omenesti, aceasta “eliberare” a degenerat in coruptie la toate nivelurile. Si asta a generat, din pacate, si in interiorul aparatului administrativ al bisericii o atmosfera ciudata. Ca si cum comunismul, care era repudiat incet (cel putin la nivel volitional si declarativ) din societatea civila, isi gasea adapost si un front de actiune mult mai propice in biserica. Mai propice, pentru ca aici se face apel la ascultare; numai ca ea nu e una liber-consimtita, ci una impusa, de multe ori, cu brutalitate – desigur, din dorinta pastrarii comuniunii… (!) Dovada e modul in care e conceput noul Statut al Bisericii, unde accentul cade pe impunerea de sus in jos si institutionalizarea bisericii in toate aspectele. (Asa staretii nu mai sunt alesi de obste, precum e simtit un veritabil parinte, nici protopopii, nu se mai aude glasul comunitatii la alegerea episcopului – ceea ce imi arata ca noutatea pe care o cunoscuse legislatia bisericeasca romaneasca influentata de statutul bisericii transilvanene din timpul lui A. Saguna era mai aproape de mentalitatea nepolitizata a bisericii din vechime – care nici nu mai stie ca e intrebata despre calitatea pe care o are pastorul viitor, avand sa raspunda “Axios”).
Dar sa nu ne lansam in discutii grele, pentru ca ar trebui sa intreb: cand in Sinod se iau hotarari care privesc aspecte doctrinare, sau cand ierarhii delegati pe la te miri ce intruniri cu eterodocsii semneaza angajamente si politici de urmat, cum arata ca au acoperirea Bisericii ca sa se pronunte intr-un anumit fel? Sau Biserica e redusa la o turna ascultatoare si buna numai de muls? Chiar si asa, de ce ar mai trebui atunci sa se straduiasca intr-atat sa-i amageasca pe bietii crestini, intre care multi au o cunostinta superficiala in materie de credinta, evitand in mass-media cuvintele Sf Parinti cu care multe din sustinerile diplomatice (sa zicem) ale asa zisului dialog ecumenic sunt in flagranta contradictie? Se tem ca nu cumva sa inteleaga altfel, dar pe de alta parte ii exccepta de la orice contributie in lamurirea adevarului. Nu contine oare aceasta o doza de atmosfera comunista?
Si se propaga aceasta atmosfera nu numai la nivel de credinciosi, ci si la nivelul sinodului, intre pricipiile generale care au stat la baza intocmirii statutului afirmandu-se raspicat (pct.c) coordonarea ierarhica primatiala, care duce cu gandul la primat de autoritate (notiune draga dialogului din toamna de la Ravenna), in dauna celui ortodox autentic de primat onorific si egalitate sinodala, singura care poate feri de veleitati de impunere si stapanire (graitoare este problema stavropighiei, concept fara suport canonic, infiintat in istorie ca sansa de supravietuire pt patriarhiile stapanite de turci si care, chiar in asemenea conditii a generat si abuzuri si neoranduieli). Si ca sa fie si mai fina apropierea de Apus, caci le e mai drag probabil Hans Kung, care ofera papei ca suport conceptul cosmetic de primat de slujire, cosmetizeaza prin Statut notiunea de coordonare primatiala cu cea de primat “ca slujire si responsabilitate sporita” (asta la note specifice ale noului Statut), ca si cum episcopul eparhiot e mai putin responsabil decat cel ierarhic superior (ca si cum altcineva ar fi mai responsabil pentru copiii mei decat mine insumi!). Poate ca anumite expresii par inofensive; mie imi aduc temeri si se vede treaba ca nu sunt nejustificate, din moment ce au scandalizat pe multi”
Un comentariu foarte bun, o sa-l preiau si eu cu ingaduinta fratiilor voastre pentru a-l posta pe blog ca “post”. Presupun ca n-aveti nimic impotriva si purced la indeplinire
.
[...] CATEVA IMPRESII DESPRE BISERICA, SCRISE DE UN MIREAN ANONIM …preluat de pe blogul Razboi intru Cuvant [...]
Eu ma gandesc ca ar fi o mica varianta de a ne face auziti prin comentarea articolelor care apar in presa. Cred ca mai toate publicatiile apar si pe internet, si deocamdata nimeni nu ne opreste sa ne spunem parerea in legatura cu ceea ce ne doare. Asa se va afla ca nu sunt doar voci izolate care protesteaza impotriva pangaririi zestrei lasate de Hristos insusi si de Sfintii Parinti. Cred ca cineva dintre noi se pricepe sa porneasca un grup de discutii pe Yahoo prin care sa ne informam rapid si sa luam atitudine. Pe langa comentarii, care zic eu ca nu trebuie sa fie rautacioase, mai putem si semna cate o petitie care s-o trimitem la o redactie sau la o institutie cu putere de decizie.
Doamne ajuta!
Alexandru
P.S.
Are cineva in format electronic, “Nou cuvant pentru tineri” al parintelui Calciu sau o idee de unde l-as putea procura?
Multumesc!
Da, ideea e buna, dar, in ceea ce priveste ziarele importante, forumurile de discutii in urma articolelor devin atat de “poluate” de obscenitati si de racnete imunde incat e foarte greu sa-ti gasesti locul si sa dialoghezi cu cineva. In privinta altor site-uri (Lumina, dar si Realitatea TV, Antena 3 s.a.) se intampla foarte frecvent sa nu fie publicate comentariile serioase care critica ceea ce se publica sau emite acolo.
Exista cateva grupuri de discutii ortodoxe pe Yahoo, dar activitatea pe pare a fi destul de apatica, as zice, in ultima vreme…
Petitii se tot fac… Intr-un fel e bine, sunt un factor de presiune, dar si daca se exagereaza devin demonetizate. In plus, prea putini semneaza, in general prea putini se implica, multi se tem, stau deoparte, chiar si cand nu implica nici un risc.
http://www.ziua.ro/display.php?data=2005-04-30&id=175231 – aici e un fragment din “Noul cuvant catre tineri”. Intergral nu stiu sa se afle pe net, dar mai e de cautat. Se gaseste in mai multe carti editate de Razvan Codrescu si/sau Claudiu Tarziu. Daca ne vor da acordul, il vom transcrie noi (dar nu chiar foarte curand, acum suntem hiper-incarcati) sau poate o vor face chiar fratiile-lor.
Doamne, ajuta! Si noi iti multumim!
Sunt intru totul de acord si sustin aceasta campanie! Cred ca desi strigatul va fi auzit sau nu in pustia lumii acesteia, va fi auzit de Hristos in Imparatia Sa! AMIN! Si nu ne va lasa!
Doamne ajuta!