Război întru Cuvânt

Continuare »

16 Comentarii »

SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA

- predica la Duminica Sfintei Cruci -

de Vladica Averchie Tausev (originalul in limba engleza – aici)

“Domnul a zis: <<Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze>> (Marcu 8:34). Postul mare este o perioadă de pocăinţă; iar pocăinţa este acea luptă împotriva patimilor păcătoase şi poftelor, care este atât de grea încât Domnul, Judecătorul luptei Însuşi, se supune ei până la cruce. Ni se aminteşte aceasta chiar la mijlocul Postului mare, în Duminica Sfintei Cruci. Aşa cum Domnul a purtat crucea pentru mântuirea noastră, astfel fiecare dintre noi trebuie să-şi “poarte crucea” pentru a ajunge la mântuirea pregătită nouă de Dumnezeul nostru. Fără cruce, fără luptă, nu există mântuire! Aceasta este ceea ce creştinismul adevărat ne învaţă. Învăţătura despre luptă, despre purtarea crucii este precum un fir roşu în toată Sfânta Scriptură şi-n toată istoria Bisericii; şi viaţa Sfinţilor care au fost bine-plăcuţi Domnului, atleţii duhovniceşti ai evlaviei creştine, sunt adevăraţi martori la aceasta. Postul mare e pur şi simplu un exerciţiu repetat anual pentru purtarea crucii în această viaţă, un exerciţiu în lupta duhovnicească legat, fără putinţa de a fi separat, de întreaga viaţă a unui adevărat creştin.

Acum însă, în al 20-lea secol al erei creştine, au apărut “înţelepţii” – “neo-creştinii“, cum se intitulează unii – care nu vor să audă de aceasta. Continuare »

25 Comentarii »

• Cantarile Sfintei Cruci – Anghelos
• Cantari pentru praznicul Sfintei Cruci – Nectarie Protopsaltul
• Acatistul Sfintei Cruci.mp3

Unde să căutăm mângâiere in necazuri?

“<<Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu>> (Is. 40, 1). Aceste cuvinte ale străvechiului proroc Isaia sunt îndreptate în primul rând către noi, păstorii, fiindcă pe umerii noştri stă nu numai datoria de a vă învăţa, de a vă arăta calea lui Hristos, ci şi de a vă mângâia, de a vă arăta dragoste şi grijă din adâncul inimii. Şi eu vă iubesc pe voi, turma dată mie de Dumnezeu, ca pe oamenii cei mai apropiaţi mie. Şi oare eu nu ştiu ce multe necazuri şi lacrimi aveţi voi? Oare nu sunt dator să vă mângâi? Şi mă voi strădui s-o fac în marea zi de astăzi a închinării Crucii lui Hristos. Continuare »

13 Comentarii »

Puternice, drepte si trezitoare cuvinte are parintele nostru Nicolae Steinhardt! Bune de scuturat praful gandurilor netrebnice care ne induc tot felul de dileme false, ne duc pe cai intortocheate si ne fac sa credem ca Evanghelia este ceva foarte ambiguu si imposibil de pus in practica, zi de zi, clipa de clipa, gand de gand. Ei bine, iata ca nu este asa! Si cel care gandeste, traieste si se hraneste din Cuvantul Facator de viata este cel mai in drept sa ne trezeasca la realitatea dura, dar si mangaietoare, necrutatoare, dar si innobilatoare a lui Hristos. Acesta este parintele Nicolae, cel care, pus in fata diavolului, in fata “dilemei” de a trada si a face pact cu vrajmasul, a spus NU. A ales Crucea, L-a ales pe Hristos, si Hristos nu a intarziat sa Il scalde in Lumina Sa harica. De aici, din aceasta confruntare jertfelnica, din suferinta crucii, din temnita groaznica a comunismului ne vorbeste tare, numai potrivit pentru cerbicia si lesitatea (de la lesie, dar si inrudit cu lasitatea) noastra: Continuare »

15 Comentarii »

29-30 MARTIE – 19 ani de la trecerea in salasurile fericirii vesnice a autorului “Jurnalului fericirii”

• Prof. Cornel Dragos: Monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt
• Blogul wordpress dedicat parintelui Steinhardt
• Pagina de site dedicata parintelui Nicolae de catre pr. Iulian Nistea
• Pagina web a manastirii Rohia
• Fotografii de la inmormantarea Parintelui Nicolae Steinhardt
• Mai multe articole de pe Razboi intru Cuvant cuprinzand cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt
• Scoala Crucii - N. Steinhardt

***

“- Ce este cristalofilia?

- (…) In general vorbind, desigur ca acest cuvant, cristalofilie poate fi luat drept sinonim al dragostei pentru puritate. Dar puritatea este un cuvant destul de primejdios, pentru ca are un inteles foarte bogat, multiplu. Poate insemna aproape orice. De aceea, folosind astfel de cuvinte trebuie sa fim precauti. Puritatea o urmarim, in fond, cu totii. Toti vrem sa fim puri si curati. Ramane de vazut cat izbutim sa fim cu adevarat. Idealul acesta al puritatii cred ca il au si oamenii cei mai impuri, care si ei isi inchipuie ca impuritatea lor este o forma de curatie. Ne place sa ne autoamagim… Ba chiar mai mult de atata, as spune ca auto-amagirea face parte din fondul nostru genetic [din firea noastra - nota noastra]. Nu din fondul nostru genetic cel mai bun [firea noastra originara - nota noastra], dar… face parte din fondul nostru genetic [firea noastra cazuta - nota noastra]. Continuare »

22 Comentarii »

Revista Rost a publicat recent cateva fragmente inedite din corespondenta parintelui Nicolae Steinhardt de la Manastirea Rohia (de la a carui adormire intru Domnul se implinesc maine 19 ani) cu parintele Ioanichie Balan, care tocmai s-a mutat si el la vesnicele lacasuri. Am extras din ele doar cateva pasaje, pe de o parte pentru ca il reprezinta foarte bine pe parintele Nicolae in calitate de calugar, dar si pentru ca includ niste observatii de mare actualitate si acuitate (unele parca profetice) referitoare la anumite pericole la care este expus monahismul romanesc din zilele noastre:

“M-au îndemnat să îmbrăţişez viaţa monahală: harul Domnului, conştiinţa păcatelor săvîrşite şi a netrebniciei vieţii pe care am trăit-o – cea dintîi şi mai de seamă consecinţă a cunoaşterii lui Hristos aceasta îmi pare a fi: ni se deschid ochii asupra propriei noastre nimicnicii, dobîndim facultatea de a ne vedea din afară (şi a ne înfiora), aşa cum ne privesc şi ceilalţi (vorba lui Sartre), ne putem însuşi neşovăitor şi nereticent versetul 22 al psalmului 72: “Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta” -, dorinţa ispăşirii (ori măcar a unei îndreptări) şi – de ce n-aş recunoaşte-o? – experienţa anilor de închisoare (au fost pentru mine un eveniment existenţial cutremurător) – datorită cărora am putut lua contact nemijlocit cu realitatea vieţii, cu ceea ce se pricepe ea a deveni cînd se leapădă de măşti, artificii, decoruri şi sulemeneli. Continuare »

11 Comentarii »

“- Parinte, exista preoti necredinciosi?

- Se poate sa cazi in deznadejde de la asta, poate sa te duca la prapastie. Sunt [din acestia], parinte, care, chiar de-i preot, dar nu crede in Dumnezeu. Sunt, eu am vazut asa, am auzit de asa preoti. El ii preot, iaca, o invatat, dar el nu crede in ceea ce canta la biserica. El slujeste, dar nu crede. Mie mi-o spus un diacon de la noi de acolo ca s-o dus la biserica, tot cand se inchideau, atuncea, si preotul ceala stii ce-o facut? Dupa ce-o impartasit lumea, vasazica, ce-o ramas in potir o dus sub un gard, langa biserica si o varsat jos. Dar diaconul intreaba: “Parinte, de ce versi particelele care or ramas de la impartasanie?” “Apai ce, daca eu am impartasit bolnavi, dac-oi manca, trebuie sa ma imbolnavesc si eu?” Iaca ce credinta avea el! O varsat Sfintele Taine, vrasazica, in buruiene, acolo, langa gard! Sunt multi azi care invata, dar nu mai tin nici miercurile, nici vinerile. Dumnezeu sa-i ierte! Preotul, vrasazica, trebuie sa aiba grija de turma lui, sa n-o lase s-o rapeasca. Dar el ce face? Si-o cumparat casa in oras si masina, da’ biserica o are in sat. Se duce numai duminica la slujba si nu mai stie ce se intampla cu credinciosii lui. Dar el trebuie sa se duca pe la case, sa vorbeasca cu oamenii, sa le spuna cum sa se poarte sotii intre dansii, cum sa se poarte cu copiii. De asta cresc toti niste necredinciosi. Continuare »

9 Comentarii »

Astazi se pomeneste in Sinaxar si Sfantul Ioan din Licopolis, Inaintevazatorul, din ale carui apoftegme pline de sens duhovnicesc dorim sa ne impartasim si noi, cei prea bogati cu duhul nostru si prea saraci in Duhul:

• “Urmaţi viaţa virtuoasă a sfinţilor părinţi după puterea voastră şi dacă reuşiţi ceva, nu vă mândriţi cu ce aţi obţinut pentru că mulţi au ajuns la virtutea desăvârşită dar umplându-se de mândrie au căzut de la înălţime în prăpastie”. Continuare »

1 Comentariu »

Continuare »

18 Comentarii »

• “Prin grozăviile vieţii păcătoase în lume, numai prin rugăciune şi lacrimi poate omul să răzbată până la minunatul Chip al lui Hristos... Umple, Doamne, inima mea de Tine, dar mai înainte goleşte-o de tot ce e lumesc şi de toate celelalte dorinţe!”.

• “Fără bunătate şi gingăşie viaţa este iad. Simţind bunătatea Preabunului şi Preagingaşului, eu sunt cu totul în rai”.

• “În lupta pentru ortodoxie, eu am mers pe calea Sfinţilor Părinţi direct spre Adevărul ortodox al lui Hristos şi niciodată nu am făcut pe placul oamenilor, căci dacă aş fi făcut pe placul lor, atunci nu aş fi fost nici ultima slugă a lui Hristos. (Sf. Iustin Popovici) Continuare »

20 Comentarii »