Parintele Iustin pune cu durere degetul pe rana monahismului romanesc de acum

10-02-2008 Sublinieri

Parintele Iustin Parvu la 89 de ani – taria iubirii fara odihna

pr-iustin-cu-soborul-petru-voda-boboteaza-1999.jpg

Pierderea duhului de nevointa in viata manastireasca este usor de explicat. De indreptat este mai greu. Aceasta s-a petrecut odata cu implicarea socialului in viata manastirilor. Toate aceste curente socialiste si materialiste care s-au elaborat sub forma socialismului utopic si au atins apogeul in ideologiile marxist-leniniste, au patruns din Occident in intreg Rasaritul Europei prin ideologii lor bine indoctrinati si prin scrierile lor, si s-au raspandit si in Rusia. Acestea au orientat viata spre desfatarile trupesti, iar poporul rus a cunoscut atunci cea mai mare cadere morala si duhovniceasca. Biserica, afectata de aceasta stare sociala, incepu sa ia mai mult aminte la forma exterioara, inmultindu-si zidurile impopotonate cu fel de fel de podoabe de prisos. In manastiri stapanea acelasi duh de emancipare, iar monahii se indeletniceau indeosebi cu degustarea vinurilor si bauturilor spirtoase si bucatelor cat mai alese. Ei bine, decaderea lor de atunci, pe care o infatiseaza foarte bine Dostoievski in romanele sale, a fost mai mare decat a noastra de acum si totusi ei s-au ridicat. Intotdeauna au exista in Biserica ridicari si caderi. Caderea noastra se prelungeste pentru ca manastirile noastre n-au mai odraslit oameni duhovnicesti, si cand au odraslit, acestia au fost panditi si crunt vanati de comunisti cu scopul exterminarii lor, ca nu cumva prin rugaciunea lor curata si profunda sa lege puterea diavolului. Iar astazi lucrurile stau la fel.

Unde mai gasesti un Antim Gaina, un Vichentie Malau, care sa dea exemplu de vietuire monahilor si credinciosilor? Cine se mai ingrijeste azi de formarea duhovniceasca a unui incepator? Cine te mai intreaba de randuiala ta duhovnicesca, de modul in care iti savarsesti ascultarea? Intr-o manastire, staretul, duhovnicul si economul au o responsabilitate foarte mare si un rol foarte important in formarea duhovniceasca a fratilor. Economul trebuie sa fie asemenea unui duhovnic priceput care lucreaza cu sufletele celor ce savarsesc ascultarea, iar nu asemenea unui sef de productie, nu ca intr-o cooperativa. Manastirile de azi au devenit gospodarii obstesti, monahii intrecandu-se in munca fara randuiala si cel mai adesea facuta pentru servicii inutile. Asta este nevointa lor. Pai, ce mese de protocol aveau manastirile care deserveau regimul comunist si inca mai au, iar pentru aceste ospete se nevoiau calugarii cu toata sarguinta! Sau ce sa mai zici de staretii care, sarmanii, din ascultare, dadeau raportul informatorilor securitatii cu privire la orice vietuitor din manastire. Acestia, ce fac astfel de ascultari, sa stiti bine, dragii mei, ca nu se mantuiesc, fie ei simpli si nestiutori. Acesta nu este ascultare, ci tradare, frica de autoritatile ateiste si lipsa de credinta in Dumnezeu, incurajate de indrumatorii nostri care ne invata numai sa fim pasnici si sa ne supunem autoritatilor, care de fapt ne cer mascat lepadarea de Hristos, mai direct spus, ne indeamna sa facem ascultare de diavolul. Aici se vadeste marturisirea noastra – ne opunem sau nu acestui duh secularizant si cosmopolit, urmand pe cat putem adevaratei vieti duhovnicesti pe care ne-au lasat-o parintii nostri sfinti?

Eu zic sa intretinem trezvia si sa ne nevoim cat mai avem timp, caci aceasta stare jalnica in care ne aflam atrage dupa sine mania lui Dumnezeu. Noi, prin nelucrarea noastra, suntem cei ce-L constrangem pe Dumnezeu sa reverse asupra noastra necazuri si prigoana. Ce duh de nevointa sa mai aiba bietul monah cand vede pe mai marii lui dezinteresati de mantuirea lor si chiar opintindu-i spre aceasta, cand vede ca toata osteneala lor este de prisos, ca se duce in burtile politicienilor si patronilor fara Dumnezeu, cand vede ca slujeste umanismului filantropic iubitor de trup si nu crestinismului salvator de suflete.

Delasarea calugarilor, mai ales cand intra in manastiri cu fel si fel de vicii si porniri patimase se datoreaza mai-marilor lor care nu ajung in fruntea ierarhiei pentru merite duhovnicesti, ci sunt pusi acolo cu alte scopuri. Ii vaneaza de prin licee si facultati pe cei mai priceputi, ii trimite “cu bursa” la studii in strainatate, la facultatile ereticilor, unde isi dau doctoratele in cele eretice, si cand se intorc inapoi sunt numiti in inalte functii si dregatorii, iar ei, saracii, habar nu au de adevarata traire duhovniceasca, de adancimile de taina si duhovnicesti ale ortodoxiei[1]. Si uite asa s-a ajuns de s-au bagatelizat dogmele si canoanele Bisericii, iar monahismul a ajuns ca o institutie de stat, cu salariati si cu salahori.

Nu mai exista scoala monahala serioasa. Sau ce se mai studiaza in seminariile din manastiri? Ca termina seminarul si nu stiu mai nimic din cele duhovnicesti. Imi spunea o crestina ca fiul ei cand a intrat in seminarul monahal era credincios si ravnitor sa cunoasca si sa implineasca voia lui Dumnezeu si a iesit un ateu. Daca aici in tara se petrec asemenea fenomene atunci ce sa mai zicem de cei ce studiaza pe la facultatile ereticilor, prin cele strainatati. Aspectul social a patruns atat de puternic in manastiri incat unii stareti sau starete ii silesc pe calugari sa voteze cu cei ce au ajutat manastirea financiar. Dar bine, mai, nu toate vin de la Dumnezeu? Ca sa cazi te ajuta dracul. Ce faci, votezi pe dracu’?

Duhul de nevointa ne ajuta sa intram in randuiala Sfintilor Parinti. Nevointa noastra insemna respectul nostru fata de duhul patristic. Lenevirea este moartea calugarului si el are datoria sa lupte zi de zi cu sine prin pocainta sa nu cada in aceasta delasare, care pe zi ce trece se transforma in obisnuinta si din care cu greu te mai ridici. Cea mai mica neluare aminte si greseala nepocaita nimiceste puterea de indreptare.>>


[1] Parintele profesor D. Staniloae, intr-una din scrierile sale facea urmatoarea observatie cu privire la actiunile prozelitiste ale eterodocsilor: Sub masca ecumenismului ofera burse numeroase tinerilor ortodocsi si tot felul de ajutoare si alte avantaje unor fruntasi ortodocsi, mai ales din unele Biserici mai stramtorate financiar, deprinzandu-i, in schimb, cu un vocabular ecumenist relativist, pentru a-i dezarma in fata fortelor de intercomuniune, in fata teoriei ca, cu toate diferentele existente, cele doua Biserici au devenit, de la ridicarea anatemelor, una, dar una sub primatul papei, la care conducerea Bisericii Catolice nu renunta cu nici un pret. Bursele in scolile de teologie catolica se ofereau si odinioara cu efectele pagubitoare, pe care le cunoastem, pentru Ortodoxie, dar argumentul ca diferentele dintre ortodocsi si catolici sunt fara insemnatate era folosit de propaganda catolica ca mijloc de adormire a constiintelor ortodoxe si in epoca de creare a uniatismului. In privinta aceasta, catolicismul nu a schimbat in esenta nimic, dar nici folosirea acestor metode ca momeli pentru acceptarea primatului papal ce catre ortodocsi. Ceea ce e nou e numai metoda de a camufla mai abil aceste metode sub masca generoasa si nobila a ecumensimului. Vaticanul, continuand insa sa urmareasca acelasi scop, ramane in continuare adeptul aceleiasi tendinte de exindere a unei dominatii in spirit lumesc asupra tuturor crestinilor.” (Uniatismul din Transilvania, incercare de dezbinare a poporului roman).

(din: Gratia Lungu Constantineanu, Parintele Iustin Parvu. Viata si invataturile unui marturisitor, Iasi, 2007)

4.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Calugaria / viata monahala, Parintele Iustin Parvu, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “Parintele Iustin pune cu durere degetul pe rana monahismului romanesc de acum

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Iustin despre viata in minciuna si despre perfidia cu care este ucis astazi omul din lume
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Ai nostri tineri calugari in Apus invata…
  3. Doamne! Cat de bine vorbeste; nu stiu! tresalta inima in mine de bucurie cand vad ca exista curajul de a spune lucrurilor pe nume! In Patericul romanesc specifica unii dintre parinti ca, in viata monahala Marta o asupreste pe Maria; pana nu va exista echilibru intre rucodelie (lucrarea mainilor) si rugaciune, chiar daca ‘ascultarea este mai mare ca rugaciunea’ monahii/monahiile ies pagubiti; apoi, in Paterice specifica atunci cand, unul din monahi era lenevos i se spunea ca ar fi trebuit sa traiasca monahismul vremurilor din urma cand totul este amestecat, difuz, confuz…de ‘altele’ mai grele – daca ati citit ‘Lucrarea’ lui Ciomazga deveniti pe deplin lamuriti.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Duhul lumesc in monahism
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE JUSTIN - 9 DECENII SUB SEMNUL CRUCII. SA NE TRAITI SI SA NE OCROTITI, PARINTE!
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Maica Ecaterina despre viata lacrimilor si moartea euro-monahismului
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL PAISIE DESPRE CUM POT MONAHII SA AJUTE LUMEA IN VREMEA DE AZI (1)
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE JUSTIN IMPLINESTE 91 DE ANI. Marturia parintelui Calciu, de peste timp. Cel mai bun omagiu: sa-i urmam exemplul si cuvantul!
  9. Pingback: PARINTELE IUSTIN PARVU – 93 DE ANI! “Document”- Interviul lui Sorin Dumitrescu din 1997 (video) -
  10. Pingback: “Vai, ce de ingeri aici!” REPORTAJ INEDIT CU PARINTELE IUSTIN PARVU de la Petru-Voda (video) -
  11. Pingback: PARINTELE IUSTIN de la Petru-Voda - IN STARE GRAVA din cauza unui cancer care a aparut si evoluat... suspect de rapid. SA-I FIM ALATURI DUHOVNICESTE! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: PARINTELE IUSTIN PARVU A TRECUT LA DOMNUL dupa o viata de mucenicie pana in ultima clipa… DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA SI SA-I SCRIE NUMELE IN CARTEA VIETII, PRINTRE SFINTI! -
  13. Pingback: PARINTELE IUSTIN, in primul sau interviu, din 1991, luat de Maica Nina din Alaska: “Vedeti voi, noi am tacut prea mult, ne-am facut prea mult ca nu vedem sau nu auzim. Noi inca dormim”. VIATA IN INCHISORILE COMUNISTE -
  14. Pingback: STROPI DE LUMINA DIN INVATATURILE PARINTELUI IUSTIN PARVU: “Noi suntem din ce in ce mai potrivnici unul celuilalt si EGOISMUL acesta in care traim e CADEREA noastra… Omul trebuie sa fie JUMATATE DRAGOSTE SI JUMATATE LUPTA si JERTFA pentru a pa
  15. Pingback: “E o vreme de pustiire a neamului!” – VECHI CUVINTE ALE PARINTELUI IUSTIN MAI ACTUALE CA ORICAND/ Parintele Iustin – sfaturi catre maicile de la Diaconesti, in 2003 (VIDEO): “Nu trebuie sa ne temem! Cand va veni tavalugul de
  16. Pingback: PARINTELE IUSTIN (video) despre U.E. si DISTRUGEREA ROMÂNIEI, “biserica” antihristica, NOILE METODE DE PRIGOANA SI MUCENICIE, apostolatul si (de)formarea preotilor -
  17. Pingback: PARINTELE IUSTIN PARVU – Interviu inedit din 1991 despre CUMPLITELE PATIMIRI DIN INCHISORILE COMUNISTE, despre metodele satanice de anchetare, reeducare, delatiune si dezbinare si CUM LUCREAZA PROVOCATORII ODIOSI -
  18. Pingback: PARINTELE PETRONIU si CHEMAREA LA ADANCIREA VIETII DUHOVNICESTI: “Astăzi este în lume o orbire înfricoşată, o strâmbare a învăţăturii creştine. În ce hal se găseşte creştinătatea în vremurile noastre băgăm de seamă şi din faptul
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate