Cuviosul Parinte Epifanie despre PARTICIPAREA BISERICII ORTODOXE LA CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR si despre “ziua mondiala a rugaciunii”

31-01-2008 Sublinieri

2008-rugaciune-ecumenista-iasi.jpg

Cu toate ca s-au scris in Grecia cu 50 de ani in urma, scrisorile Arhim. Epifanie Teodoropulos (1930-1989) – binecunoscut duhovnic harismatic si apologet neintrecut al ortodoxiei – sunt si astazi, si pentru noi, ortodocsii romani, de o mare actualitate si de un folos nepretuit. Am mai prezentat (aici si aici) fragmente din cartea sa, “Cele doua extreme, ecumenismul si stilismul” (Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006) si acum o facem din nou, date fiind numeroasele stiri la zi legate de evenimente “ecumenice” la care BOR participa. Probabil ca si Cuviosul Epifanie, ca si Cuviosii Paisie Aghioritul, Seraphim Rose, Iustin Popovici, Sofronie Saharov, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu si atatia altii – cam totii Sfintii Bisericii din ultimele decenii – e tot un fanatic lipsit de iubire si orbit de “dreptate”, un extremist incult, incuiat si defazat, care nu intelege mersul vremurilor sau, cu siguranta, unul dintre acei fariseicare visează ca toţi oamenii planetei să uite peste noapte de ceea ce sunt, să uite de istoria şi tradiţiile lor, să-şi pună cenuşă în cap şi să intre în Biserica Ortodoxă, „resetaţi“ ca nişte computere”. Domnilor “iluminati” care dati lectii de iubire fatarnica in afara Adevarului (Adevar care nu e totuna cu dreptatea omeneasca si nici cu “Legea”!), oare nu va e deloc frica de Dumnezeu cand va ganditi ca toata sfintenia Bisericii recente va sta impotriva?

epif2.jpg

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE TOATĂ PREA CINSTITA IERARHIE

Prea Fericite, Prea Sfinţiţilor, Este cunoscut faptul că revista aceasta, precum şi întreaga Asociaţie „Trei Ierarhi” reprezintă în Biserică poziţii tradiţionaliste. Aşadar, cum era şi de aşteptat, a luat poziţie în repetate rânduri împotriva trimiterii de reprezentanţi ortodocşi şi mai ales clerici, la Consiliul „Mondial” cu numele, dar pan-protestant cu lucrul, al “Bisericilor”. Am luat poziţie deoarece credem că nici un bine nu va urma din această participare, ci mai degrabă vătămare pentru Biserica noastră. Nu ne-a fost cu putinţă să înţelegem care a fost motivul serios al acestei participări. Nu cumva pregătirea terenului şi crearea premizelor, fie acestea cât de mici, pentru o viitoare unire? Dar o astfel de justificare ar fi ridicolă. Cum este cu putinţă să existe chiar şi o slabă nădejde de unire, atunci când Protestantismul nu reuşeşte propria sa unire, fiind secţionat în nu mai puţin de două sute de confesiuni? Cum este cu putinţă să existe chiar şi cea mai mică nădejde de unire, atunci când numărul acestor confesiuni nu numai că nu se micşorează pe timp ce trece, ci, dimpotrivă, creşte şi se înmulţeşte? Dacă cândva va sufla în nenorocitul Protestantism duhul unirii, atunci firesc ar fi ca unirea să se arate şi să se săvârşească mai întâi în sânurile lui şi după aceea să caute extinderi. Aşadar, dacă vom vedea vreodată Protestantismul unit în cuget şi constituit într-o singură confesiune, atunci va avea o îndreptăţire toată lucrarea noastră îndreptată spre unire. Deoarece această unire făcută în sânurile lui va constitui o dovadă necontestată a sincerităţii intenţiilor lui de unire cu celelalte confesiuni creştine. Dar până atunci se impune un singur răspuns la dorinţele şi declaraţiile de unire (chipurile) ale Protestantismului celui cu mii de capete: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” Ce este mai mult decât aceasta este de la cel viclean…

Nu cumva participarea se face pentru a-i… lumina(!?) pe protestanţi cu privire la învăţătura Bisericii noastre? Dar protestanţii cunosc învăţătura aceasta poate mai bine decât reprezentanţii noştri… Operele multor scriitori ai Protestantismului sunt convingătoare în acest sens. Nu lipseşte cunoaşterea învăţăturii ortodoxe, ci lipseşte recunoaşterea acesteia ca fiind singura învăţătură cu adevărat apostolică. În fine, nu cumva participarea urmăreşte asigurarea importurilor de brânză din Olanda? Dar în privinţa asta mai bine să păstrăm tăcerea. Aşadar, Prea Sfinţiţilor Părinţi, nu există nici un motiv să participăm. Cu toate acestea observăm cu durere desele trimiteri de reprezentanţi. Pentru aceasta, ne rugăm lui Dumnezeu să lumineze pe păstorii noştri ca ei să pună capăt acestei situaţii.

Cu toate acestea, niciodată nu ne-ar fi trecut prin gând că Consiliul n-a fost, în zdrobitoarea sa majoritate, un fierbinte mărturisitor şi sprijinitor al adevărurilor creştine de temelie, dintre care cel mai mare este Invierea Domnului. Dintr-o oarecare publicaţie recentă a Mitropolitului Irineu al Samosului („Biserica Ortodoxă de Răsărit în faţa Mişcării Ecumenice Creştine”) ne-am înştiinţat însă de lucruri mai mult decât uluitoare. Adică ne-am înştiinţat că la Consfătuirea de la Amsterdam propunerea reprezentanţilor noştri de a se adăuga la baza dogmatică a „Consiliului Mondial” credinţa şi în Dumnezeu-Tatăl a fost respinsă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Consfătuirea de la Evanston cu propunerea ca subiectul principal „Domnul cel răstignit, nădejdea lumii” să fie completat cu cuvintele „şi înviat”. (Nu are importantă dacă au fost respinse din motivul X sau din motivul Y, deoarece Credinţa nu ia în seamă intenţiile). Iar după aceasta reprezentanţii noştri au fost în stare să mai rămână acolo şi n-au luat-o la fugă care încotro, scuturându-şi până şi praful de pe încăltămintele lor!!! Este cu putinţă, Prea Sfinţiţilor Părinţi, ca închipuirea Voastră să-l conceapă pe Apostolul Pavel, propovăduitorul cu suflare de foc al învierii, ca membru al Consiliului după o astfel de hotărâre? Şi totuşi! Biserica Apostolului Pavel a fost în stare să rămână membră a acestui Consiliu al deşertăciunii, care, umplând de hotărâri apostate dreptele sale, socotea să ascundă Învierea Domnului! Prea Sfinţiţilor Părinţi, Ştiţi mai bine decât oricine că Creştinismul este religia cea mai legată de persoană. Creştinismul stă sau cade prin persoana întemeietorului său. Iar întemeietorul său stă sau cade prin faptul Invierii. Dacă Hristos a înviat, atunci într-adevăr este Fiul lui Dumnezeu şi tot ceea ce a spus este adevăr. Dacă Hristos a înviat, atunci într-adevăr diavolii au căzut şi lumea s-a slobozit. Dacă Hristos a înviat, atunci cerurile să se bucure şi pământul să se veselească. Dacă Hristos a înviat, atunci cu toţii am trecut de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, cântând cântare de biruinţă… Dar dacă Hristos n-a înviat, atunci n-a fost nimic şi ne-am înşelat în chip înfricoşător. Dacă Hristos n-a înviat, atunci nimeni nu înviază. Dacă Hristos n-a înviat, atunci propovăduirea este deşartă, deşartă este şi credinţa. Dacă Hristos n-a înviat, atunci suntem mai nenorociţi şi mai de plâns decât toţi oamenii…

Prea Sfinţiţilor Părinţi, Paharul răbdării unei părţi deloc mici a credincioşilor mireni şi a preoţilor evlavioşi e gata să se verse, îngăduinţa faţă de atâtea şi atâtea cedări şi compromisuri se epuizează din zi în zi. Nu mai aruncaţi în mâhnire, în zbucium şi suspin plinătatea (Bisericii – n.t.), care compară poziţia noastră plină de compromisuri cu statornicia neînduplecată a Bisericii Romano-Catolice. Rupeţi orice legătură cu tăgăduitorii Faptului mântuirii lumii. Voi, reprezentanţii Bisericii celei una şi singură adevărată, nu mai mâhniţi pe Domnul, împreună şezând şi discutând cu aceia la acelaşi nivel. Rupeţi orice legătură cu cei ce au lepădat credinţa în Inviere. Şi propovăduiţi urbi et orbi că „cel ce răstălmăceşte cuvintele Domnului după poftele sale şi spune că nu este nici înviere, nici Judecată, unul ca acesta este primul născut al Satanei“. Şi cu cei întâi născuţi ai Satanei bineînţeles Biserica Ortodoxă nu trebuie să aibă legături.

Cu adânc respect, „SFINŢII TREI IERARHI”, aprilie 1958

vasile_grigore_ioan.jpg

ZIUA MONDIALĂ A RUGĂCIUNII

“De câţiva ani s-a consacrat şi în tara noastră „Ziua mondială a rugăciunii studenţilor“. Din punct de vedere ortodox credem că o astfel de sărbătoare este de lepădat şi inadmisibilă.

Mai întâi nu provine din sânurile şi din iniţiativa Bisericii noastre Ortodoxe. Din punct de vedere dogmatic are provenienţă străină.

În al doilea rând, duce la rugăciunea ortodocşilor împreună cu ereticii, lucru interzis cu desăvârşire şi clar de Sfintele Canoane.

În al treilea rând, defilările zgomotoase care au loc cu acest prilej sunt departe de duhul Evangheliei, care condamnă astfel de rugăciuni pompoase şi fariseice, şi cere ca ele să se facă cu sinceritate şi smerenie.

În al patrulea rând, Biserica noastră are deja o sărbătoare consacrată pentru elevi şi studenţi: Sărbătoarea „Sfinţilor Trei Ierarhi”. Însemnătatea rugăciunii să se accentueze în acea zi şi să se recomande cu căldură şi cu insistenţă studenţilor să se roage întotdeauna. Nu este nici un motiv ca să fie eliminată această sărbătoare de provenienţă ortodoxă în favoarea sărbătorilor cu scop suspect apărute de curând. Aceasta este părerea şi convingerea noastră şi acestea sunt motivele pentru care considerăm că rugăciunea mai sus-amintită este bună de lepădat, precum am spus la început”.

„SFINŢII TREI IERARHI”, aprilie 1954

cele-doua-extreme.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Dogme/ erezii, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Parintele Epifanie Teodoropulos, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “Cuviosul Parinte Epifanie despre PARTICIPAREA BISERICII ORTODOXE LA CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR si despre “ziua mondiala a rugaciunii”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Interviu cu Pr. Prof. Theodoros Zisis in “Lumea credintei” despre IUBIREA FALSA A ECUMENISMULUI si CONSECINTELE MINIMALISMULUI DOGMATIC: “Fara adevar, iubirea este minci­noasa. Aceasta perioada este cea mai grea dintre toate. Nu stiu da
  2. Pingback: Parintele Andrei Coroian despre ADEVARUL ORTODOXIEI si distinctia intre ECUMENICITATE si ECUMENISM. “Unirea creștinilor înseamnă ÎNTOARCEREA LA ORTODOXIE. Este necesar ca Biserica să nu cadă în în ecumenism, nu numai pentru a-și păstra ide
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate