Marele “merit” al Sf. Atanasie este ca s-a luptat toata viata lui atat la Primul Sinod Ecumenic, cat mai ales dupa aceea, pentru INTELEGEREA DESLUSITA, CLARA si PRECISA de catre teologii si pastorii acelor vremuri, atat din eparhia sa, cat si din intreg spatiul crestin, a “termenilor” si “conceptelor” si “notiunilor” si “sensurilor” Dogmelor si Principiilor Crestismului Adevarat si pentru CUNOASTEREA si INSUSIREA si IMPROPIEREA de catre crestinii simpli si fara multa carte, a Invatatuilor si Dogmelor Crestinismului intr-o maniera si forma PLINA DE DISTINCTIE si ACURATETE si LIMPEZIME si fara confuzie si greseala, punandu-i la adapost prin aceasta si ferindu-i cu grija si aprarandu-i si tinandu-i departe de primejdia molipsirii si imbolnavirii de “ciuma” si “lepra” si “pecinginea” si “cangrena” atat de grozava a ereziilor din acele timpuri “care semanau formal si la suprafata cu Ortodoxia, (cum era…”semiariansmul”), dar care aveau in esenta lor dogme hulitoare” la adresa Adevarului lui Hristos, si tocmai pentru ca “semanau” cu Ortodoxia erau primite si insusite din nebagare de seama si atentie de multi crestini si chiar de unii pastori si teologi!

Or, astazi, asistam si observam ca “exemplul” si modelul si “standardul” de acrivie si acuratete teologica si pastorala al SF. Atanasie Cel Mare este ABANDONAT si PARASIT, ba chiar clevetit si socotit nepotrivit, depasit si invechit, de catre unii Ierarhi si Teologi din zilele noastre (cu deosebire de catre cei ecumenisti in gandire si vietuire…) care prin ceea ce fac si propovaduiesc in Bisrica de acum a Lui Hristos, arata clar ca PARCURG un “drum” diferit fata de cel al acestui mare INAINTAS si MODEL al lor, ba mai mult fac chiar “CALE INTOARSA”, fata de calea APOLOGETICA si POLEMICA si PASTORALA, pe care a urmt-o acest mare Ierarh al lui Hristos in viata lui si in Slujirea lui fata de Hristos.

Ceea ce se intampla azi in lumea crestina SEAMANA foarte mult cu situatia sociala si politica si ideologica din vremea Sf. Atanasie cel Mare.

Idei “asemanatoare” si “aproape identice” si concepte si termeni si notiuni si expresii teologice relativ SIMILARE care apartin Doctrinei Ortodoxe si respectiv doctrinelor si confesiunilor crestine NEortodoxe de astazi si care se “aseamana” doar aparent ca si pronuntie si definitie, intre ele si unele cu altele (insa care in realiate sunt net si fundamental deosebite si diferite ca INTELESURI si SEMNIFICATII), sunt propovaduite si incurajate si aparate si chiar impuse si recomandate cu mare ravna de multi teologi si chiar profesori de teologie Ortodoxa de la Seminariile si Facultatile de Teologie Ortodoxa din tara, dar si din strainatate, insinuindu-se si sustinandu-se imprudent si gresit de catre acestia ca aceste notiuni si expresii si termeni DEFINESC si EXPRIMA invataturi si “stari” si lucrari si actiuni si realitati duhovnicesti si ritualice cu intelesuri si mai ales “rezultate” si “efecte” si “consecinte” liturgice aproximativ identice cu cele care apartin Doctrinei Ortodoxe si Vietii Liturgice Ortodoxe.
Aparatorii modernisti din ziua de azi, din Biserica Noastra, care “iau apararea” importantei teologice si doctrinare a acestor termeni si notiuni care poarta si definesc lucruri si idei si invaturi si lucrari din Doctrinele si Ritualurile Confesiunilor Neortodoxe, sustin ca aceste notiuni si expresii SE REFERA la “lucruri” APROAPE IDENTICE cu cele care sunt in Invatatura Ortodoxa si se petrec in in ritul crestin Ortodox si ca ele AU O IMPORTANTA si VALOARE teologica aproximativ similara si la fel de mare cu cea pe care noi ortodocsii o dam si atribuim conceptelor si lucrarilor si efectelor harice care sunt proprii slujbelor si randuielilor ritualice care sunt proprii Bisericii Ortodoxe, numai ca aceasta “valoare” si “importanta”, multi crestini ortodocsi NU VOR S-O RECUNOASCA si ACCEPTE si ATRIBUIE, fiind tributari unor opinii invechite, habotnice si nepotrivite pentru societatea de azi…

Distinctii intre “gratia creata” si cea “NEcreata”, intre Liturghii Crestine cu Epicleza si cele FARA epicleza, intre Sacramente cu HAR si cele FARA HAR, intre Invatatura curata Ortodoxa si cele ratacite si gresite despre RASCUMPARAREA si MANTUIREA adusa si facuta de Hristos pentru neamul omenesc pe Crucea Golgotei, astazi NU SI-AR MAI AVEA LOCUL SI ROSTUL din punctul de vedere al acestor “moderni” si “adusi la zi” teologi si pastori crestini care activeaza in Biserica noastra Ortodoxa.

“Duhul” (nu unul curat si drept si cinstit si dreptslavitor) celor care l-au prigonit si aruncat in exil de 5 ori pe Sf. Atanasie in vremea lui si care a PRIGONIT si ASUPRIT si RANIT si TULBURAT in acele timpuri antice, Invatatura cea Curata si Sfanta a Ortodoxiei cea data de Hristos Mantuitorul Sfintilor si Bisericii Sale Odata pentru TOTDEAUNA, este un “duh” MULT MAI PUTERNIC AZI, si mult mai prigonitor si asupritor si viclean si agresiv si incisiv in vremurile noastre, decat felul cum se manifesta in timpul Sf. Atanasie Cel Mare, si ceea ce este cel mai grav este faptul ca acest “duh” strain de Ortodoxie si Vrajmas Bisericii Ortodoxe, este mult mai “simpatizat” si insusit si impropiat si dorit si propagat de multi pastori si teologi ai zilelor noastre, carora le place mai mult sa lupte si sa militeze pentru o unire si dragoste crestina universala intre crestini, care sa fie realizata pe “buna intelegere” si fraternitate crestina si pe concesii si compromisuri “necesare” (pe care trebuie sa le faca evident Biserica Ortodoxa) si mai putin pe distinctii clare si limpezi si fara greseala, terminologice si doctrinare, care au la baza ADEVARUL DE VEACURI si NEMASLUIT al Bisericii Ortodoxe.

De ar trai si pastori si propovadui Crestinismul “AZI”, Sf. Atanasie,ar avea de furca si ar avea de a face la fel de mult cum a avut de a face cu teologii si pastorii arieni si eretici din vremea sa, cu acesti “moderni” si “ecumenisti” Teologi si Pastori si Ierarhi ai Bisericii noastre de azi, si nu stiu daca “AZI”, Sf. Atanasie, ar mai reusi (cu toata puterea elocventiei si cugetarii sale pe care a aratat-o la timpul sau), sa mai impuna in lumea si gandirea tot mai ECUMESNISTA a Bisericii de azi, DISTINCTIA terminologica care i-a adus celebritatea in lumea crestina, aceea de “HOMOUSIS”, adica distinctia intre invatatura Ortodoxa despre “DEOFIINTIMEA” lui Hristos Cu Tatal Ceresc, si respectiv invatatura “eretica” despre (doar…) “asemanarea firii si naturii” firii si fiintei lui Hristos cu cea a Tatalui, asa cum ssutineau ADEVARSARII Sf. Atanasie!

Sf. Atanasie a predat la sfarsitul vietii sale, “stafeta” luptei apologetice Teologilor CAPADOCIENI, si cu deosebire Sf. Vasile Cel Mare si Sf. Grigorie de Nazianz, care ii vor urma si duce mai departe exemplul de lupta apologetica si de munca si pastorire Ortodoxa. Apoi de la acesti mari teologi si Ierarhi capadocieni, Stafeta aceasta Sfanta si minunata va fi preluata si dusa mai departe de un alt mare Titan pe care il va ridica Dumnezeu in Biserica Sa – Sf. Ioan Gura de Aur, si de la el va fi preluata de alti Sfinti, de Sf. Maxim Marturisitorul, apoi de Sf. Simeon Noul Teolog, apoi de Sf. Grigorie Palama, apoi de Sf. Nicodim Aghioritul, apoi de Sfintii Ierarhi si Teologi ai Bisericii Ortdoxe RUSE, si adusa cu grija pana la noi, pana la crestinii care a randuit Dumnezeu sa traiasca in aceasta vreme a istoriei omenirii!

Invatam prin urmare, ca trebuie si noi sa procedam de multe ori ca si SF. ATANASIE, si SA NU CEDAM si SA NU CAPITULAM cu nici un pret in lupta pentru Apararea Dreptei Credinte, caci cand nici nu ne asteptam, alti crestini si teologi ne vor urma si duce mai departe exemplu nostru.

Faca Bunul Dumnezeu, ca acum cand ne apropiem de “suta de metri finala” a “CURSEI MANTURII” din STADIONUL ISTORIEI LUMII, noi “alergatorii crestini”, si mai ales Pastorii nostri Ortodocsi, sa ducem cu frica si cutremur “STAFETA LUMINOASA A ADEVARULUI ORTODOXIEI” pana la Sfarsitul veitii noastre si pana la cel…al Veacurilor, implinind fiecare dintre noi ceea ce ne spune si indeamna Sf. AP. PAVEL in Epistola Intaia a sa catre crestinii din Corint, in cap.9, vers. 24, unde spune: “Nu ştiţi voi ca acei care alearga in stadion, toti aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaii aşa ca să-l luaţi”, si ajungand la capatul ALERGARII PENTRU MANTUIREA NOASTRA, sa ajungem in Ceruri si sa ne bucuram impreuna cu Sf. Atanasie Cel Mare de Mantuirea lui Hristos, intru toti vecii! Amin!