Război întru Cuvânt

Motto: Să nu-ţi îngădui să calci Dumnezeieştile porunci, de dragul prieteniei omeneşti. (Cuv. Antonie cel Mare)

Preambul:

In discursul sau de intronizare, PF Patriarh Daniel a spus si: “multumim si celor ce ne incurajeaza si celor ce ne critica, daca totul este spre folosul mantuirii credinciosilor si spre binele Bisericii. Cand gresim, trebuie sa ne pocaim, sa cerem iertare si sa ne indreptam, iar cand facem binele, rugam sa fim ajutati si mai mult, cu fapta, tot spre binele vietii si lucrarii Bisericii”. In virtutea acestei incuviintari arhieresti originare si avand drept indemn glasul constiintei noastre de crestini ortodocsi doritori ai mantuirii tuturor si ai binelui Bisericii, stand inaintea lui Dumnezeu cu deplina responsabilitate, scriem cele ce urmeaza, in nadejdea ca acesta critica facuta buna-credinta sa aduca indreptare unor lucruri gresite pe care le semnalam si sa nu lase a se implini semnele rele pe care le preconizam.

Acestea fiind spuse, rugam pe prea-zelosii “cerberii” de serviciu ai PF Sale, sa stea linsititi, pentru ca acesta este duhul si aceasta este ravna care ne insufla si nu atacam in niciun caz persoana PF Sale. Ar trebui, de altfel, ca anumiti functionari ai aparatului eclezial sau ai mass-media bisericesti (sau doar veleitari doritori sa fie bagati in seama daca sunt cat mai zelosi in lingusire), inainte de a-i invata pe altii tot felul de principii occidentale, sa incerce sa iasa un pic de mentalitatea de “reduta asediata” si sa invete ei insisi macar ceva din cultura dialogului si a criticii de buna-credinta… care are, de altminteri, o indelunga si neintrerupta traditie bisericeasca. Amenintarile, provocarile si santajele nu vor face decat sa-i dea si mai mult de gol…

Asa cum deja am mai scris, cu stupefactie si cu mahnire, preotii arhiepiscopiei Bucurestilor au fost OBLIGATI sa faca, in parohiile lor un numar de minimum 15 abonamente la oficiosul patriarhal Lumina, pe care sa le achite in avans, pe langa alte noi cotizatii impovaratoare si chiar imposibil de platit de catre parohiile mai sarace si care au refuzat si sa-si faca un reflex din a baga mana in buzunarul vaduvei si al saracului. E vorba de abonamente in valoare de aproape 250 RON/an/persoana, din care Patriarhia intelege sa-si finanteze cotidianul “crestin” (de ce nu “ortodox”?) dorit a fi acum national. Faptul ca in Lumina poti gasi si lucruri de folos, corecte si ziditoare (printre alte materiale sau accente ecumeniste si moderniste) nu justifica sub nici o forma impunerea lui cu de-a sila si somarea preotilor de a strange urgent banii achitarii abonamentelor. Este trist ca nu se gasesc alte metode de finantare decat tot cele comuniste…

Aflam cu ocazia aceasta ca, practic, protretul robot al preotului de tip nou dorit de administratia ecleziastica seamana izbitor cu zapciii sau perceptorii nemilosi si rapace ai altor vremuri, care sunt trimisi de sus sa ia si pielea de pe om. Iar la preoti asta se intampla … in schimbul “serviciului religios” oferit. Preotul acestor vremuri de “innoire” intru Intunericul duhului lumesc este chemat nu sa-si innoiasca spiritul de jertfa si sa propovaduiasca Lumina prin pilda si cuvantul Sau, ci sa alerge toata ziua dupa bani pe la oameni si firme, sa devina nimic altceva decat un meschin agent de vanzari, persuasiv pana la agresivitate – care este valorizat si platit de catre Patroni in functie de cati clienti reuseste sa pacaleasca sa cumpere si cele mai indezirabile produse – sau un antreprenor descurcaret care stie “sa atraga fonduri” si “sa aduca profit” organizatiei sale. Preotul ortodox al “vremurilor noi” nu mai este slujitorul devotat care spala picioarele fratilor sai, dupa pilda Mantuitorului, ci este chemat sa se transforme intr-un angajat zelos si cinic intr-o companie pragmatica de marketing religios, care, intamplator… se numeste totusi Biserica lui Hristos

Este o injosire extrema pentru un preot care doreste sincer sa-I slujeasca lui Hristos sa fie obligat sa recurga la asa ceva si, daca tot vorbim de “politici de management“, trebuie sa ne dam seama ca pana si din acest punct de vedere este o strategie contra-productiva pe termen lung, pentru ca se va ajunge ca preotii sa fie o tagma si mai barfita si mai dispretuita decat este deja, din pricina atator si atator “popi” jecmanitori niciodata judecati pentru asta in forurile interne bisericesti… De dragul unui profit imediat, se face o sminteala si mai mare prin recursul la mijloacele acestea meschine de acum (altminteri negate, prin interpusi si prin “purtatori de cuvant” naimiti sa manipuleze opinia publica; dar realitatea este alta si ceea ce am aflat in ultima perioada nu doar ca a confirmat cele scrise in articolul din decembrie, dar au aratat ca situatia este chiar cu mult mai grava, metodele de presiune asupra preotilor fiind dintre cele mai nedemne, nefiind vorba de o simpla “recomandare”, ci de un ordin precis, urmat de alte si alte somatii!) si se pierd alte si alte suflete slabe, singurele care conteaza cu adevarat pentru Dumnezeu. “Profitul” Bisericii se masoara in sufletele mantuite, iar nu in cifra de afaceri, nici in cantitatea de “proiecte” impersonale derulate din ambitia de a se lauda in fata lumii cu realizari marete…

De asemenea, sunt semnale clare ca se cauta antrenarea preotilor in cat mai multe activitati si proiecte extra-parohiale (iarasi obligatorii prin “ordin”!) dintre cele mai inutile si cronofage, chiar daca mascate de denumiri si intentii pompoase… Avand in vedere ca preotii de vocatie din ziua de astazi sunt cel putin excedati de grijile zilnice ale parohiilor, ca doar cu greu pot face fata nevoilor sufletesti ale celor pastoriti (mai ales intr-un oras ca Bucurestiul), sa ii mai incarci cu tot felul de alte si alte corvezi inseamna sa ii sufoci, sa ii netrebnicesti si sa le ingropi definitiv ravna duhului sub maldare de asa-zise “activitati misionare” care mai de care mai indepartate de adevaratele nevoi si probleme duhovnicesti ale oamenilor. Traim deja, se pare, zorii acelor timpuri proorocite de Sfantul Lavrentie de la Cernigov: “Vine timpul, şi nu e departe când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat“.

Aceste “strategii” subordonate conceperii Bisericii ca o institutie pur lumeasca, cu un “management performant”, de tip capitalist sunt contrazise insa, atat de caracterul lor constrangator, cat si de motivatiile pe care le cuprind. Mai grav decat toate cele spuse mai inainte credem ca este atentatul la libertatea duhovniceasca a preotilor si tentativa de tratare a credinciosilor ca niste “consumatori de servicii religioase”, fara macar a li se ingadui dreptul de a alege singuri ce sa cumpere si ce sa citeasca. Iar aici plonjam deja in plin centralism de tip comunist si intr-un regim (eclezial) foarte apropiat de dictatura. Cand se ajunge ca unii preoti sa fie presati, intimidati si amenintati pe astfel de considerente si cand pot sa fie evaluati dupa astfel de criterii, atunci e limpede ca situatia devine mult mai serioasa decat parea la inceput si ca ea nu mai poate lasa indiferenti pe credinciosii carora le pasa de Biserica si de sufletele lor. Cand un ziar “crestin” devine obligatoriu inseamna ca deja am alunecat pe teritoriul abuzului si al tiraniei deghizate in “disciplina bisericeasca”. Iar reactia fireasca, atunci cand esti silit sa inghiti ceva ce nu-ti place, este de repulsie si greata. Biserica nu are voie sa devina o institutie cazona, militara (ascultarea duhovniceasca este total straina in Duh de asa ceva!) si nici o plantatie pe care muncesc sclavi cu norma imposibila. Biserica nu are voie sa devina un spatiu al re-educarii prin silnicie, al obedientei fata de linia oficiala. Biserica, pentru a continua sa lucreze la mantuirea sufletelor (ca nu alta a fost randuita menirea sa pe pamant!) trebuie sa garanteze si sa respecte mai mult ca orice libertatea omului.

***

Un alt semn rau pentru ceea ce se pregateste in Biserica noastra il dau si doua editoriale semnate in Evenimentul Zilei din doua numere diferite ale zilelor trecute de acelasi autor (dupa cate se pare, iscusit… in a-si oferi serviciile de “merceneriat” editorial si de servire prompta cui ii promite mai mult, schimbandu-si ideile si Stapanii ca o girueta, dupa cum bate vantul…). Pare a se anunta deja un nou val al unei mai vechi campanii de denigrare, de intimidare si de-legitimare a unuia dintre stalpii arhieresti cei mai tari ai Bisericii Ortodoxe Romane – mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania. Pe de o parte, intr-un mod perfid, fatarnic si josnic, plecand de departe si sugerand in finalul articolului ca este necesar sa fie pensionat si el, alaturi de ierarhii bolnavi si infirmi, cu toate ca Vladica Bartolomeu numai neputincios nu este! Pe de alta parte, trecand la atac direct, dar “imbracat” in aparentele mistificatoare ale unui “bilant” al Mitropoliei Clujului, in care cauta cu lumanarea sa gaseasca noduri inexistente in “papura” activitatii IPS Sale, urmarind de fapt, in absenta oricaror vini reale, sa scuipe asupra acestuia venin si matraguna (prin referiri insistente, indecente si tendentioase la varsta acestuia, spre a sugera incapacitatea). Dupa ce recunoaste si enumera singur o multime de izbanzi reale in Mitropolie, trage absolut halucinant si pe baza a NICI UNEI FAPTE PLAUZIBILE concluzia ca activitatea IPS Sale nu ar avea, vezi Doamne, roade… Dupa care sare brusc si il condamna, hodoronoc-tronc, gratuit si lamentabil pentru… vanitate! Credem ca si aceasta nu e decat o noua jalnica incercare de a exercita (si pe aceasta cale, mediatica) presiuni marsave spre a-l determina pe mult-prea-incomodul Mitropolit sa se retraga, pentru a lasa cat mai rapid locul liber ecumenistilor si modernistilor episcopi vanatori de ranguri inalte si insetati de putere…

Sa fie oare o intamplare ca, dupa pastorala sa incendiara de Craciun in care denunta patrunderea unor lupi in saivanele Bisericii, si in predica sa din duminica trecuta Mitropolitul Bartolomeu a spus: “Cine marturiseste adevarul trebuie sa pregateasca sa sufere. Asa a fost in totdeauna si asa e si in zilele noastre“?!

• Pe aceesi tema (a celei de-a doua parti), pe blogul lui Claudiu Tarziu:

CUI II STAU IN GAT IERARHII BATRANI?

• UPDATE (18 ianuarie): BOLSEVISM LA EPISCOPIA ORADIEI: 

Episcopia Oradiei se imbogateste cu oameni “valorosi”

“In 10 ianuarie 2008 staretii de manastiri au fost convocati sa participe la o sinaxa la episcopie. Ca de obicei, nimeni nu le spune nimic participantilor despre cele ce urmeaza sa se dezbata. Ajunsi la fata locului (la episcopie in sala de sedinta) staretii manastirilor au aflat ca trebuie sa aleaga noul exarh peste manastirile din eparhie. Li s-a spus de catre PS Sofronie ca cel mai potrivit ar fi Ionut Oprea cu numele de monah Antim, o persoana destul de controversata tinand seama de trecutul sau moral din cadrul manastirilor pe unde s-a mai perindat (Izbuc, Stana de Vale si apoi “frumusetile” civiliei...), cu nimic mai presus decat noul staret de la Izbuc, Dometie (a fost diacon, s-a intors in lume si a revenit direct staret la Izbuc in locul lui Timotei Mangau). Cine dintre staretii prezenti a avut curajul sa spuna ca protosinghelul Antim nu este tocmai cel mai potrivit pentru aceasta functie? Nimeni. Toti staretii si staretele care au fost prezenti au aplaudat si l-au felicitat pe noul exarh, iar cand au iesit pe usa episcopiei au exlamat <<Vai Doamne, dar pe mainile cui am ajuns!>>”.

17 Comentarii »