SEMINTE DUHOVNICESTI DIN INTELEPCIUNEA SF. SERAFIM DE SAROV: “…consolandu-ne intre noi cu aceasta dragoste frateasca, sa ne usuram calea cea dureroasa si ingusta a calatoriei noastre catre patria cereasca”
Astazi, 2 ianuarie il sarbatorim pe Sfantul Preacuviosul Serafim de Sarov, de la a carui lina trecere la Viata de veci se implinesc 175 de ani si ale carui cuvinte despre scopul adevarat al vietii crestine formeaza o invatatura de capatai si indispensabila pentru intelegerea dreapta a credintei noastre. Am ales si noi, pe langa trimiterile pe care le facem mai jos, cateva dintre cuvintele sale care ni s-au parut mai importante, pentru caracterul lor mangaietor si trezitor si pentru folosul practic pe care il aduc vietii noastre duhovnicesti:
-
“Cand Sfantul Serafim din Sarov a fost intrebat daca lipsea crestinilor din vremea lui vreo conditie pentru ca acestia sa dea aceleasi roade de sfintenie care erau atat de abundente in trecut, el a raspuns: nu lipseste decat o singura conditie – hotararea“.
(la: Vl. Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit).
-
“Desi scarbele, nenorocirile si nevoile de tot felul sunt nedespartite de viata noastra pe pamant, totusi Domnul Dumnezeu n-a vrut si nu vrea ca noi sa traim numai in scarbe si napaste, de aceea ne si porunceste prin apostoli sa purtam sarcinile unii altora, prin aceasta implinind legea lui Hristos. Insusi Domnul Iisus Hristos ne da aceasta porunca, de a ne iubi unul pe altul si consolandu-ne intre noi cu aceasta dragoste frateasca, sa ne usuram calea cea dureroasa si ingusta a calatoriei noastre catre patria cereasca“.
-
Despre donatiile facute Bisericii/manastirilor: “Tine minte o data pentru totdeauna … ca nu orice suma de bani este placuta Domnului si Sfintei Sale Maici – nu tot ce vrea lumea sa-mi dea, va intra in manastire. Exista unii care nu pretind decat sa li se dea, ei primesc totul. Insa Imparateasa Cerului nu primeste tot ce i se ofera. Exista bani si bani. Adesea ei sunt fructul violentei, al lacrimilor [produse altora – n.n.] si al sangelui. Noi nu avem ce face cu acesti bani. Nu trebuie sa-i primim“.
-
“Nu trebuie sa-ti deschizi inima in fata altora fara trebuinta. Dintr-o mie se poate gasi numai unul care ar fi in stare sa pastreze taina ta. Si cand noi insine n-o pastram in sufletul nostru, putem nadajdui ca ea ar putea fi pastrata de altii? Cu omul simplu trebuie sa vorbesti despre lucrurile omenesti, iar cu omul inzestrat cu intelepciune duhovniceasca trebuie sa vorbesti despre cele ceresti”.
-
“Vazand clar mila acordata tie de Dumnezeu instiinteaza despre aceasta pe oricine doreste sa se mantuiasca. <<Caci secerisul e mult dar lucratorii sunt putini>> zice Domnul. Iata, si pe noi ne-a chemat Domnul la lucru si ne-a dat darurile harului Sau, ca recoltand spicele mantuirii semenilor nostri printr-un numar cat mai mare al celor adusi de noi in Imparatia lui Dumnezeu, sa-i aducem roade – fie 30 , fie 60 , fie 100. Sa ne pazim insa sa nu fim pedepsiti impreuna cu sluga cea vicleana si lenesa care a ingropat talantul sau in pamant ci sa ne straduim sa urmam pe slugile cele bune si credincioase ale Domnului care au adus Stapanului lor: una, in loc de doi – patru, iar alta, in loc de cinci – zece“.
-
“Asa iubitorule de Dumnezeu, totul, orice ai cere de la Domnul vei primi, numai sa fie spre slava lui Dumnezeu sau spre folosul aproapelui, pentru ca si spre folosul aproapelui El tot slavei Sale il atribuie, de aceea zice: <<Tot ce ati facut unuia dintre cei mai mici, Mie mi-ati facut>>. Deci sa nu aveti nici o indoiala ca Domnul va indeplini cererile voastre numai ca ele sa fie indreptate fie spre slava lui Dumnezeu, fie spre folosul si indrumarea sufleteasca a aproapelui. Insa chiar daca ar fi spre folosul sau nevoia ta proprie sau ai avea vreun interes oarecare chiar si pentru aceasta tot asa de grabnic ascultator este Domnul Dumnezeu si binevoieste sa indeplineasca cererea, numai sa vina din trebuinta si necesitate extrema, sa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absoluta nevoie fiindca Domnul pentru toti este bun si toate le da (…). Totusi de un lucru sa te pazesti, iubitorule de Dumnezeu”.
Legaturi:
- Intreaga pagina web dedicata Sfantului (http://serafimdesarov.trei.ro);
- Acatistul Sf. Serafim de Sarov; Troparul si Condacul Sf. Serafim (word);
- Viata Sf. Serafim de Sarov (pe scurt);
- Serafim de Sarov – carbunele inflacarat – de Serghei Bulgakov;
- CUI II MAI ESTE SETE DE DUH SFANT? – cateva texte care ne pot ajuta sa concretizam ideea dobandirii Duhului Sfant la realitatea vietii noastre bisericesti de astazi;
- DUHUL SFÂNT – UNTDELEMNUL FECIOARELOR ÎNŢELEPTE
- Descoperire cereasca aratata in vis;
- CUM SA ADUCEM ROD?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Foarte frumoase cuvinte!Doamne ajuta!
“Totdeauna sa te cercetezi pe tine insuti sa vezi daca te afli in Duhul lui Dumnezeu sau nu…”
Va rog sa imi spune-ti si mie practic cum stim ca ne aflam in Duhul lui Dumnezeu? Sint un pic confuz. Am incercat sa gasesc ceva scris despre asta dar nu prea am fost lamurit.
Doamne ajuta!
Nu stim cum am putea sa-ti dam un raspuns practic la aceasta intrebare atat de grea, cu atat mai mult cu cat nu ne cunoastem. Pentru a primi un raspuns croit pentru tine, ar fi bine sa te rogi, sa vorbesti cu duhovnicul si, evevntual sa cercetezi un parinte imbunatatit.
Atat cat am putut intelege din cartile sfintilor, pe potriva trairii noastre, pentru a te afla in Duhul lui Dumnezeu trebuie ca mai intai sa nu fie salasluit un duh strain, vrajmas, otravitor. Primul pas este, deci, sa te cercetezi e tine insuti constant pentru a vedea ce “radacini” au starile sufletesti si, in general toate sentimentele incuibate in inima. “Constiinta, spunde drept, daca mor acu’ ma mantuies sau nu?”, recomanda un parinte pustnic din Muntii Neamtului sa ne intrebam. Cu aceasta putem spune ca am facut primul pas in viata duhovniceasca. Pentru a nu ramane la un interogatoriu sec, trebuie sa cerem in rugaciune lumina Domnului si darul duhului de pocainta. Apoi, desigur, sa ne straduim sa lepadam voia noastra si mereu sa vedem incotro sufla voia Domnului, spre a o implini. In ultimul rand, atunci cand simtim salasluite in noi blandetea, milostivirea, pacea, pocainta curata – ca nu ne referim la masurile sfinteniei, ci la unele mai apropiate de noi – vom sti ca ne aflam macar in preajma Duhul Domnului. Toti am cunoscut stari de har si multa mila de la Domnul, asa incat sa ne amintim “gustul” acestora, care sunt o forma simtibila a aflarii Duhului.
Desi poate ar fi trebuit sa incepem asa, una din conditiile esentiale este credinta ca Dumnezeu se descopera noua, pacatosilor, care Il chemam staruitor in rugaciune. “Noi inca nu-L iubim din toata inima si nu credem cu adevarat că El a fagaduit ca-L va darui Duhul Sau cel Sfant celor ce-L roagă in mod sincer” (Sf. Macarie Egipteanul). Sa ne rugam ca Domnul sa inmulteasca harul revarsat asupra noastra, impartasindu-ne Duhul si facandu-ne partasi bucuriei nestricacioase a sfintilor.
Multumesc pentru raspuns. Am intrebat pe duhovnic, si pe altii dar banuiesc ca sint la un nivel de intelegere duhovniceasca foarte jos pentru ca nu sint lamurit. Cum ati exemplificat aici, cred ca urmarind roadele Duhului Sfint (blindetea, milostivirea, pacea) sint pe drumul cel bun.
Si bineinteles ca prin multa rugaciune ni se va arata.
Doamne ajuta!
Gabriel
Buna ziua! Am si eu o intrebare, ma gandeam ca ma puteti ajuta cu un raspuns referitor la acest citat.
“Vazand clar mila acordata tie de Dumnezeu instiinteaza despre aceasta pe oricine doreste sa se mantuiasca. <> zice Domnul. Iata, si pe noi ne-a chemat Domnul la lucru si ne-a dat darurile harului Sau, ca recoltand spicele mantuirii semenilor nostri printr-un numar cat mai mare al celor adusi de noi in Imparatia lui Dumnezeu, sa-i aducem roade – fie 30 , fie 60 , fie 100. Sa ne pazim insa sa nu fim pedepsiti impreuna cu sluga cea vicleana si lenesa care a ingropat talantul sau in pamant ci sa ne straduim sa urmam pe slugile cele bune si credincioase ale Domnului care au adus Stapanului lor: una, in loc de doi – patru, iar alta, in loc de cinci – zece“.
Daca eu am primit de la Bunul Dumnezeu ajutor sau mila trebuie sa le fac neaparat cunoscute celorlalti? M-as putea sminti din cauza slavei desarte, mandriei, ” nazuinta de a invata pe altii aratand ca te socoti vredinic de acestea e pricina de cadere pt suflet; sa doresti sa iti ridici aproapele la nepatimire e ca si cum ai lucra cu o unelta stricandu-ti casa, incercand sa o repari pe a altuia’.
Sunt putin confuza si din pricina ultimului citat : nu trebuie sa ne ajutam aproapele? Daca eu citesc ceva folositor pt suflet (pe care poate nu am reusit sa il pun in practica poate ca sunt pacatoasa) nadajduiesc sa afle aproapele ca poate pe el il ajuta mai mult, poate el reuseste sa pun in practica.
@ Alexa:
Nu e o contradictie. Cheia sta, probabil, in cuvintele “aratand ca te socoti vrednic de acestea”. Trebuie sa ne ajutam sufleteste aproapele daca o putem face intr-un mod smerit, cu durere si cu iubire, fara cicaleala sau atitudine de superioritate, nu ca si cum am fi noi insine ceva mare sau niste invatatori, si daca tinem cont si de dispozitia lui de a ne asculta, de receptivitatea sa. De asemenea, apropo de ceea ce citim folositor, e totusi important sa punem si noi in practica sau sa ne straduim, ca sa nu ne aflam ca cei care una propovaduiesc, si alta fac, si atunci sa devina necredibil cuvantul lor.
Multumesc pentru raspuns!