Este un cuvant care, ca multe asemanatoare ale Parintelui Paisie, biciuieste duhul eretic al nepasarii, al “narcisismului duhovnicesc”, al nevointei individualiste, dar reprezinta, totodata, si un avertisment implicit pentru toti acei “activisti” ai faptelor exterioare, facute fara rugaciune, deci golite de Duh si de Viata lui Hristos. Cum spunea un parinte cu care vorbeam deunazi, astazi cei mai multi vorbesc lumii in numele lui Dumnezeu, fara sa vorbeasca si cu Dumnezeu si fara sa-L traiasca minimal sau, cel putin, fara sa-L traiasca drept pe… Acest Dumnezeu pentru care zic ei ca fac misiune. Acolo unde se trateaza lucrurile exclusiv omeneste, ba, mai mult, lumeste, acolo unde ne punem duhul si voia noastra in locul Duhului Sfant, acolo unde viata duhovniceasca este trecuta la “si altele” sau este rezervata calugarilor, nici faptele noastre nu vor aduce roade binecuvantate, care sa ramana in veci, iar Ortodoxia se transforma in ortodoxism, in ideologie.

Daca intri, ca lider de organizatie crestina, ca jurnalist, ca teolog sau carturar intr-o lupta cu duhurile satanice fara sa ai o solida asezare si inradacinare in duhul rugaciunii, fara sa te straduiesti sa si traiesti pentru Hristos, daca nu lucrezi manat de durerea inimii pentru semenii tai, oricate harisme firesti ai avea, pana la urma vei sfarsi rapus de patimile tale sau vei culege spini si palamida, in loc de grâne.

Cu voi impartasesc/impartasim bucuria Nasterii Domnului, Domnul nostru Hristos caruia ii multumim cantand “de mii de ori Copil sarman Tu vii in lume an de an, cu bine raul sa-l platesti, sa rabzi, sa ierti si sa iubesti”, “Copil cu suflet plin de dor Te-ai pogorat de mila lor, in ieslele ce Te-ai culcat si nimeni nu te-a leganat” (Marian Moise)

Biserica este si aici, pe RIC, cat va aduce credinta, pocainta si dragoste si ne rugam sa nu cadem pana la sfarsit, nici unul. Cu mila Domnului.

Domnul se face om. Pentru noi. Sa-L slavim!