lumina.jpg

In cotidianul Lumina, autointitulat „primul cotidian crestin”, gasim in numarul de ieri, 6 decembrie, un articol de prezentare a vietii Sfantului Nicolae care ne-a pus serios pe ganduri si ne-a dat (pe langa un gust foarte amar) si prilejul de a face cateva observatii. Titlul este foarte frumos: Sfântul Nicolae, întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu, dar ce este dincolo de “gardul vopsit pe dinafara”?

lumina_trinitas.jpg

1. Prevalenta surselor documentare certe fata de informatiile ce provin din Traditie. Avand in vedere ca este un ziar „crestin” (deci nu ortodox, nu-i asa?), nu intelegem de ce articolul despre Sfantul Nicolae incepe prin a pune la indoiala veridicitatea informatiilor despre viata sa. Intr-un stil scientist de factura pur protestanta, de prevalare a surselor bilbiografice si a documentelor „autentice” fata de informatiile provenite din Traditie se spune nici mai mult nici mai putin decat: „Viaţa Sfântului Nicolae este foarte puţin cunoscută. Nu există o biografie detaliată a vieţii sale, întrucât mai toate elementele biografice au apărut târziu şi nu au putut fi demonstrate“. Prin urmare, iubiti frati, luati aminte: astazi vietile sfintilor nostri, faptele si minunile savarsite de ei e necesar a fi “demonstrate”, iar daca nu se gasesc date stiintifice, informatii si probe istorice riguroase noi nu mai credem in ele! Care “noi”? Noi, “crestinii de scoala noua“, bineinteles… Care este aceasta scoala vom intelege mai departe…

2. Confuzia terminologica si dogmatica intretinuta deliberat in scopul proslavirii ecumenismului. Sfantul Nicolae este prezentat ca un sfant cinstit de intreaga crestintatate, pana si de protestanti, ni se spune, desi nu este nicio asemanare intre cinstirea data unui sfant in traditia ortodoxa si faptul ca exista in mentatul colectiv al unor popoare protestante referinta Sfantului Nicolae (in protestantism oricum nu exista sfintenie si cinstirea sfinteniei asa cum o intelege dreapta credinta). Ni se inocluleaza ca Sfantul Nicolae ar fi nu numai al dreptei credinte ortodoxe, ci al tuturor crestinilor. Este foarte frumos ca mai exista resturi de evlavie fata de bine-placutii lui Dumnezeu si in alte parti care nu au darul ortodoxiei, insa asta nu scuza deloc manipularea pe care confuzia terminologica o intretine si o transmite – toti suntem crestini si toti cinstim pe Sfintul Nicolae.

O alta confuzie intentionata este data de „ecumenicitatea” sfantului. Pr. Dan Sandu, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi inoveaza surprinzator, afirmand ca „Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt pentru că ţine de Biserica nedespărţită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice, aşa cum o numeşte PS Kallistos Ware“.

In fata acestui fals istoric, dogmatic si acestei grave sincope de evlavie, putem preciza ca:

- Nu am auzit pana acum de categoria sfinti “ecumenici”, mai mari sau mai mici. Toti sfintii sunt la fel de “universali”, intrucat Biserica (Ortodoxa, am adauga pentru precizie – dar deja sintagma este un “pleonasm”, cum spune p. Rafail, pentru ca Biserica nu este decat Biserica Ortodoxa!) este “universala”, dar niciun sfant nu este “ecumenist”, asa cum de fapt se doreste a se insinua perfid la adapostul ambiguitatii terminologice. Am auzit in schimb de Parinti dumnezeiesti care au participat la Sfintele Sinoade Ecumenice, printre care si Sfantul Ierarh Nicolae, si ale caror predanii au fost pastrate nestirbite NUMAI de Biserica Ortodoxa. Se spune: „Este ecumenic şi pentru că este un sfânt cinstit în toată creştinătatea.” Intelegem clar de aici, ca „ecumenicitatea” este folosita nu in sensul real si ortodox, ci in sensul sau actual, eretic si pervertit de ecumenism. Sensul care se da acestui termen arata ca autoarea articolului vrea sa spuna de fapt „cel mai mare sfant ecumenist” deformand grav pilda vietii Sfantului Nicolae.

- Biserica “este UNA”, intreaga si nedespartita si ea este Biserica Ortodoxa. “Informatia” se gaseste in Crezul Ortodox, rostit in fiecare liturghie de crestinul ortodox. Biserica Ortodoxa este Biserica Sfintelor Sinoade Ecumenice. Cine nu asuma acest lucru se leapada si Sinoadele Ecumenice, si de sfinti care le-au pecetluit, si de predania si invatatura lor. “Biserica nedespartita” nu este doar Biserica de dinainte de schisma (1054), pentru ca asta ar insemna ca acum Biserica numai exista ca unitate decat in virtualitate sau in trecut, prin urmare ar insemna ca Hristos este facut mincinos, pentru ca “portile iadului” ar fi reusit sa biruie si sa “desparta” Biserica Sa, iar Biserica “una, sfanta, soborniceasca, apostoleasca” marturisita in Crez ar fi iarasi inexistenta in prezent in realitate, reprezentand numai o amintire si un deziderat.

- Sfantul Nicolae este luat drept pretext, in mod samavolnic, pentru perpetuarea ideii de “unitate a crestinilor” si de ignorare a diferentelor esentiale intre dogma adevaratei credinte si ratacirile eretice ale catolicilor si mai ales ale cultelor protestante.

3. Rescrierea vietii sfintilor si instrumentarea – prin falsificare grosolana – a pildei acestora, pentru a legitima “trend”-urile si “modele” bisericesti de astazi. Se face in articol si o afirmatie de o rea-credinta si de un ridicol absolut: „[Sfantul Nicolae] era un episcop foarte pragmatic, care intervenea ori de câte ori era nevoie, lucru care arată şi vocaţia socială a Bisericii“. Este de prisos pentru orice credincios de bun-simt a spune ca sfintii numai pragmatici nu au fost si ca nu aveau preocupari “manageriale” (nici macar nu erau obligati, ca astazi, la studii inalte, la masterate si doctorate) care sa ii ajute in pastorire, asa cum nici Iisus si nici Sfintii Apostoli nu au avut si nu asta au predat ca păstorire. “Vocatia sociala” a sfintilor venea firesc din spiritul lor jertfelnic spontan, din chemarea vie a Duhului, si nu avea nicio legatura cu “programele sociale” de astazi, cu calculele contabile, cu spiritul antreprenorial si cu strategiile de management si marketing… Iar “pragmatismul” are in comun cu “sfintenia” si cu “duhovnicescul” tot atat cat are Lumina lui Lucifer cel cazut cu Lumina Duhului Sfant, sau cat are ambitia cinica cu smerenia si jertfa. Termenul de “pragmatic” este tot ce poate fi mai opus duhului autentic crestin, care inseamna daruire dezinteresata, fara socoteli viclene, in timp ce “pragmatismul” inseamna interes pentru profit, inseamna planificare rationala rece, adesea cinica, orientata spre succesul in sine al unei actiuni, in dispret pentru sufletul oamenilor implicati in ea. Dar slujbasii zelosi ai Institului Cultural-Misionar Trinitas au sarcina precisa sa “legitimeze”, prin manipularea “pragmatica” a numelor Sfintilor, pe langa ecumenism, si “necesitatea” de a fi astazi “bun manager” in Biserica si de a practica umanismul caritativ secularizat al vastelor programe sociale. Asa ca nu se rusineaza sa-l transforme si pe Sfantul Nicolae in sfant “pragmatic” si “ecumenist”, adica sa-i schimonoseasca chipul din icoana pentru a-l face dupa chipul si asemanarea lor…

4. Stricarea monahismului prin promovarea falselor modele, a duhului lumesc si prin presiunea explicita spre re-educarea monahilor intru ecumenism. Finalul apoteotic al articolului finalizeaza opera promovare a inovatiilor ecumeniste prin utilizarea (iarasi!) ca pretext a Praznicului Sfantului Nicolae:

<<Monahismul românesc, distins cu „Trandafirul de argint al Sfântului Nicolae”. Sfântul Nicolae este un sfânt ecumenic şi pentru faptul că el a devenit acum simbolul unităţii creştinilor. La 6 decembrie 2005, cu ocazia comemorării Sfântului Ierarh Nicolae, Institutul pentru Studii Ecumenice al Universităţii Fribourg, din Elveţia, a întemeiat „Die Silberne Rose des heilige Nikolaus von Fribourg” – „Trandafirul de argint al Sfântului Nicolae de la Fribourg”. Acestă „tradiţie” a fost inspirată din „die Goldene Roze”- Trandafirul Auriu, pe care papa, începând cu secolul al XI-lea, în a treia duminică a Sfintelor Paşti îl binecuvânta şi apoi îl consacra „persoanelor care, în viaţa lor, asemeni Sfântului Nicolae” s-au străduit pentru a ajuta Biserica…. Anul acesta, distincţia a fost oferită monahismului românesc, reprezentat de stareţa Mănăstirii Văratic, din judeţul Neamţ, stavrofora Iosefina Giosanu. Maica Iosefina a primit această distincţie pe 5 septembrie, în cadrul simpozionului „Monahismul românesc, în trecut şi în prezent”, organizat la Sibiu cu ocazia Adunării Ecumenice, când a susţinut conferinţa cu titlul „Praxis şi Teosis în monahismul românesc”. Cu această ocazie, s-a tipărit o felicitare în 8.500 de exemplare, în interiorul căreia apare fotografia maicii stareţe Iosefina cu distincţia primită, precum şi o rugăciune către Sfântul Nicolae pentru unitatea creştinilor. Acestea au apărut în română, germană, franceză şi italiană, cerându-se ca fiecare monah şi fiecare monahie din Biserica Ortodoxă (au fost impresionaţi de numărul mare de ortodocşi monahi), să citească această rugăciune pentru unitatea creştinilor.>>

Ne intrebam daca cererea adresata monahilor nu a fost cumva un ordin militaresc prevazut cu canoane si pedepse. Ne mai intrebam daca nu cumva noile “ascultari” date calugarilor vor fi pe directia aceasta, adica de promovare si de asimilare a tezelor si sloganelor ecumeniste. Este extrem de grav ca monahismul romanesc incepe sa fie incununat pentru contributii aduse ecumenismului! (Desigur, nu monahismul unui parinte Iustin de la Petru-Voda, si nici cel al unui parinte Eftimie de la Huta. Acestia sunt „premiati” de prigonirile inovatorilor si rezista prin purtarea de grija a lui Dumnezeu si prin rugaciunile drept-credinciosilor pentru ei). Este la fel de grav ca se incearca re-educarea calugarilor prin orice mijloace, oricat de lumesti si de penibile ar fi, inclusiv prin felicitari cu rugaciuni ecumeniste si prin promovarea ca modele reprezentative pentru monahism a staretilor celor mai dedicati politicii ecumeniste! Totodata, trebuie sa amintim ca se foloseste si “ascultarea” calugareasca ca mijloc parsiv pentru a li se face acestora o noua formare, in duhul opus Sfintilor Parinti, uitandu-se ca ascultarea are sens numai intrucat slujeste lui Hristos si ca nu este valabila pentru erezie si pacat. Dar unde s-a mai auzit pana acum de “felicitari” bisericesti cu chipul unei calugarite ortodoxe in viata? Acestea sa fie noile noastre icoane? Si care calugar ortodox adevarat s-ar bucura de asemenea “distinctii”, care ar fi fericit sa fie premiat si laudat pentru asemenea “merite”?

CONCLUZII:

Intelegem din toate acestea ca acesti functionari “ortdocsi” (si nu ne referim doar la cei dinauntrul acest trust mediatic TRINITAS, ci si la alti preoti, teologi, ziaristi, chiar episcopi care au acelasi tip de discurs) aflati in slujba Noii Religii Mondiale nu se dau inapoi de la nici o deformare grosolana a adevarului si nu ezita sa faca, din ce in ce mai agresiv si mai “pe fata”, ceea ce s-ar numi re-scrierea Traditiei si a istoriei Bisericii in conformitate cu ideologiile “politic corecte” de astazi.

Se pot face mai multe paralele intre ceea ce se petrece acum si ceea ce se intampla in timpul comunismului. Asa cum in vremea comunismului se folosea un limbaj de lemn specific si inclusiv Biserica isi ‘adaptase’ discursul pentru a fi pe plac Stapanirii, tot asa si astazi asistam la crearea unui nou limbaj de lemn, “modernist”, slugarnic, mincinos, antiduhovnicesc si, in ciuda osanalelor aduse „studiilor”, vaditor al unor grave sincope intelectuale si de gandire. Asa cum in vremea comunismului, orice tema ai fi tratat, trebuia sa cinstesti prin ea Partidul si Conducatorul iubit, iar istoria intreaga era rescrisa pentru a justifica marxismul si comunismul, tot asa si astazi suntem indoctrinati si intoxicati si in Biserica cu ecumenismul, cu umanismul “filantropic” sau pragmatismul “social”, prin folosirea temelor bisericesti drept pretexte si drept “cal troian” prin care sa ne fie introduse, pe usa din dos, toate invataturile cultivate de masonerie. Astazi, orice sarbatoare a Bisericii a devenit – pentru lupii in piele de oaie din Biserica, pentru “furii” care s-au asezat pe locul Păstorului – simple pretexte pentru “celebrarea” si propovaduirea desantata a duhului antihristic. Acesti slujbasi ai Intunericului cu masca de slujitori ai Luminii n-au niciun scrupul din a face din toti sfintii Bisericii precursori ai tuturor modelor si ideologiilor contemporane.

Dumnezeu sa ii ierte pe cei care au necinstit pomenirea Sfantului Ierarh Nicolae cu astfel de “inovatii” strigatoare la cer, care falsifica, batjocoresc si hulesc intr-un mod ticalos chipul si invatatura Sfantului. Dar suntem convinsi ca, daca ar fi si trupeste de fata, astfel de neo-arieni ar primi din partea Sfantului Nicolae exact ce a primit si Arie, stramosul lor in duh…

Palmuirea lui Arie.JPG

**** *** ***

balcescu.jpg

Update:

Din pacate, stirile proaste legate de ceea ce slujitorii Bisericii valorizeaza astazi continua. Insusi Patriarhul Daniel, de praznicul Sfantului Nicolae, a ales sa participe la o ceremonie de dezvelire a unei statui a revolutionarului pasoptist Nicolae Balcescu. Patriarhul a elogiat memoria revolutionarului si a dat cateva citate care ar fi dovedit inspiratia crestin-ortodoxa a lui Balcescu.

Adevarul istoric si intelectual este insa cu totul altul. Este bine de stiut urmatoarele lucruri:

- Nicolae Balcescu a facut, ca toti pasoptistii, parte din Francmasonerie. Acest lucru este ultra-cunoscut si cat se poate de oficial. Evident, e foarte posibil ca apartenenta lui Balcescu sa fi fost motivata mai degraba ideologic si sa fie atins mai putin de scopurile malefice si ascunse ale organizatiei. Acest lucru nu schimba insa cu nimic gravitatea faptului ca „fondatorii” statului roman sunt revolutionari masonici.

- Ideile crestine citate de patriarh poate ca sunt de inspiratie aparent crestina, insa cu certitudine nu ortodoxe. Cine cunoaste scrierile si gandirea promovata de Nicolae Balcescu stie ca acesta preia ideile revolutionare franceze cele mai radicale (iacobine) fiind practic un precursor al revolutionarilor bolsevici. Nu este deloc o desoperire ca exista in opera lui Balcescu referinte aparent crestine. In acea perioada existau foarte multi socialisti si comunisti (deja existau, da) care imbinau metodele si scopurile enuntate – in unele cazuri, mai tarziu – de Marx cu teme evanghelice. Balcescu face parte din aceasta categorie ca si Saint-Simon si alti socialisti utopici. Ei au dat o turnura luciferica (din pacate) crestinismului, transformand principiile evanghelice in mijloace revolutionare de a instaura societati utopice pe pamant.

- Ideea insasi de “Revolutie” este incompatibila cu crestinismul ortodox. Niciodata revolutionarii radicali nu au fost asumati de Biserica. Nicolae Balcescu participa la revolutia din 1848 din Franta, unde se afla printre randurile din fata ale revoluionarilor. Balcescu este un ideolog radical care cunoaste bine opera anarhistului Proudhon. In tara militeaza pentru o varianta radicala a momentului 1848.

Aceste observatii nu se doresc a fi o critica la adresa revolutionarului Nicolae Balcescu, ci la adresa celor care cred ca poate fi asumat un ideolog mason inspirat de anarhistii socialisti si de iacobinii francezi de catre Biserica Ortodoxa. Doar daca nu cumva gestul se doreste a face parte din aceeasi strategie de credibilizare a structurilor masonice, asa cum poate nu intamplator exista o statuie a masonului notoriu si prigonitorului domnitor Al. I. Cuza tocmai pe Dealul Patriarhiei… Este simptomatic faptul ca aceeasi figura revolutionara era folosita de si comunisti pentru justificarea “idealurilor” lor si rescrierea istoriei.

Si la fel de simptomatic este si faptul ca stirile Radio Trinitas de ieri de la pranz incepeau cu aceasta stire si abia apoi pomeneau de faptul ca “astazi crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Ierarh Nicolae”… ca si cum Nicolae Balcescu era mai important, iar Sfantul putea usor sa treaca in plan secund…

00015d_nicolae1.jpg

47 Comentarii »